Sisif era atât un conducător isteț care a adus prosperitate orașului său, cât și un tiran care și-a sedus nepoata și a ucis vizitatori pentru a-și etala puterea. Deși încălcarea tradiției sacre a ospitalității i-a înfuriat teribil pe zei, încrederea nechibzuită în sine a fost cea care i-a dus lui Sisif declinul, rezultând într-o condamnare eternă cerută de Zeus. Alex Gendler ne povestește mitul lui Sisif.
fără voturi
Încarc...Există o modalitate simplă și impresionantă de a face față celor mai teribile dezastre, e de părere Yifat Susskind, activistă pentru drepturile femeilor: gândește ca o mamă. După cum afirmă: „Când gândești ca o mamă, acorzi prioritate nevoilor multora, nu capriciile câtorva”. Urmăriți-o împărtășind povești emoționante despre oameni din întreaga lume care fac acest lucru, arătând cum vă poate ajuta aceasta să vedeți dincolo de suferință și să acționați pentru a construi o lume mai bună.
fără voturiÎncarc...Doamnelor și domnilor, când Societatea anglo-română mi-a cerut să vorbesc despre un subiect oarecare, eu am urmat un vechiu obiceiu al mieu, anume acela de a vorbi numai despre lucruri trăite, trăite de acela care vorbește, fiindcă socot că este o foarte mare greșeală aceia de a se presinta de conferențiar lucruri pe care le-a cercetat anume pentru conferință, lucruri în care el s-a întrodus numai în momentul acela ; orice presintare a unui subiect pe linii care au fost hotărîte de altcineva este fără îndoială ceva artificial și rece. Pentru a vorbi de un subiect, trebuie să fi avut cineva o atingere îndelungată cu acest subiect, trebuie să fi lucrat asupra lui și trebuie ca subiectul să fi avut o influentă asupra aceluia care vorbește, pentru ca, la rândul lui, acela care vorbește să poată introduce alte elemente decât acelea care se presintă de obiceiu.
Mi s-a părut că secretarul acestei societăți, pe cât de alese, pe atât de restrânse în această seară, ar fi dorit să aleg altceva. M-am gândit însă că e bine să mă țin în domeniul literar, în care nu se poate aduce împotriva vorbitorului intenții pe care nu le-a avut, — noi trăim vremuri de acelea în care este bine a se păzi cineva de tot felul de intenții pe care nu le-a avut și pe care i le atribuie, într-un chip așa generos, alții. Așa încât era sigur că nu voiu vorbi de politica englesă, pentru că ar fi fost o ieșire din neutralitatea pe care o conservăm cum se cuvine, cu o răbdare care ni face cinste. Prin urmare subiect politic nu era să ating, iar subiectele economice, care sânt la modă, îmi sânt străine ; rămânea să aleg în domeniul literar ceva care să fi fost în foarte strânsă legătură cu lecturile mele. Așa încât a trebuit să mă cobor până în anii, atât de depărtați, ai tinerețelor mele.
Continuare »
fără voturiÎncarc...„Matilda și groparii” de Stela Giurgeanu, declarată Piesa anului 2018 la Gala Premiilor UNITER, are premiera oficială sâmbătă, 15 februarie 2020, la Sala Atelier, de la ora 20:00. Din distribuţie fac parte Amalia Ciolan/Liliana Hodorogea, Cesonia Postelnicu/Tania Popa, Erika Băieşu/Oana Constantinescu, Fulvia Folosea/Cristina Constantinescu, Lari Giorgescu/Dragoș Ionescu. Scenografia spectacolului este semnată de Gabi Albu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras. Părul negru ca pana corbului e plin de mătreață și încărcat cu sclipitori și scumpi piepteni de bagă.
Cotadi nu are niciodată pozițiunea verticală, din cauza unei îmbrăcăminte de șiță ce-i formează un fel de cuirasă și care, deși îl jenează teribil, o poartă însă cu o desăvârșită abnegație direct pe piele, sub cămașa țărănească cu ciucuri, de care nu se desparte niciodată. O particularitate a lui Cotadi este că, fără să vrea, devine de două ori mai lat și cu totul străveziu, dar aceasta numai de două ori pe an, și anume, când soarele ajunge la solstițiu.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Cel mai simpatic dintre autorii instructivi, poetul zâmbitor al bibliofililor, bibliotecarilor, filologilor și altor eroi inofensivi a împlinit în aprilie trecut șaptezeci de ani, și istoricii literari l-au și luat serios în lucru. Și cu o serioasă antipatie. Fiindcă despre Anatole France, ca și despre Socrate, pot zice stâlpii țării sale că nu recunoaște zeii la care se închină statul, și introduce alți zei străini, că lucruri drepte le face nedrepte și corupe tineretul. Mai cu seamă unii profesori de la Universitatea din Paris au mare grijă ca nu cumva junii școlari să-și strice sufletul lor gingaș și neprihănita lor fantezie urmând vorbelor acestui primejdios profet.
Cu vreo zece ani în urmă, întâlneam încă studenți francezi care spuneau pe dinafară bucăți întregi din France; acum el are, se zice, mulți admiratori în America de Sud, dar acasă la dânsul este pus, după o formulă cunoscută, printre acei care au făcut cel mai mare rău patriei franceze. Și aceasta e tot o exagerare, ar putea zice Daudet aici, cum zice la sfârșitul epopeii sale tarasconeze! Toate aceste nu ne privesc poate prea mult pe cititorii mei și pe mine. Am vorbit de ele numai pentru cazul când cuiva i-ar cădea în mână scrierile acelor profesori, pentru ca să aibă în vedere substratul sentimental ce se ascunde, sub impunătorul material erudit, în lucrările acelea.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies
