Cum știe un măcăleandru să zboare spre sud? Răspunsul ar putea fi mai ciudat decât credeți: ar putea ține de fizica cuantică. Jim Al-Khalili rezumă lumea extrem de nouă, extrem de extravagantă a biologiei cuantice, în care ceva ce Einstein a numit „acțiune macabră la distanță” ajută păsările să navigheze, în care mecanismele cuantice ar putea explica chiar originea vieții.
Timp de mii de ani, strămoşii noştri au înţeles lumea cu ajutorul miturilor, iar pasul schimbării a fost unul glacial. Creşterea înţelegerii de natură ştiinţifică a transformat lumea în câteva secole. De ce? Fizicianul David Deutsch propune un răspuns subtil.
În 2009, cercetătorii au derulat un simplu experiment. Au folosit tot ce știm despre sistemul nostru solar și au calculat unde va fi fiecare planetă 5 miliarde de ani în viitor. Au derulat peste 2.000 de simulări, iar varietatea surprinzătoare în rezultate a dezvăluit că sistemul nostru solar ar putea fi cu mult mai puțin stabil decât pare. Fabio Pacucci explorează problema cu un număr n de corpuri și mișcarea corpurilor gravitaționale.
Când împlinesc 20 de ani, 2 gemene identice astronaute participă la un experiment. Terra va rămâne pe Pământ, în timp ce Stella se va îmbarca pe o navă spațială. Nava Stellei va vizita o stea aflată la 10 ani-lumină depărtare, apoi se va întoarce pe Pământ. În timp ce se pregătesc de despărțire, gemenele se întreabă ce se va întâmpla când se vor reuni. Cine va fi mai bătrână? Amber Stuver investighează „Paradoxul Gemenilor”.
Scriitorii francezi clasici ne par adeseori, nouă modernilor, atât de expliciți, încât ne dau impresia că n-au deloc nevoie să fie explicați. Oamenii aceia se arată cu deosebire îngrijiți să se explice singuri. Cu băgare de seamă, ei își enunță judecățile, își definesc sentimentele, își demonstrează intențiile. Pe cât se poate, în grupuri de idei simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca niște cifre frumoase trecute la condică pentru a fi adunate în josul feței, ori egal tăiată de pendulul neînduraților alexandrini, vorbirea clasică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la claritatea primară a propozițiilor rânduite cu didactică scumpătate în cărțile de citire. Și atât de mult pomenesc clasicii aceștia ei înșiși, direct, de claritate, simplicitate și rațională înțelegere, încât ne ispitesc a crede că pricepem și noi lucrurile de care vorbesc ei fără nici o silință, așa după cum ei se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor se atinge. Dar nu este în firea gândirii noastre de astăzi să creadă atât de simplu în perfecta realizare a vreunei clarități oarecare.
Tocmai plecând de la impresia aceasta inițială, noi ajungem a simți curiozitățile speciale ale literaturii de care vorbim, și acea renumită claritate însăși devine pentru noi problemă.
Un calculator cuantic nu definește o versiune mai puternică a computerelor folosite în ziua de azi; este complet altceva, bazat pe înțelegerea științifică – și e mai mult decât un pic de nesiguranță. Intrați în minunata lume a cuanticii cu speakerul TED Shohini Ghose și învățați cum deține această tehnologie potențialul de a transforma medicina, de a crea o criptare imbatabilă și chiar de a teleporta informația.