Imaginaţie
Matematicianul David Hilbert a fost odată întrebat despre unul din foştii săi elevi.
– Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici avea prea puţină imaginaţie.
Matematicianul David Hilbert a fost odată întrebat despre unul din foştii săi elevi.
– Aaa, acela! îşi aminti Hilbert. S-a făcut poet. Pentru matematici avea prea puţină imaginaţie.
Cum căutam viața extraterestră dacă ea nu se aseamăna cu formele de viață pe care le înțelegem? La TEDxUIUC, Christoph Adami ne arată cum folosește cercetarea sa în inteligență artificială – programe de calculator care se auto-reproduc – pentru a găsi o semnătură, un „biomarker,” care este liber de prejudecățile noastre în legătură cu ceea ce înseamnă viață.
Janet Echelman şi-a descoperit adevărata chemare ca artist când părinţii ei au fost daţi dispăruţi – ceea ce a forţat-o să găsească un material nou, neortodox pentru artă. Acum ea creează sculpturi ondulate ca un val, curgătoare, de mărimea clădirilor, cu o notă surprinzătoare. Zece minute de creativitate pură.
Inovatorul muzical Andrew Bird îmbină tehnica sa personală de violonist cu xilofonul, vocile şi iteraţii electronice sofisticate. Adăugând abilitatea sa neobişnuită de a fluiera orice, el devine un fascinant om-orchestră.
Multă vreme, Octavian Paler a fost omul de la care aflasem o idee care a avut un ecou puternic în fiinţa mea: „Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.” Idee care a devenit proverbială pentru mine, făcând ca numele lui să capete rezonanţe filozofice, precum Hesiod sau Schopenhauer.
Fără să-l iau neapărat ca pe un semn de superficialitate, uneori procedez întocmai ca şi rândunica indiană: îmi împodobesc cuibul cu licurici şi asta îmi este de ajuns. Măcar pentru o vreme, îmi place să duc dorul cărţilor pe care le voi citi. Până într-o zi când, în cadrul unei emisiuni televizate, am auzit-o pe Gina Patrichi recitând un fragment din „Scrisori imaginare„. Şi nu orice fragment (ulterior am citit cartea şi mi s-a confirmat acest lucru), ci pe acela menit să mă emoţioneze cel mai tare: vânătoarea cu bufniţa. De atunci, caut, găsesc şi citesc cărţile lui Octavian Paler cu aceeasi bucurie cu care personajul lui Baconski aştepta „Scrisorile prietenului”.