Politică şi arhitectură între trei imperii: Principele Constantin Brâncoveanu
Pe 1 martie 2015, de la ora 11:00, are loc în spaţiile castelului baroc Palais am Grossen Garten din impunătorul oraş saxon Dresda, evenimentul „Politică şi arhitectură între trei imperii: Principele Constantin Brâncoveanu (1688-1714)”. Evenimentul este organizat în colaborare cu Asociaţia culturală Palais am Grossen Garten, din Dresda, cu Asociaţia de Stat pentru Castele, Cetăţi şi Grădini a Landului Saxonia şi cu Ambasada României în Germania, conceptul expoziţiei aparţinând Uniunii Arhitecţilor din România. În cadrul evenimentului este vernisată expoziţia „Arhitectura Brâncovenească – Tradiţia continuă”, aceasta urmând a fi însoţită de un referat susţinut de către prof. dr. arh. Augustin Ioan, preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
La eveniment iau parte doamna Adriana Stănescu, însărcinată cu afaceri a.i de la Ambasada României la Berlin, un reprezentant al Ministerului de Stat pentru Ştiinţă şi Artă al Landului Saxonia şi directorul Asociaţiei „Castele, Cetăţi şi Grădini de Stat – Saxonia”.
Vernisajul este acompaniat de un concert de muzică veche românească, în interpretarea Ansamblului Flauto Dolce şi a sopranei Mihaela Maxim, evenimentul având drept numitor comun personalitatea şi moştenirea artistică a domnitorului român. Repertoriul ansamblului Flauto Dolce este format din muzică veche, tradiţională din Europa Occidentală. Expresivitatea şi culoarea aparte, veselă, a instrumentului flauto dolce sunt puse în valoare prin compoziţiile dedicate acestuia şi prin aranjamentele pline de imaginaţie. Soprana Mihaela Maxim contribuie din plin la transmiterea mesajului aparte pe care Ansamblul Flauto Dolce îl propune publicului.
Constantin Brâncoveanu a fost Domn al Ţării Româneşti între 1688 şi 1714. Domnia sa a intrat în istoria românilor drept una de pace îndelungată, de înflorire vieţii culturale şi spirituale şi a artelor, îndeosebi a arhitecturii bisericeşti. Stilul arhitectural care-i poartă numele reprezintă o sinteză a elementelor italian-veneţiene cu cele orientale. În urma sa a rămas un mare număr de ctitorii religioase. Mânăstirea Hurezi, ctitorită în vremea sa, aparţine Patrimoniului UNESCO. Pentru felul în care au acceptat martiriul său şi al fiilor săi, refuzând să se lepede de credinţa creştină, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat, sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni.
Dr. Augustin Ioan este profesor universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, totodată preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, membru al editorial board al revistei Art Margins a Universităţii din California Santa Barbara, autor a numeroase studii şi lucrări despre istoria arhitecturii în România şi în lume, dintre care menţionăm: „Arhitectura şi Puterea”, Bucureşti 1992, „The other Modernism: The Architecture of the 1930’s”, Cincinatti 1994, „Power, Play and National Identity”, Bucureşti 1999, „Teme ale arhitecturii din România în secolul XX”, Bucureşti 2003, „Arhitectura memoriei”, Bucureşti 2012, „Arhitectura (supra)realismului socialist”, Bucureşti 2013.
Ansamblul Flauto Dolce este specializat pe muzică veche, tradiţională din Europa Occidentală, urmărind în aceeaşi măsură redescoperirea muzicii vechi din spaţiul românesc. Ansamblul foloseşte drept resurse muzicale diferite culegeri şi manuscrise de epocă, integrând în stilul său influenţe orientale sau de altă natură, inclusiv de pe alte continente, inspirându-se în egală măsură din folclorul autentic şi din muzica veche de curte sau orăşenească. Flauto Dolce a luat naştere la Cluj, în anul 2000, la iniţiativa lui Zoltan Majo, fiind format din trei instrumentişti şi o soprană, toţi cu o bogată experienţă artistică: Zoltan MAJO, director artistic, flaut drept, Maria SZABO, flaut drept, Noemi MIKLOS, clavecin, şi soprana Mihaela MAXIM. Formaţia a evoluat cu succes în concerte şi festivaluri din România, Austria, Spania, Italia, Israel, Elveţia, Germania, Slovenia, Serbia, Slovacia şi Ungaria.
Palais am Grossen Garten, este un castel baroc din Dresda, construit după Războiul de Treizeci de Ani, având de la început o destinaţie culturală şi adăpostind o parte din colecţiile regale de artă. Astăzi, locaţia, reconstruită parţial în urma distrugerilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oferă o platformă pentru manifestări variate în domeniul cultural, de la concerte la piese de teatru, spectacole de dans, expoziţii etc. Municipalitatea oraşului Dresda şi clasa politică saxonă promovează intens, sub diferite forme, acest loc de cultură.