Prinţesa şi broscoiul
A apărut pe DVD şi Blu-ray excelenta animaţie Disney “Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and the Frog”). Cele 95 de minute ale animaţiei sunt însoţite de materiale bonus: comentariul audio al co-scenariştilor şi regizorilor John Musker şi Ron Clements şi al producătorului Peter del Vecho, scene tăiate, jocuri şi activităţi pentru copii, „Portrete cu prinţese”. Acestora li se adaugă pe Blu-ray: „Transformând viaţa în animaţie”, „Magie în Bayou: making of”, „Reîntoarcerea la desenul de mână”, „Moştenirea Disney”, „Cea mai nouă prinţesă Disney”, „Prinţesa şi animatorul”, „Evocarea personajului negativ”, „Reîntoarcerea la muzicalul animat” şi galerie de imagini.
Studiourile de Animaţie Walt Disney propun o tocană veselă, formată dintr-o poveste plină de aventuri, personaje fascinante, comedie neconvenţională şi o muzică de neuitat – în filmul “Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and The Frog”), o comedie de animaţie derulată în marele oraş New Orleans. Creatorii filmelor “The Little Mermaid” şi “Aladdin” prezintă o întorsătură modernă a unei poveşti clasice despre o fată frumoasă pe nume Tiana (Anika Noni Rose), un prinţ-broscoi care îşi doreşte cu disperare să redevină om şi un sărut magic care îi trimite pe amândoi într-o aventură hilară prin mlaştina mistică din Louisiana. “Prinţesa şi Broscoiul” marchează revenirea la animaţia desenată manual de excelenta echipă a lui John Musker şi Ron Clements, pe o muzică semnată de compozitorul premiat cu Oscar, Randy Newman.
Toată lumea ştie povestea prinţesei care îşi descoperă iubirea adevărată sărutând un broscoi care se transformă prin vrajă în chipeşul ei prinţ. Şi în versiunea acestei poveşti fata sărută broscoiul, doar că rezultatul este destul de diferit. Iar aceasta e doar una din zecile de surprize din tot acest mix de umor trăsnit, senzaţii tari, muzică şi emoţie. În final, dragostea învinge, între un prinţ şi o prinţesă, între nişte broaşte… sau poate între un licurici şi obiectul iubirii lui. Dar este clar că detaliile cele mai importante nu sunt cele de suprafaţă şi de aspect. Filmul prezintă cea mai nouă prinţesă Disney, minunata ei poveste şi revenirea Studiourilor la stilul de musical Disney, care aminteşte de producţii clasice precum “Beauty and the Beast”, “The Lion King” şi “Aladdin.”
Producătorul executiv al filmului “Prinţesa şi Broscoiul” este Directorul de Creaţie al Walt Disney Animation Studios, John Lasseter (regizorul filmelor “Toy Story”, “A Bug’s Life”, “Toy Story 2” şi “Cars”). Veteranul Disney Peter Del Vecho este producătorul filmului. „Prinţesa şi Broscoiul” este regizat de Ron Clements şi John Musker (echipa care a semnat “The Great Mouse Detective,” “The Little Mermaid,” “Aladdin,” “Hercules” şi “Treasure Planet”), după o poveste originală de Clements & Musker şi Greg Erb & Jason Oremland; regizorii au făcut echipă cu scenaristul Rob Edwards, pentru a crea scenariul. Compozitorul premiat cu Oscar, Randy Newman (“Cars,” “Monsters, Inc.,” “Toy Story”) creează o partitură complet nouă pe diverse stiluri, între care jazz, blues, gospel, Dixieland şi zydeco.
Prezentat de Walt Disney Pictures, “Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and The Frog”) este al 49-lea lung-metraj de animaţie de la Disney, o tradiţie începută în urmă cu aproape 75 ani, cu lansarea filmului “Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici”.
De la poveste până la marele ecran — în cel mai pur stil Disney
“Prinţesa şi broscoiul” marchează revenirea Studiourilor de Animaţie Walt Disney la animaţia desenată manual, o revenire la poveştile clasice şi la stilul musical.
“Dacă ar exista o singură lecţie pe care să o putem primi de la însuşi marele Walt, pentru a conduce Studiourile de Animaţie Walt Disney în viitor”, spune producătorul executiv John Lasseter, “aceea ar fi să ne sprijinim pe bogăţia trecutului său: minunatele sale poveşti, personajele sale de succes, opulenţa muzicală – toate acestea sunt elemente esenţiale ale celui mai nou proiect al nostru desenat manual.”
A fost odată ca niciodată, în urmă cu nu foarte mulţi ani, stilul de animaţie desenat manual la Disney… Dar cu vremea, a făcut loc unor noi tehnologii, care au lăsat în urmă unica formă de artă identificată îndeaproape cu însuşi Walt Disney.
