Umanitatea mereu s-a adaptat la vremea schimbătoare și s-a mutat în regiunile care susțin cel mai bine viața. Cu toate acestea, creșterea condițiilor meteorologice extreme pun în pericol comunitățile de coastă și chiar și pentru cele ce au resurse pentru a lua măsuri, ritmul variabil și natura acestor schimbări au făcut dificilă adaptarea. Carol Farbotko și Ingrid Boas analizează provocările migrării climatice. [Regizat de Ouros Animation, The Animation Workshop, narat de Alexandra Panzer, muzică de Stephen LaRosa].
Când viitorul tău este incert, cum mergi mai departe? În acest discurs curajos, Shekinah Elmore, oncolog și supraviețuitoare a cancerului, împărtășește ce mod viață a adoptat după un diagnostic genetic rar – și explică de ce crede că medicii au datoria să-și ajute pacienții să învețe să trăiască într-o incertitudine totală.
Societatea noastră este în mijlocul unei crize sociale, spune editorialistul şi autorul David Brooks: suntem captivi într-o vale de izolare şi fragmentare. Cum ne găsim drumul spre izbăvire? Pe baza călătoriilor sale de-a lungul Statelor Unite și întâlnirilor sale cu o gamă de oameni excepţionali numiţi „ţesători”, Brooks își exprimă viziunea pentru o revoluţie culturală care să ne dea putere tuturor să trăim mai cu rost, cu un scop şi mai fericiți.
Pare SF, dar jurnalistul Stephen Petranek consideră că asta se va întâmpla: în 20 de ani, oamenii vor trăi pe Marte. În acest discurs incitant, Petranek argumentează de ce omenirea va deveni o specie spaţială şi descrie cu detalii fascinante cum vom face din Marte următoarea noastră casă. „Omenirea va supravieţui indiferent ce se va întâmpla cu Terra”, spune Petranek. „Nu vom fi niciodată ultimii din specia noastră”.
În război auzim adesea doar povești despre soldații și luptele din linia frontului. La TEDGlobal 2010, Zainab Salbi spune povestea femeilor care,în timpul conflictelor, fac posibilă continuarea vieții de zi cu zi și cere ca femeile să aibă un loc la masa negocierilor după ce luptele s-au încheiat.
Când simt că am ajuns la un capăt de drum, că o anumită situaţie de viaţă m-a făcut şah-mat, dărâm piesele şi încep un nou joc. Condiţiile exterioare ale vieţii nu se schimbă, aşa cum nu se schimbă nici tabla de joc, nici piesele, nici regulile, însă tactica va fi alta, înţelegând prin asta atitudinea mea faţă de joc.
Pe de-o parte, sunt zile în care nu găsesc bucurie în ceea ce fac, deşi ştiu că ea există, aşteaptă doar să o redescopăr. De exemplu, mă stresează faptul că trebuie să învăţ şi nu mai am timp de citit beletristică, dar când mă cufund în studiu mă simt fericită. Seara, mă stresează gândul că a doua zi trebuie să merg la serviciu şi nu mai am posibilitatea să mă plimb dimineaţa pe malul mării, dar când sunt la serviciu, mă simt bine. Fericirea nu este în afara mea, ci în mine, şi ea nu alege să se manifeste într-un loc sau în altul, într-o împrejurare sau alta. Să accept să fiu acolo unde sunt sau urmează să fiu, făcând ceea ce fac sau urmează să fac, fără să mai amestec lucrurile, iată secretul fericirii.
Încarc...
