La Editura Humanitas a apărut „Aurora„, roman suprarealist de Michel Leiris.
Cartea poartă cititorul printr-un univers straniu, cu accente de apocalipsă. Imaginile din care e alcătuit au însă, toate, consistenţa visului: ele se gonesc neîncetat una pe alta, căutând parcă să atingă o „puritate inaccesibilă”, poate acea transparenţă asociată marilor mituri şi marilor simboluri. Şi nu întâmplător, căci autorul lui a cercetat vreme îndelungată, la sursă, împreună cu o echipă de etnologi, fabuloasa mitologie africană. Aşa se face că, dezvăluindu-şi fantasmele cu o negrăită cruzime, Michel Leiris face o invitaţie în adâncurile propriului nostru suflet, acolo unde ia naştere conştiinţa scandalului pe care-l reprezintă condiţia noastră de fiinţe supuse trecerii şi pierii.
Nick Veasey arată imagini neobișnuit de mari cu raze X, care dezvăluie straniile funcționări interne ale obiectelor – de la geometria unei flori sălbatice până la anatomia unui Boeing 747. Producerea acestor fotografii este periculoasă și migăloasă, dar recompensa este o superputere: privirea la ceva ce omul omenesc nu poate vedea.
Vorbele acestea evocă o întreagă atitudine umană, denotată printr-o lipsă de scrupule şi o hotărâre în a-şi atinge scopul cu orice preţ, denumită şi machiavelică. Niccolo Machiavelli, căruia îi este atribuită afirmaţia, este considerat de mulţi ca fiind unul dintre susţinătorii unei astfel de atitudini în tratatul său de filosofie politică „Principele”.
Însă mai degrabă, din contră, tocmai unei astfel de atitudini morale nu îi era partizan Machiavelli. Cuvintele sale exacte au fost “si guarda al fine”, ce s-ar tălmăci ca “trebuie fim atenţi la rezultatul final”. Astfel vedem cum fraza modifică tot sensul textului, dar și al unei viziuni filosofice, căci în loc să argumenteze faptul că oamenii politici trebuie să fie lipsiţi de scrupule, Machiavelli spune exact lucrul opus, că trebuie să fim atenţi dacă un lucru merită anumite sacrificii şi greutăţi.
Astfel Machiavelli a ajuns să întruchipe însuși modelul tiranului, căruia i s-a opus în scrierile sale, ce gravitau în jurul valorilor renascentiste de libertate şi de încredere în buna voire a omului.
„A respira Parisul, asta conservă sufletul.”
V. Hugo
Oraşul pe care Bucureştiul interbelic îl copia, respirând si gândind in ritm cu acesta, poartă în peisaje, clădiri şi monumente viaţă şi energie şi o dăruieşte dacă se ştie contemplat, ţi se insinuează cu intreaga fiinţă în creier, îţi fură inima cu fiecare clipă petrecută printre locuitorii săi, căci nu întâmplător este asociat cu iubirea. Despre Paris se poate spune că este un oraş ce reuneşte vechiul şi modernul, clasicul şi romanticul şi le împleteşte armonios, creând, ca prin vrajă, armonie acolo unde contrastele ar trebui să creeze luptă imposibil de domolit. Îndrăgostiţii de artă, dar şi amatorii de viaţă de noapte işi pot găsi fericirea sub acelaşi cer, cel al Parisului…
La Chişinău, pe 26 februarie 2011, s-a desfăşurat Finala Naţională Eurovision 2011, la care au participat 25 de concurenţi. În baza deciziiei juriului şi a televotingului, a fost desemnat câştigătorul. Republica Moldova va fi reprezentată la Eurovision de formaţia Zdob şi Zdub cu melodia „So Lucky”, care a ieşit învingătoare în preselecţia naţională. Semifinalele Eurovision 2011 vor avea loc în oraşul Dusseldorf, Germania, pe 10 şi 12 mai, iar Marea Finală – pe 14 mai.
La Editura Humanitas a apărut „Aurora„, roman suprarealist de Michel Leiris.