În 2006, când John Lasseter şi Ed Catmull au preluat frâiele Studiourilor de Animaţie Walt Disney, au înţeles că arta manuală tradiţională a stilului de animaţie Disney în mod clar nu şi-a pierdut valoarea, nici ca artă, nici ca produs de divertisment. Şi, deşi a devenit celebru ca pionier în domeniul animaţiei pe computer, Lasseter nu a iubit doar această formă specifică. El a crescut şi şi-a început cariera în mediul animaţiei tradiţionale inventate de Disney, care s-a dezvoltat pe parcursul deceniilor, devenind o formă de artă de sine stătătoare. Noile lung-metraje de animaţie erau realizate prin diverse tehnici de animaţie, în funcţie de subiect şi de tehnica aleasă ca fiind cea mai potrivită.
“Am fost invitaţi să lansăm noi idei pentru un nou film Disney desenat manual,” îşi aminteşte regizorul John Musker. “Şi toţi am fost în mod deosebit atraşi de basmul Fraţilor Grimm cu ‘Prinţul-broscoi.’”
Distribuţia personajelor
Tiana (vocea lui Anika Noni Rose) nu este deloc prinţesa tipică din basme. Ea visează cu ochii deschişi, dar nu la regate îndepărtate sau castele în nori, ci la succesul personal şi la o afacere înfloritoare. “Visează să deschidă cel mai bun restaurant din tot New Orleans-ul,” spune scenaristul Rob Edwards. “E un vis pe care i l-a insuflat tatăl ei.”
Tiana e o tânără afro-americană, atrăgătoare şi independentă, muncitoare şi tenace, dar în acelaşi timp o prietenă iubitoare şi devotată, un suflet plin de compasiune. Îi iubeşte mult pe mama şi tatăl ei. Deşi ştie că nu îi va fi uşor, e convinsă că îşi poate realiza ambiţiile, dacă munceşte suficient de mult.
În eforturile ei de a-şi atinge însă ţelurile, Tiana nu prea mai este atentă la ce se întâmplă în rest. Nu poate niciodată să se relaxeze şi să se bucure. Nu are timp pentru poveşti de dragoste şi categoric nu are de gând să îşi piardă vremea visând la bărbaţi. De sărutat broscoi nici nu poate fi vorba !
Supervizorul de animaţie Mark Henn, care s-a ocupat de eroinele Disney Ariel (“The Little Mermaid”), Belle (“Beauty and the Beast”) şi Jasmine (“Aladdin”), o consideră pe Tiana incredibil de atrăgătoare. “Cred că te poţi identifica foarte uşor cu ea, îţi vine imediat să o aplauzi şi să o ovaţionezi. Eroinele noastre de animaţie au evoluat de-a lungul timpului: nu mai sunt nişte simple “prinţese în pericol”, cum era Albă-ca-Zăpada, adică personaje cărora li se întâmplau diverse lucruri, ci mai degrabă personaje de acţiune, care îşi motivează singure propria poveste. A fost uşor să mă îndrăgostesc de acest personaj. Tiana are propria dorinţă care o motivează, propriile decizii care o impulsionează şi o fac interesantă şi simpatică.”
Calităţile atrăgătoare ale oraşului New Orleans l-au atras pe Prinţul Naveen (vocea lui Bruno Campos) din îndepărtatul său regat Maldonia. Deşi un tip răsfăţat şi dificil, Naveen are un şarm irezistibil şi acel joie de vivre (bucurie de a trăi) care îi cucereşte pe toţi cei din jur. E pasionat de jazz-ul Dixieland popularizat de Paul Whiteman, Jimmie Noone, Earl Hines, King Oliver, Jelly Roll Morton şi Louis Armstrong.
Supervizorul de animaţie al personajului Naveen, Randy Haycock, a animat mai multe personaje Disney clasice, printre care Simba (“The Lion King”) şi Powhatan (“Pocahontas”). “Disney are o îndelungată tradiţie a prinţilor, dar nu am mai avut niciodată un prinţ care să fi influenţat cu adevărat o eroină,” spune Haycock. “Întotdeauna era vorba de dragoste la prima vedere. Însă de data asta, avem o fată care întâlneşte un băiat şi abia apoi urmează o comedie romantică, pentru că iniţial cei doi nu se plac foarte tare.”
Ca în cazul fiecăruia dintre noi, Naveen are anumite defecte care fac parte, în realitate, din calităţile lui. Şi eroina are un defect: nu ştie cum să se bucure de viaţă. Nu ştie cum să se bucure de ceea ce i se întâmplă. “Şi exact asta o va învăţa Naveen să facă,” spune Haycock. “El o învaţă să se oprească din când în când şi pur şi simplu să se bucure de ceea ce are în jur. Să se distreze, să se bucure, să fie fericită pentru tot ceea ce are lângă ea.”
Dr. Facilier (vocea lui Keith David) este un ticălos abil, o figură dubioasă şi ameninţătoare, care îi pune în totul felul de situaţii dificile pe Prinţul Naveen şi pe Tiana. Se pricepe foarte bine la vrăji şi se foloseşte de legăturile lui cu “prietenii din partea cealaltă” pentru a obţine ceea ce îşi doreşte, cu ajutorul farmecului său misterios, ameninţător şi periculos.
“E muzical, e ameninţător, a înalt, e zvelt şi subţire. Poate fi foarte dulce. E chipeş şi plin de graţie. Şi cred că toate aceste calităţi sunt – cel puţin în animaţia contemporană – foarte rar întâlnite la acest gen de ‘ticălos’”, spune Bruce Smith, animatorul supervizor al Dr. Facilier. “Ca animator, e întotdeauna grozav să primeşti personajul negativ. El ţine întotdeauna filmul în picioare şi pe spectatori cu sufletul la gură. Datorită lui, totul e interesant şi palpitant. Din fericire, în cazul ăsta, eu am parte de un personaj negativ grozav, absolut unic.”
Mama Odie (vocea lui Jenifer Lewis) este partea luminoasă a lui Facilier. Regina Mlaştinii, o făptură excentrică, ireverenţioasă şi spirituală, în vârstă de 197 de ani, îi călăuzeşte pe Tiana şi Naveen în misiunea lor de a desface vraja lui Dr. Facilier. Conform poveştii, Mama Odie sălăşluieşte în “cea mai întunecată şi mai de nepătruns parte a mlaştinii.” De pe o barcă veche de pescuit creveţi, înfiptă cu capul în jos într-un copac uriaş, Mama Odie şi şarpele ei, Juju, împart vrăji, leacuri şi talismane celor aflaţi la ananghie.
Supervizorul de animaţie Andreas Deja a lucrat la personaje Disney îndrăgite precum Gaston (“Beauty and the Beast”), Jafar (“Aladdin”), Hercules (“Hercules”), Scar (“The Lion King”) şi Lilo (“Lilo & Stitch”). “Îmi amintesc că m-am simţit imediat atras de Mama Odie,” spune Deja. “Această bătrânică oarbă, zbârcită şi excentrică, însoţită de un şarpe fermecat… Tot ce e legat de ea e profund neobişnuit.”
Ray (vocea lui Jim Cummings) este un licurici Cajun, relaxat şi îndrăgostit. Plin de farmecul tipic sudist, umorul blajin şi chiar pasiunea romantică a celor din zonă, Ray e înamorat de o “musculiţă” pe nume Evangeline, cea mai frumoasă din câte există. Admirabilul său devotament faţă de această iubire imposibilă, dar nu mai puţin adevărată, ancorează întreaga poveste a filmului.
Supervizorul de animaţie Mike Surrey, care a lucrat la personaje Disney memorabile precum Timone din “The Lion King” şi Clopin “The Hunchback of Notre Dame,” spune că Ray ştie exact cine este. “El e spiritul romantic”, spune Surrey. “El este ceea ce sunt Naveen şi Tiana, dar pentru el nu e o problemă să îşi exprime iubirea deschis şi fără griji. El ştie că şi cei doi sunt la fel ca el, doar că ei nu sunt în stare să facă asta. E greu să nu îţi devină simpatic un asemenea personaj. El întruchipează cu adevărat puterea transcendentă a iubirii. Şi toate astea vin din partea unui tip mititel, umflat, cu strungăreaţă şi aer de prostănac.”
Louis (vocea lui Michael-Leon Wooley) este un personaj la modă în lumea mlaştinii, un aligator fermecător, pasionat de jazz. El cântă la trompetă şi îi ajută pe Tiana şi Naveen într-un mod care adaugă mult umor aventurii lor din mlaştină. “Tipul e nevrotic”, spune supervizorul de animaţie Eric Goldberg, care s-a ocupat de Geniul din Lampă în “Aladdin”. “Dar are acest har unic: cântă jazz şi, când începe el să cânte, atunci vezi cine e cu adevărat.”
Big Daddy (vocea lui John Goodman) Eli La Bouff, cunoscut de mulţi sub numele de “Big Daddy”, e un gentleman sudist solid şi amuzant, prosper, care nu îşi doreşte nimic altceva decât ce îşi doreşte mica lui prinţesă, Charlotte. El ajunge chiar să aranjeze un bal de Mardi Gras ca scenă pentru debutul lui Charlotte ca prinţesă.
Big Daddy aduce un omagiu personajelor literaturii americane devenite celebre în “Cat on a Hot Tin Roof” şi “Hush, Hush Sweet Charlotte,” – patriarhi bogaţi şi puternici. Însă acolo unde acele personaje erau motivate de forţa de a-şi distruge copiii, acest Big Daddy e motivat nu de control sau autoritate, ci mai degrabă de o adoraţie fără margini pentru unica lui fiică.
Charlotte (vocea lui Jennifer Cody), fiica răsfăţată, autoritară şi exuberantă a lui Big Daddy, este suprema întruchipare a fetiţei bogate de la începutul secolului 20. Dar Charlotte nu este în niciun caz o copilă răzgâiată, un produs stereotip al bogăţiei.
Big Daddy îşi adoră fetiţa blondă, cu ochi albaştri, şi nu pierde nicio ocazie de a-i oferi rochii făcute la comandă şi a-i îndeplini orice vis – inclusiv cel de a se căsători cu un prinţ (devenind astfel o prinţesă), chiar dacă pentru asta va trebui să sărute câţiva broscoi. Charlotte este prietenă cu o altă fetiţă, Tiana, fiica celei mai bune cusătorese din tot New Orleans-ul. Tiana e o fetiţă cu picioarele pe pământ, căreia nici prin cap nu-i trece să sărute vreun broscoi, dar iată că ea ajunge să fie prietena de-o viaţă a lui Charlotte.
James (vocea lui Terrence Howard) este sursa de inspiraţie a Tianei, ea fiind moştenirea iubirii lui. Un tată puternic şi iubitor, care i-a insuflat fiicei lui principii etice şi o legătură familiară cu toţi locuitorii New Orleans-ului: pasiunea lor pentru mâncarea bună.
“Vezi tu,” îi spunea James micii Tiana, “mâncarea adună laolaltă oameni din toate straturile vieţii. Îi încălzeşte şi îi face să zâmbească. Iar când eu îmi voi deschide propriul restaurant, oamenii vor sta la cozi de kilometri întregi, doar ca să guste din mâncarea mea.”
“Mâncarea noastră,” îl corecta Tiana cu drag.
Supervizorul de animaţie Ruben Aquino spune: “Acesta este miezul a tot ceea ce îşi doreşte Tiana, chintesenţa acestui personaj. Eu trebuie să arăt publicului cât de multă dragoste există în această familie şi cât de mult o iubeşte James pe Tiana. El este întotdeauna prezent în inima ei.”
Eudora (vocea lui Oprah Winfrey) este temelia Tianei, un punct de sprijin şi o sursă de inspiraţie pentru ea. În mama ei, Tiana vede o femeie de afaceri respectată şi de succes – aşa cum aspiră să devină şi ea. În copilărie, Tiana şi-a petrecut cele mai fericite momente cu mama ei, jucându-se în casa unuia dintre clienţii bogaţi ai acesteia, cu fetiţa lui, pe nume Charlotte. Dar dacă James, tatăl Tianei, este un romantic, Eudora, mama ei, este în schimb o fire pragmatică. Ea ştie că Tiana, ca femeie independentă, va avea parte de multe momente dificile.
“Eudora are o personalitate aparte,” spune supervizorul Ruben Aquino. “Este o mamă iubitoare, care are şi propria carieră. E cusătoreasă şi duce o viaţă modestă, dar este foarte bună în ceea ce face şi îşi iubeşte fiica, îşi doreşte tot ce e mai bun pentru ea.”
O întorsătură nouă a unei poveşti vechi
“Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and The Frog”) este, desigur, inspirată de basmul “Prinţesa şi broscoiul” al Fraţilor Grimm. Însă echipa care a realizat filmul a simţit nevoia să adauge o întorsătură proprie acestei poveşti. Scenaristul Rob Edwards spune că procesul de scriere a scenariului a fost realizat în urma unei strânse colaborări. “În cea mai mare parte, am scris în timp ce mă plimbam pe holuri şi discutam cu artiştii de storyboard şi animatorii, cu actorii care au dat voce personajelor şi chiar cu regizorii”, spune el. “Partea cea mai simplă era când mă întorceam în biroul meu şi scriam totul”.
Aşezat într-o meandră a marelui fluviu, New Orleans scânteiază, opulent, romantic, plin de muzică şi magie. Aici, în epoca “a fost odată ca niciodată” a anilor 1920, Epoca Jazz-ului, printre balcoanele de fier forjat şi aleile îmbietoare ale Cartierului Francez, se derulează o poveste cu totul neobişnuită.
Tiana e o tânără atrăgătoare, independentă şi muncitoare. Nu are timp pentru romantism sau vise cu ochii deschişi. Ei îi place să gătească şi vrea să îşi deschidă un restaurant de succes, pentru a duce mai departe moştenirea lăsată de tatăl său – pasiunea pentru mâncare. Dar, deşi munceşte din greu şi face tot ce poate, Tiana se loveşte de diverse obstacole care o împiedică să îşi atingă ţelul.
Pe malurile Mississippi-ului, un iubitor de jazz chipeş şi gregar a sosit în oraş: prinţul exilat Naveen, sosit tocmai din îndepărtatul regat Maldonia. Puţin cam răsfăţat, poate chiar uşor iresponsabil şi indolent, Naveen şi-a croit un drum în viaţă bazându-se pe faptul că e arătos şi are un farmec incontestabil. Postura lui îl atrage pe maleficul Dr. Facilier, practicant al magiei întunecate, care vrea să îi fure lui Naveen privilegiile regale şi îl transformă pe chipeşul prinţ într-un broscoi.
Naveen încearcă să se folosească de vechiul truc din basme, sperând că un sărut îl va face să revină la forma de om, dar singurul rezultat este că Tiana e transformată ea însăşi într-o broscuţă, iar cei doi amfibieni se trezesc aruncaţi în mlaştinile din Louisiana, urmăriţi de vânători de broaşte şi căutând magia bună a unei preotese de 197 de ani, pe nume Mama Odie.
În această aventură dificilă, stânjenitoare, dar cu adevărat amuzantă, cei doi sunt ajutaţi de un licurici Cajun îndrăgostit, pe nume Ray, şi de un aligator care cântă jazz, pe nume Louis. Şi, deşi calea celor doi e plină de pericole, neobişnuita aventură reuşeşte să scoată la iveală tot ce e mai bun în fiecare, iar viaţa îi ajută să treacă peste diferenţele dintre ei şi obstacolele din calea lor, descoperind că visurile chiar devin realitate – deşi niciodată aşa cum ne-am putea aştepta.
În final, dragostea învinge, iar diferenţele care păreau atât de importante la început se topesc şi dispar în mlaştină…
Vedetele animaţiei
Echipa filmului a demarat proiectul pentru “Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and The Frog”) cântărind ce talente artistice ar fi necesare pentru a face un nou lung-metraj Disney de animaţie. “Am ajuns cu adevărat într-un moment de răscruce. Avem ocazia să facem ceva ce nimeni altcineva nu mai face acum, în lume – ceva ce, într-o oarecare măsură, nimeni altcineva nu mai poate face,” spune producătorul Peter Del Vecho. “Toţi cei implicaţi în acest proiect sunt pasionaţi de el.”
Echipa a descoperit că animatorii cei mai buni, care se descurcau foarte bine în domeniul animaţiei digitale, erau mai mult decât nerăbdători să se întoarcă la animaţia desenată cu mâna. De asemenea, exista o întreagă generaţie de artişti care crescuse urmărind filmele Disney clasice şi toate acele filme făcute de regizorii John Musker, Ron Clements şi colegii lor. Mulţi dintre noii recruţi pentru “Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and The Frog”) văzuseră filme precum “The Little Mermaid” şi “Beauty and the Beast” în copilărie, şi erau extrem de încântaţi şi entuziasmaţi de ideea de participa la munca de producţie.
“Încercăm să reinventăm totul,” spune art directorul Ian Gooding (“Chicken Little,” “How to Hook Up Your Home Theater”). “E foarte greu să reiei acest stil de animaţie. Nu e ca şi cum ar fi stat la congelator şi acum trebuie să îl dezgheţi. Există o groază de provocări cu care ne confruntăm, oamenii trebuie pregătiţi amănunţit… În plus, ne lovim de totul soiul de chestii neaşteptate, de tipul “De unde mai putem să cumpărăm acum hârtie ?!”.”
Visurile chiar devin realitate în New Orleans
Ca decor pentru o poveste fantastică, fermecată, muzicală, pe alocuri chiar şi malefică, niciun alt loc din lume nu părea mai potrivit pentru “Prinţesa şi broscoiul” decât oraşul New Orleans.
“Considerăm că oraşul este un personaj important în film,” spune regizorul Ron Clements. “Am vrut să fim fideli spiritului acestui loc şi tuturor elementelor care îl fac să fie cu totul deosebit.”
Pentru a surprinde autenticitatea decorului, echipa a călătorit de mai multe ori la New Orleans, studiind mâncarea, muzica, arhitectura, mlaştinile din jur şi mai ales oamenii. Au făcut peste 50 000 fotografii cu imagini locale reprezentative, pe care le-au folosit ca elemente de referinţă şi surse de inspiraţie.
“Am vizitat acele conace impunătoare din Garden District, căci o parte din povestea noastră se derulează acolo”, spune Clements. “Dar povestea se derulează şi în Ninth Ward, cartierul de est. Am lucrat la un proiect Habitat for Humanity cât am fost acolo.”
Echipa a explorat şi zonele mlăştinoase, făcând cunoştinţă cu câteva dintre speciile tipice acestui mediu. O excursie la Grădina Zoologică Audubon din New Orleans i-a familiarizat cu diverse creaturi, inclusiv aligatorii locali, care au inspirat personajul aligatorului trompetist din film, dar şi diverse specii de păsări, care au stat la baza celor care apar în cântecul gospel al lui Mama Odie, “Dig a Little Deeper.”
Echipa s-a lăsat pătrunsă de spiritul oraşului, participând cu însufleţire la Festivalul New Orleans Jazz & Heritage – pe o ploaie torenţială – şi făcând un tur cu vasul Nanchez pentru a se familiariza cu atmosfera de pe marele fluviu. Sound designer-ul Oden Benitez a fost chiar şi în Jackson Square ca să înregistreze clopotele bisericii şi zgomotul tramvaiului care trece pe acolo.
Regizorii Musker şi Clements, împreună cu producătorul Peter Del Vecho, au fost invitaţi să participe la carnavalul de Mardi Gras, cocoţaţi pe una dintre platformele care au participat la parada sărbătorească. “Punctul culminant al filmului nostru este de Mardi Gras,” spune regizorul John Musker. “Ca atare, am încercat să înţelegem cât mai deplin atmosfera, inclusiv carele votive şi tot ce se întâmplă în jur.”
Eforturile de documentare s-au dovedit a fi foarte valoroase. Artiştii Disney s-au străduit să surprindă magia aproape inexplicabilă a oraşului, sentimentul unui loc parcă din altă lume, deşi într-un decor tipic american – o componentă esenţială pentru acest basm derulat în New Orleans.
Cum se face un musical
Echipa care a realizat filmul a decis în unanimitate: Randy Newman a fost prima lor opţiune, compozitorul ideal pentru “Prinţesa şi broscoiul” (“The Princess and The Frog”) de la bun început.
Newman, colaborator vechi al filmelor Disney•Pixar, a primit un Premiu al Academiei pentru munca sa la “Monsters, Inc.” A primit Premiul Grammy pentru “Monsters, Inc.,” “Toy Story” şi “A Bug’s Life” (printre altele).
Având legături de familie în New Orleans şi petrecând câteva veri acolo, în copilărie, Newman spune că toată viaţa a iubit acel gen de muzică. “Muzica asta e ceva parcă înnăscut pentru mine”, spune el. “Nu ştiu de ce. Mi-e greu să cred că, fiind copil, poate am auzit ceva şi mi-a plăcut. Dar cine ştie ? Oricum, e o muzică extrem de plăcută pentru mine.”
Newman a creat o partitură nou-nouţă pentru acest film, abordând mai multe stiluri, între care jazz, blues, gospel, Dixieland şi zydeco. A apelat la cele mai mari nume din domeniul muzicii pentru a-l susţine. Iar rezultatul este cu adevărat magic.
Distribuţia vocală
Anika Noni Rose (Tiana) a câştigat Premiul Tony în 2004 cu rolul ei din “Caroline, or Change,” şi a fost văzută de publicul din SUA în fiecare săptămână, în rolul lui Grace Makutsi din serialul HBO “The No. 1 Ladies Detective Agency”. Pe marele ecran, Rose a jucat în filmul “Dreamgirls.”
A mai jucat în comedia independentă “Just Add Water,” în regia lui Hart Bochner, avându-i alături pe Danny DeVito şi Justin Long. Rose a fost ulterior distribuită în adaptarea originală pentru televiziune a best-seller-ului lui Gigi Levangie Grazer, “The Starter Wife.” În regia lui Jon Avnet, serialul a avut cote record de audienţă la premieră şi a s-a bucurat de mai multe nominalizări la Emmy.
Până în prezent, Anika Noni Rose a primit Premiul Drama-Logue Ensemble pentru rolul său din “Insurrection: Holding History,” un Premiu Garland/Drama-Logue pentru “Valley Song” la Berkeley Repertory Theatre şi în 2004 a câştigat Premiul Tony pentru “Cel mai bun rol – Actriţă într-un musical” pentru spectacolul de pe Broadway de mare succes, “Caroline, or Change”. Cu acelaşi rol a fost nominalizată la Premiul Drama Desk. A fost nominalizată pentru două Premii NAACP Image, un Premiu Screen Actors Guild şi a împărţit o nominalizare la Premiul Grammy cu Beyoncé Knowles şi Jennifer Hudson, pentru coloana sonoră de la “Dreamgirls”. A interpretat melodia nominalizată la categoria “Cea mai bună melodie originală” din “Dreamgirls” (“Patience”) la cea de-a 79-a ediţie a Premiilor Oscar, alături de Knowles şi Hudson.
Terrence Howard (James), nominalizat la Premiul Oscar, a explodat pe scena Hollywood-ului în 2005, după mai multe roluri pline de forţă în diverse filme şi producţii TV. Howard a câştigat multiple distincţii, printre care nominalizări la Oscar şi la Globul de Aur; a primit Premiul National Board of Review pentru “Actor debutant”, Movieline şi Premiul Gotham. Încoronat drept “Regele filmelor independente” de Entertainment Weekly, a primit Premiul Rising Star în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Palm Springs, Premiul Renaissance Artist în cadrul Premiilor Diversity şi Premiul Career Achievement din partea Festivalului Internaţional de Film de la Chicago.
Pentru rolul principal din filmul lui John Singleton “Hustle & Flow,” Howard a fost nominalizat la Oscar, Globul de Aur, Premiul Image şi Premiul Independent Spirit; a câştigat Premiul Satellite pentru “Cel mai bun actor”. Melodia pe care o interpretează în film a fost apreciată cu un Premiu Critics Choice şi a devenit prima melodie rap din toate timpurile care a primit un Premiu Oscar. De asemenea, întreaga distribuţie a filmului a fost nominalizată la Premiul Screen Actors Guild pentru “Cea mai bună distribuţie”.
Howard a fost văzut recent în filmul lui Dito Montiel “Fighting”, alături de Channing Tatum, şi în filmul Paramount “Iron Man”, cu Robert Downey Jr., Gwyneth Paltrow şi Jeff Bridges – un film inspirat după celebrele benzi desenate. Howard a mai jucat în thriller-ul Warner Bros. “The Brave One”, cu Jodie Foster, “The Hunting Party” cu Richard Gere, “August Rush” cu Keri Russell şi Jonathan Rhys Meyers, şi în filmul The Weinstein Company “Awake”, alături de Jessica Alba şi Hayden Christensen. Va apărea în curând în producţia Lucasfilm “Red Tails”, alături de Cuba Gooding Jr.
John Goodman (Big Daddy) încă nu a uitat acea zi din 1975 când a plecat din oraşul său natal, St. Louis, către New York, înarmat doar cu o diplomă în Arte Frumoase de la Universitatea de Stat Southwest Missouri, o mie de dolari împrumutaţi de la fratele lui şi visul de a deveni actor.
