„Cea mai dificilă parte a bolii mele a început, de fapt, când m-am vindecat”, spune scriitoarea Suleika Jaouad. Într-un discurs profund, plin de pasiune, dar și de umor, ea ne provoacă să ne gândim dincolo de separarea între „sănătos” și „bolnav”, punându-ne întrebarea: „Cum o iei de la capăt și îți găsești din nou sensul după ce viața ți-a fost «întreruptă»?”
fără voturi
Încarc...Înainte de toate să deslușim acest titlu. Vroind să scriem câteva articole asupra literaturii noastre contemporane, asupra celor mai talentați reprezentanți ai ei, am chibzuit cu ce cuvânt am putea caracteriza mai bine epoca noastră literară, care e trăsătura caracteristică prin care această literatură se deosebește de cea care a precedat-o și de cea care, probabil, o va urma? Cum să numim curentul nostru literar? Socoteam să-i zicem pesimist; însă, deși în multe privințe potrivit pentru a caracteriza literatura noastră contemporană, acest termen este prea îngust, după înțelesul ce-i dau unii, și prea larg, prea general, după alții.
Unii ar fi vrut să înțeleagă sub numirea de pesimism numai forma care s-a manifestat mai cu seamă la germani în veacul nostru, primind formularea științifică, ajungând sistem filozofic. Înțelegându-l astfel, pesimiști n-ar fi decât Schopenhauer, Hartmann, Leopardi și urmașii lor; pesimismul nu ar fi decât un fenomen al veacului nostru, care în trecut nu s-a arătat decât în India, cu Budha și budismul
Alții înțeleg prin pesimism o boală care bântuie toate rasele, toate civilizațiile, o boală care este tot așa de veche ca și omenirea și care a bântuit cu mai multă tărie acolo unde împrejurările sociale îi erau mai prielnice. Împrejurări sociale anormale, reaua alcătuire a vieții unui ins, anomalii sociologice (înțelegând sub sociologie fiziologia societății) ori anomalii fiziologice, iată pricinile pesimismului. Și fiindcă n-a fost încă societate în care să nu bântuie asemenea anomalii, în care să nu fie asemenea pricini, n-a fost nici o societate pe care pesimismul să nu o fi amărât cu fierea sa.
Continuare »
fără voturiÎncarc...Grecia a fost „omul bolnav” al crizei economice europene, dar fostul prim-ministru George Papandreou se întreabă dacă asta nu e doar o previzualizare a ceea ce urmează. „Democraţiile noastre”, spune el, „sunt prinse în sisteme prea mari pentru a eşua, sau mai precis, prea mari pentru a fi controlate”—în timp ce „politicienii ca mine au pierdut încrederea oamenilor lor”. Care e soluţia? Implicarea mai directă a cetăţenilor într-o nouă afacere democratică.
fără voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies