Cercetător în domeniul intimității, Christopher Soghoian vede peisajul supravegherii guvernamentale alunecându-ne pe sub picioare, pe măsură ce o industrie se dezvoltă pentru a sprijini programele de monitorizare. Prin intermediul companiilor private, spune el, guvernele cumpără tehnologie capabilă să pătrundă cu forța în computere, să fure documente și să monitorizeze activitatea — fără detecție. Acest membru TED ne oferă o viziune tulburătoare despre ceea ce urmează.
De ce guvernul nu se dă în lături și lasă sectorul privat, adică pe „adevărații revoluționari”, să inoveze? E o retorică pe care o auzi pretutindeni, iar Mariana Mazzucato dorește s-o înlăture. Într-un discurs energic, arată cum statul, care poate părea un colos lent și încovoiat, este unul dintre cei mai interesanți asumatori de riscuri și modelatori de piață.
Lumea open source a învățat să facă față fluxului de idei noi, uneori diferite, idei care folosesc servicii ca GitHub. De ce n-ar face-o și guvernele? În această prezentare înfăcărată, Clay Shirky ne arată felul în care democrațiile ar putea învăța de la internet nu numai să fie transparente, ci și să se folosească de cunoștințele cetățenilor.
Liderii noştri trebuie traşi la răspundere, spune jurnalista Heather Brooke. Şi ea e în măsură să ştie: Brooke dezvăluie cheluielile financiare făcute de Parlamentul Britanic, care au dus la un scandal politic major în anul 2009. Ea ne îndeamnă să le punem întrebări liderilor noştri, prin intermediul platformelor ca Liberatea de Informare – pentru ca în cele din urmă să primim nişte răspunsuri.
Ce pot învăţa guvernele din revoluţia datelor deschise? În această discuţie incitantă, Beth Noveck, fost responsabil șef adjunct cu tehnologia la Casa Albă, ne împărtăşeşte viziunea asupra deschiderii practice – conectând birocraţiile cu cetăţenii, împărtăşind date, creând o democraţie cu adevărat participativă. Imaginaţi-vă „societatea care poate fi creată”…
Conducătorul Partidului Conservator al Marii Britanii spune că intrăm într-o nouă eră – unde guvernele în sine au putere mai puțină (și bani mai puțini) iar oamenii împuterniciți de tehnologie au mai multă. Apelînd la noile idei ale economiei comportamentale, el explorează modul în care aceste tendințe pot fi transformate într-o politică mai înțeleaptă.