În cariera sa, Goodman a câştigat numeroase premii, între care Globul de Aur pentru “Cel mai bun actor” şi şapte nominalizări la Premiul Emmy pentru rolul său din “Roseanne.” A mai fost nominalizat la Premiul Emmy pentru rolurile sale din filmul TNT “Kingfish: A Story of Huey P. Long”, producţia CBS a piesei lui Tennessee Williams’ “A Streetcar Named Desire” şi filmul Fraţilor Coen “Barton Fink”. În 2007, Goodman a câştigat Premiul Emmy pentru “Cea mai bună apariţie episodică”, pentru rolul său din “Studio 60 on the Sunset Strip.”
Palmaresul său de film mai include: “In the Electric Mist”, “Confessions of a Shopaholic”, “Speed Racer”, “Bee Movie”, “Gigantic”, “Marilyn Hotchkiss’ Ballroom Dancing and Charm School”, “Beyond the Sea”, “Masked and Anonymous”, “Storytelling”, “O Brother, Where Art Thou?”, “Coyote Ugly”, “What Planet Are You From?”, “One Night at McCool’s”, “Bringing Out the Dead”, “Fallen”, “The Borrowers”, “Blues Brothers 2000”, “The Runner”, “The Flintstones”, “Mother Night”, “Arachnophobia”, “Always”, “Pie in the Sky”, “Born Yesterday”, “Matinee”, “The Babe”, “King Ralph”, “Punchline”, “Everybody’s All-American”, “Sea of Love”, “Stella”, “Eddie Macon’s Run”, “C.H.U.D.”, “Revenge of the Nerds”, “Maria’s Lovers”, “Sweet Dreams”, “True Stories”, “The Big Easy”, “Burglar”, “The Wrong Guys”, “Raising Arizona” şi “The Big Lebowski.”
Şi-a “împrumutat vocea” mai multor personaje de animaţie, în filme precum “Monsters, Inc.”, “The Emperor’s New Groove”, “Tales of the Rat Fink” şi “The Jungle Book II”. A fost vocea personajului principal din seria de animaţie NBC “Father of the Pride”.
Keith David (Dr. Facilier) continuă să se numere printre cei mai mari actori de la Hollywood, fiind mereu căutat şi având deja peste în palmares peste 150 filme, producţii de televiziune şi teatru.
Printre zecile de filme importante în care le-a jucat se numără: filmul lui Oliver Stone premiat cu Oscar “Platoon”; filmul lui Clint Eastwood “Bird”; filmul premiat cu Oscar al lui Paul Haggis, “Crash”, dar şi “There’s Something About Mary”, “Armageddon”, “Pitch Black”, “The Chronicles of Riddick”, “Requiem for a Dream”, “Mr. and Mrs. Smith” şi “Barbershop”.
Jim Cummings (Ray) În timpul ilustrei sale cariere, a lucrat foarte mult pentru Studiourile Walt Disney, împrumutând vocea sa unor personaje clasice precum Ursuleţul Winnie, Tigrilă, Regele Louis, Şarpele Kaa, Pete (fostul Peg-Leg Pete) şi multe altele. Bogatul său palmares Disney mai include nume precum Darkwing Duck, Bonkers, Fat Cat şi Monterey Jack din “Chip ‘n Dale: Rescue Rangers,” Don Karnage din “Talespin,” şi altele.
Pe lista de filme de animaţie şi live-action la care a lucrat sunt titluri precum “Who Framed Roger Rabbit,” “The Little Mermaid,” “Aladdin,” “Tarzan,” “Pocahontas,” “The Lion King,” “Babe: Pig in the City,” “The Hunchback of Notre Dame” şi “Brother Bear 2,” dar şi altele.
Jenifer Lewis (Mama Odie) este celebră pentru rolul “Lana Hawkins” din serialul TV de mare succes al Lifetime Television, care a durat şase ani, “Strong Medicine.” A jucat pe Broadway în “Eubie,” “Comin’ Uptown,” “Rock and Roll, the First 5000 Years” şi “Hairspray.” Lewis a apărut pe scenă ca “Dolly Levi” în producţia de uriaş succes a 5th Avenue Theatre cu “Hello, Dolly!,” şi a jucat alături de Meryl Streep în producţia New York’s Shakespeare in the Park cu “Mother Courage and Her Children.”
A fost nominalizată de două ori la Premiul NAACP Image Award pentru “What’s Love Got to Do with It” şi “The Preacher’s Wife,” cu Denzel Washington.
Jenifer Lewis a apărut în peste 60 filme, inclusiv “Antwone Fisher,” “Corrina, Corrina,” “Tyler Perry’s Meet the Browns” şi “Tyler Perry’s Madea’s Family Reunion,” “Renaissance Man,” “Sister Act,” “Sister Act 2,” “Dead Presidents,” “Blast from the Past,” “The Brothers,” “Mystery Men,” “Beaches,” “Not Easily Broken,” “Poetic Justice,” “Girl 6,” “Jackie’s Back!,” şi “Cast Away.”
