7 iunie 2022
Muzeul Național de Artă al României invită publicul la o nouă expoziție, „Nostalgie. Amintire. Regăsire. Peisajul european și ruina în secolele XVI-XIX”, care este deschisă publicului în perioada 8 iunie 2022 – 31 ianuarie 2023. Curatorul expoziției este doamna Mălina Conţu, istoric şi teoretician de artă şi arhitectură, doctor în arte vizuale la Universitatea de Arte Bucureşti din anul 2012. Este șeful secției Artă Europeană la Muzeul Naţional de Artă al României și lector asociat în cadrul Universităţii Bucureşti, Departamentul de Istoria Artei.
Antoine Benoit Dubois, Peisaj cu ruine personaje și animale
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Ştiri
14 octombrie 2021
Sir Ken Robinson era de părere că oamenii au o putere inepuizabilă: imaginația. Nu trăim în lume așa cum o găsim, ci ne folosim creativitatea pentru a o modela și reinventa prin artă, teorii științifice și tehnologie. Prin urmare, ați vrea să reinventați lumea? Ce luăm de-a gata? Ce am schimba? Țineți minte că singura limită e propria noastră imaginație… [Regizat de Avi Ofer, narat de Sir Ken Robinson și Bethany Cutmore-Scott, muzică de Stephen LaRosa].
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
4 octombrie 2021
„Societatea are un set de povești pe care și le spune despre cine sunt refugiații și cum arată”, arată documentaristul și colegul TED Feras Fayyad. Cu filmele sale, el are misiunea de a separa faptele reale despre refugiați de ficțiune, ca formă de rezistență – pentru el însuși, pentru fiica sa și pentru milioanele de alți refugiați sirieni din întreaga lume. O relatare îngrozitoare, o căutare de a pune capăt nedreptății și o dovadă a puterii povestirilor.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
3 septembrie 2021
De multă vreme invidios pe fratele său mai mare, Osiris, conducătorul Egiptului, zeul războinic Set a complotat împotriva lui să-l detroneze. În cadrul unei petreceri extravagante găzduite de el, Set a anunțat un joc: cine putea să încapă perfect într-un cufăr din lemn îl putea primi în dar. Însă cufărul era, de fapt, un sicriu care l-a prins pe Osiris înăuntru. Vor reuși surorile lui să-l găsească și să-l elibereze? Alex Gendler ne oferă mai multe detalii despre mitul lui Osiris.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED-ED, Video
6 august 2020
„Am fost prima femeie-președinte a unei națiuni africane și cred că mai multe țări ar trebui să încerce asta”, spune H. E. Ellen Johnson Sirleaf, laureată Nobel și fost președinte al Liberiei. Povestind felul în care femeile liberiene au ajutat la reconstrucția țării lor după ani de război civil, Sirleaf arată de ce egalitatea de gen este esențială pentru pace și prosperitate – și își împărtășește planul de a crea o generație de femei pregătite să aibă poziții de conducere și să accelereze schimbările sociale.
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Prelegeri, TED, Video
8 iulie 2020
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele și limpede cum e cristalul, dar e și foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulțime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Să nu credeți însă că acolo nu-i decât nisip și mâl; nu, acolo cresc copaci ciudați și ierburi ciudate, și tulpinile și frunzele lor sunt așa de mlădioase încât se clatină la cea mai mică mișcare a apei, parcă ar fi vii. Toți peștii, mici și mari, se strecoară printre ramuri cum se strecoară păsările prin văzduh. În locul unde-i cea mai mare adâncime e palatul împăratului mării; zidurile sunt de mărgean și ferestrele înalte și arcuite sunt de chihlimbar străveziu; acoperișul e făcut din scoici care se deschid și se închid după cum se mișcă apa. Și în fiecare scoică e un mărgăritar de preț; numai unul și ar fi destul să împodobească măreț coroana unui rege.
Împăratul mării era de multă vreme văduv și casa i-o ținea mamă-sa, bătrâna. Era o femeie înțeleaptă, dar foarte mândră de neamul ei; purta douăsprezece stridii pe coadă, pe când nobilii aveau numai câte șase. Încolo, era femeia vrednică, mai ales că ținea foarte mult la nepoatele ei, domnițele mării. Acestea erau șase la număr și toate frumoase, dar cea mai mică era cea mai frumoasă dintre toate; pielea ei era gingașă și moale ca o petală de trandafir, ochii albaștri ca niște lacuri adânci, dar, ca și celelalte, nu avea picioare și trupul în partea de jos avea o coadă de pește.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Poveşti
