Librăria Humanitas de la Cișmigiu găzduiește sâmbătă, 28 septembrie 2019, de la ora 17:00, o dezbatere pornind de la volumul „Suntem îndeajuns de inteligenți pentru a înțelege inteligența animalelor?„, cea mai recentă carte a etologului Franz de Waal, publicată în colecția de știință a Editurii Humanitas, în traducerea lui Carmen Strungaru. Specialiștii invitați la dezbatere sunt: conf. Carmen Strungaru, etolog, departamentul de Anatomie, Fiziologie animală și Biofizică, Facultatea de Biologie, Universitatea din București, prof. Mircea Flonta, cu contribuții în domeniile filozofia biologiei, filozofia științei și teoria cunoașterii, Facultatea de Filozofie, Universitatea din București, prof. Radu J. Bogdan, profesor de filozofia minții și științe cognitive la Tulane University, profesor invitat și directorul programului de master în științe cognitive Open Mind, Universitatea din București, și Doru Căstăian, profesor de filozofie și autor. Dezbaterea este moderată de Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință la Radio România Cultural.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Scriitorii francezi clasici ne par adeseori, nouă modernilor, atât de expliciți, încât ne dau impresia că n-au deloc nevoie să fie explicați. Oamenii aceia se arată cu deosebire îngrijiți să se explice singuri. Cu băgare de seamă, ei își enunță judecățile, își definesc sentimentele, își demonstrează intențiile. Pe cât se poate, în grupuri de idei simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca niște cifre frumoase trecute la condică pentru a fi adunate în josul feței, ori egal tăiată de pendulul neînduraților alexandrini, vorbirea clasică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la claritatea primară a propozițiilor rânduite cu didactică scumpătate în cărțile de citire. Și atât de mult pomenesc clasicii aceștia ei înșiși, direct, de claritate, simplicitate și rațională înțelegere, încât ne ispitesc a crede că pricepem și noi lucrurile de care vorbesc ei fără nici o silință, așa după cum ei se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor se atinge. Dar nu este în firea gândirii noastre de astăzi să creadă atât de simplu în perfecta realizare a vreunei clarități oarecare.

Tocmai plecând de la impresia aceasta inițială, noi ajungem a simți curiozitățile speciale ale literaturii de care vorbim, și acea renumită claritate însăși devine pentru noi problemă.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »

Publicul este invitat invitat marți, 12 martie 2019, ora 19:00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la prezentarea cărții „Eros şi agape. Prefaceri ale iubirii creştine” de Ander Nygren, o lucrare fundamentală cu largi ecouri și influențe în filozofia religiei și teologia secolului XX, apărută la Humanitas, în traducerea lui Wilhelm Tauwinkl. La eveniment vorbesc Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă, Episcop al Episcopiei Greco-Catolice „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti, Gabriel Liiceanu, Wilhelm Tauwinkl și Bogdan Tătaru-Cazaban.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Editura Humanitas invită pasionații de lectură la Librăria Humanitas de la Cișmigiu marți, 22 ianuarie 2019, la ora 19:00, la o dezbatere pornind de la unul dintre volumele publicate recent în colecția de știință, „Matematica zeilor şi algoritmii oamenilor” de Paolo Zellini. Invitații la întâlnire sunt Liviu Ornea, profesor universitar la Facultatea de Matematică, Universitatea București și traducătorul volumului, Dana Jalobeanu, conferențiar universitar, doctor în filozofia științei și director de programe la centrul de cercetare Fundamentele Modernităţii Europene, Universitatea din Bucureşti, Vlad Zografi, coordonatorul colecției de știință a Editurii Humanitas.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Editura Humanitas așteaptă publicul luni, 7 ianuarie 2019, de la ora 19:00, la Librăria Cărturești, Café Verona (Strada Pictor Arthur Verona 13–15), la prima „seară italiană” din 2019, un eveniment dedicat volumului „Sidereus nuncius sau Anunțul stelar” de Galileo Galilei, prima traducere în limba română a lucrării care a schimbat din temelii felul nostru de a privi lumea, apărut recent în colecția Biblioteca italiană, în traducerea lui Gheorghe Stratan.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

Acum doisprezece ani se împlinise un secol de la nașterea lui Flaubert. Frederic Masson, secretarul Academiei, om de bine și autor al multor volume asupra lui Napoleon, a refuzat să vie la serbare, fiindcă Flaubert a fost anarhist și a ponegrit familia franceză. O parte din presă a protestat atunci împotriva lui Masson, dar nimeni, mi se pare, n-a pomenit că acum patruzeci de ani familia franceză a fost apărată contra lui Flaubert de către un literat, obscur ce-i dreptul, Henri Laujol, sprijinit însă cu energică simpatie de Anatole France.

Pe atunci, France ținea mult la romanele lui Feuillet, se emoționa gingaș de lirica lui Coppee, și Gyp îi plăcea cu deliciu: nu era, prin urmare, deloc anarhist și se avea deci bine cu „familia franceză”. În urmă, ideile lui s-au întors, putem zice, pe dos. Familia, statul și multe alte lucruri sfinte – nu numai franceze, ci oricare – au fost tratate în cărțile lui cu un haz minunat și cu o lipsă de respect desăvârșit. „Evoluțiile” lui au, incontestabil, eleganța violenței. E adevărat nostim și drăcos când același om zice, despre același lucru, azi așa, mâine din contra. Inconsecvența are farmec ștrengăresc. Dar în exercitarea acestei cochetării cronice, France a pus uneori, parcă, un fanatism care strică jocul: de exemplu, atunci când se avea bine cu Feuillet, Gyp, Coppee, deci cu familia franceză, a tratat, de dragul acestei familii, cu prea accentuată înverșunare pe anarhistul Flaubert. Nu-i vorbă, el nu-i face atâta cinste ca Masson, încât să-l numească anarhist – un calificativ cu oarecare prestigiu atunci când se aplică intelectualilor – ci îi zice de-a dreptul: prost, Don Quichotte, paiață dizlocată, și la urmă, spre mângâiere, „ce pauvre grand ecrivain”. E destul de tare.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Critică literară
Comenteaza! »