17 mai 2022
„Mama”, în regia lui Cristi Juncu (traducerea: Bogdan Budeș), o farsă neagră, așa cum își intitulează piesa autorul Florian Zeller, are premiera pe 19 și 20 mai 2022, de la ora 19:30, la Teatrul Nottara, Sala George Constantin. Spectacolul oferă ocazia publicului să revadă o actriță de excepție, Catrinel Dumitrescu, într-un rol complex, nuanțat, plin de forță și de sensibilitate în același timp. În povestea emoționantă a lui Anne, Catrinel Dumitrescu este însoțită de Sorin Cociș, Rareș Andrici/Vlad Bălan, Diana Roman/Alexandra Murăruș. Scenografia este realizată de Carmencita Brojboiu, iar muzica originală este semnată de Cristina Juncu.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Teatru, Ştiri
1 iulie 2016
Mamă! Ce puțin am rostit numele tău și cât de vag îmi aduc aminte de tine… O negură te învăluie și parcă din neguri e urzit și conturul tău.
În fața mărei, unde am stat, privind neîntrerupta goană a talazurilor, acolo m-am apropiat mai mult de tine și am căutat să te rechem. Din fundul orizontului aceluia ce-l hotărăște linia curbă a mărei, de acolo ai venit tu. Pe o noapte dulce cum e aceasta, un vas legănat, ce și-a scris pieritoarea dungă pe cer, te-a adus desigur. Și pe cheiul acesta singuratic, unde întârzii eu, visând uneori, au coborât pașii tăi, de bună seamă.
Ca și acum, neastâmpăratele talazuri se ridicau ca niște fantome din mare și alergau de-a lungul digului de piatră sură ca să privească portul. O semilună pală, brodată pe un steag, lucea și atunci pe înaltul unui catarg, și tu desigur, cu fața întoarsă peste umăr, ai trebuit să privești tristă pe largul întinselor valuri ce te despărțeau de țara ta…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Eseuri
17 februarie 2009
După 11 ani de la ultimul său film, Stere Gulea, celebrul regizor al filmului Moromeţii (1988), revine cu o poveste ancorată în realitatea românească a ultimilor ani, cu lungmetrajul „Weekend cu mama”, o producţie Media Pro Pictures, care din 20 martie 2009 va avea premiera în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex şi Cinema City din Cluj.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cinema, Ştiri
25 iunie 2008
A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când ea zicea da, dar nici ea nu ieşea din voile lui, şi de aceea era linişte la casa lor şi toate le ieşeau bine şi cu spor.
Aveau însă şi oamenii aceştia o mare şi nesecată mâhnire-n su- fletele lor: nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, şi fără de copii viaţa, mai ales cea bună, n-are nici un rost. Să fi avut fie măcar numai unul, ca să aibă de cine să poarte grijă şi cu ce-şi bate capul, căci aşa numai ei amândoi îşi nădeau zilele în sec şi nu se alegeau cu nimic din ele.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Poveşti
13 mai 2008
A fost odată un împărat, şi-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea şi dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun alt om pământean n-a apucat să vadă poamă din rodul acela.
Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit. Împăratul ţinea doar să afle cum sunt poamele rodite de pomul acela, şi a dat de ştire în toată împărăţia lui că aceluia care se va fi urcat în pomul acela şi va putea spune cum anume îi sunt poamele îi va da în căsătorie pe aceea dintre fetele sale pe care el însuşi şi-o va alege.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Poveşti
22 iunie 2021
Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : „Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul”.
Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice :
– Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieți ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. Când voiu veni eu, am să vă dau de știre, ca să mă cunoașteți, și am să vă spun așa :
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
– Auzit-ați ce-am spus eu?
– Da, mămucă, ziseră iezii.
– Pot să am nădejde în voi ?
– Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura înainte cei mai mari. Noi suntem odată băieți, și ce-am vorbit odată vorbit rămâne.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti