25 iunie 2018
„De la demagogii populiști vom învăța că democrația este indispensabilă”, spune romanciera Elif Șafak. „De la izolaționiști vom învăța nevoia de solidaritate globală. Și de la tribaliști vom învăța frumusețea cosmopolitismului.” Fiind de origine turcă, Șafak a resimțit în mod direct devastarea provocată de pierderea diversității și cunoaște puterea revoluționară a pluralității ca răspuns la adresa autoritarismului. În acest discurs pasionat și personal ne reamintește că în politică, emoții și în identitatea noastră nu există dualitate. „Nu trebuie să rămânem absolut niciodată tăcuți de teama complexității”, spune Șafak.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
18 iulie 2016
India e pe cale de a deveni rapid o superputere, spune Shashi Tharoor — nu doar prin schimburi comerciale şi politică, ci şi prin putere „soft”, abilitatea ei de a-şi împărtăşi cultura cu lumea prin intermediul bucătăriei, muzicii, tehnologiei, Bollywoodului. Argumentul său este că pe termen lung nu mărimea armatei e cea care contează atât de mult, cât abilitatea unei ţări de a influenţa inimile şi minţile oamenilor din lumea întreagă.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
26 februarie 2015
Pe 1 martie 2015, de la ora 11:00, are loc în spaţiile castelului baroc Palais am Grossen Garten din impunătorul oraş saxon Dresda, evenimentul „Politică şi arhitectură între trei imperii: Principele Constantin Brâncoveanu (1688-1714)”. Evenimentul este organizat în colaborare cu Asociaţia culturală Palais am Grossen Garten, din Dresda, cu Asociaţia de Stat pentru Castele, Cetăţi şi Grădini a Landului Saxonia şi cu Ambasada României în Germania, conceptul expoziţiei aparţinând Uniunii Arhitecţilor din România. În cadrul evenimentului este vernisată expoziţia „Arhitectura Brâncovenească – Tradiţia continuă”, aceasta urmând a fi însoţită de un referat susţinut de către prof. dr. arh. Augustin Ioan, preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
La eveniment iau parte doamna Adriana Stănescu, însărcinată cu afaceri a.i de la Ambasada României la Berlin, un reprezentant al Ministerului de Stat pentru Ştiinţă şi Artă al Landului Saxonia şi directorul Asociaţiei „Castele, Cetăţi şi Grădini de Stat – Saxonia”.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Ştiri
15 aprilie 2020
I
Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie a cunoaște bine timpul în care el a scris, gradul de cultură a limbii în care el a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin care geniul său și-a făcut drum pentru ca să iasă la lumină. Să vedem dar în ce epocă C. Negruzzi a creat pe Aprodul Purice și pe Alexandru Lăpușneanu, acest cap d-operă de stil energic și de pictură dramatică, în ce epocă el a tradus cu atâta măiestrie Baladele lui V. Hugo și a compus acea colecție de Păcate ale tinereților, ce sunt de natură a pune pe C. Negruzzi în pleiada de frunte a literaților români.
A sosi pe lume într-o țară liberă și civilizată este o mare favoare a soartei; a găsi în acea țară o limbă cultă și avută, pentru a-și exprima ideile și simțirile, este un avantaj imens pentru acei chemați a culege lauri pe câmpul înflorit al literaturii. Un geniu muzical are facilitatea de a produce efecte admirabile de armonie atunci când el posedă instrumente perfecționate; un cultivator harnic și priceput are posibilitate a produce mănoase recolte pe locuri deschise, ce au fost nu de mult acoperite cu păduri spinoase; însă dacă meritele acelui muzic și ale acelui cultivator sunt demne de laudă, nu se cuvine oare cunună de lauri acelui care a inventat și perfecționat instrumentele armoniei, nu se cuvine un respect plin de recunoștință curajosului pionier care a abătut pădurile sălbatice și a pregătit pământul pentru holdele viitorului? Demnul de multă regretare C. Negruzzi a fost unul din acei pionieri literari din România care a înzestrat patria lui cu produceri atât mai prețioase, că ele au fost rodul unui timp contrar dezvoltării spiritului.
Iată un tablou fidel al timpului în care C. Negruzzi a viețuit, a luptat și a produs. El va părea fabulos în ochii oamenilor tineri din generația actuală; însă mulți sunt încă în viață care îl vor recunoaște și-l vor declara exact. Acel tablou arată societatea semiorientală în care C. Negruzzi s-a găsit rătăcit chiar la primii pași ai juneții sale, el, ce avea o inimă fierbinte și un spirit luminat de razele soarelui occidental.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
29 august 2019
Scriitorii francezi clasici ne par adeseori, nouă modernilor, atât de expliciți, încât ne dau impresia că n-au deloc nevoie să fie explicați. Oamenii aceia se arată cu deosebire îngrijiți să se explice singuri. Cu băgare de seamă, ei își enunță judecățile, își definesc sentimentele, își demonstrează intențiile. Pe cât se poate, în grupuri de idei simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca niște cifre frumoase trecute la condică pentru a fi adunate în josul feței, ori egal tăiată de pendulul neînduraților alexandrini, vorbirea clasică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la claritatea primară a propozițiilor rânduite cu didactică scumpătate în cărțile de citire. Și atât de mult pomenesc clasicii aceștia ei înșiși, direct, de claritate, simplicitate și rațională înțelegere, încât ne ispitesc a crede că pricepem și noi lucrurile de care vorbesc ei fără nici o silință, așa după cum ei se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor se atinge. Dar nu este în firea gândirii noastre de astăzi să creadă atât de simplu în perfecta realizare a vreunei clarități oarecare.
Tocmai plecând de la impresia aceasta inițială, noi ajungem a simți curiozitățile speciale ale literaturii de care vorbim, și acea renumită claritate însăși devine pentru noi problemă.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
28 august 2019
Ismaïl este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate.
Înainte vreme creștea și în Grădina Botanică, iar mai târziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză.
Ismaïl nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 ½ dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu un odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie… Alți viezuri mai cultivă Ismaïl în o pepinieră situată în fundul unei gropi din Dobrogea, unde îi întreține până au împlinit vârsta de 16 ani și au căpătat forme mai pline, când, la adăpost de orice răspundere penală, îi necinstește rând pe rând și fără pic de mustrare de cuget.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Povestiri