Oprah Winfrey (Eudora), a reuşit cu puterea presei să stabilească o legătură fără egal cu oameni din toată lumea. Ca producător supervizor şi prezentatoare a programului premiat, cu cote uriaşe de audienţă, “The Oprah Winfrey Show,” a amuzat, instruit şi înveselit milioane de telespectatori, timp de aproape două decenii şi jumătate. Cariera ei include proiecte în televiziune, film, radio, teatru, reviste, proiecte filantropice, dar şi realizările sale personale ca lider al mediei internaţionale şi spirit filantropic, care au consacrat-o drept una dintre cele mai respectate şi admirate figuri publice din viaţa contenporană.
Bruno Campos (Prinţul Naveen), implicat într-o multitudine de proiecte de succes, a demonstrat abilităţi actoriceşti impresionante şi a cucerit publicul. Este cunoscut din rolul chirurgului suav poreclit “The Carver” din drama smash-hit premiată cu Globul de Aur a F/X, “Nip/Tuck”, care în timpul sezonului cu cele mai mari cote de audienţă a fost trecută de Vanity Fair Magazine pe lista “Cele mai bune producţii din 2005.”
Palmaresul său de film mai include roluri principale cum ar fi: un imigrant italian în filmul brazilian nominalizat la Oscar “O Quatrilho,” şi în drama independentă “Dopamine”, care a câştigat Premiul Sloane la Festivalul Sundance şi a fost achiziţionată şi distribuită de Robert Redford.
A mai jucat roluri principale în seriale, fiind un avocat măcinat de conflicte în serialul Showtime TV “Leap Years,” şi un procuror idealist în serialul ABC “The D.A.”, unde joacă alături de Steven Weber, Felicity Huffman şi JK Simmons. Campos a jucat un rol important în serialul revoluţionar al NBC “ER” şi a apărut alături de Joe Mantegna în mini-seria TV despre Mafia a lui Mario Puzo, “The Last Don”. Campos a avut numeroase apariţii episodice în diverse seriale TV, între care “CSI,” “Cold Case,” “Will & Grace,” “Boston Legal,” “Suddenly Susan,” “Cybill” şi “Resurrection Blvd.”
Jennifer Cody (Charlotte LaBouff) este bine cunoscută pentru activitatea ei pe Broadway, unde a jucat în spectacole precum “Shrek: The Musical,” “The Pajama Game,” “Urinetown,” “Taboo,” “Beauty and the Beast,” “Seussical the Musical,” “Best Little Whorehouse in Texas,” “Grease,” “Cats,” Andrew Lippa – “The Wild Party,” “No No Nanette,” “Junie B. Jones,” “Henry and Mudge” (Drama League Nomination) şi “Best Foot Forward.” A primit Premiul Kevin Kline pentru “Cea mai bună actriţă într-un rol secundar”, pentru “Hello, Dolly!” Palmaresul ei de televiziune include titluri ca “Law & Order,” “Rosie Live” şi “The Untitled Paul Reiser Project” (pilot). Vocea ei poate fi auzită pe numeroase înregistrări, materiale publicitare şi jocuri video.
Echipa care a realizat filmul
John Musker (regizor) continuă să fie o forţă în arta animaţiei şi una dintre cele mai mari resurse ale Disney. De la “The Little Mermaid” şi “Aladdin” până la comedia epică “Hercules”, umorul lui ireverenţios, stilul vizual plin de forţă şi abordarea neconvenţională a stilului narativ l-au ajutat să creeze unele dintre cele mai de succes filme din istoria cinematografiei.
În 1977, Musker a început să lucreze la Disney, unde cele două teste ale sale de instruire au fost primite cu entuziasm. A început ca animator-asistent pentru filmul “The Small One.” Musker şi Clements şi-au unit forţele de creaţie în 1983, ca să scrie “The Great Mouse Detective”, apoi au regizat filmul împreună cu Burry Mattinson şi Dave Michener. Această colaborare de succes a dus la reunirea echipei pentru “The Little Mermaid”, filmul premiat care a contribuit la revitalizarea lung-metrajului de animaţie la Studiourile Disney şi a resuscitat interesul pentru acest gen, ca întreg. De atunci, Musker şi Clements au scris şi regizat împreună două dintre cele mai comice şi mai memorabile filme de animaţie ale tuturor timpurilor, “Aladdin” şi “Hercules.” Următorul lor proiect a fost filmul de animaţie Disney “Treasure Planet”, o îndrăzneaţă aventură intergalactică inspirată de romanul clasic “Comoara din insulă”, de Robert Louis Stevenson.
Ron Clements (regizor) este unul dintre cele mai mari talente din lumea contemporană a animaţiei. Umorul lui blajin, integritatea vizuală şi sensibilităţile narative puternice l-au ajutat să atragă un public mai mare ca oricând pentru lung-metrajele de animaţie. Alături de partenerul său de regie, John Musker, Clements s-a devotat ideii de a extinde şi duce mai departe moştenirea Disney, pentru a aduce arta animaţiei pe noi culmi.
Clements şi-a făcut debutul ca regizor şi scenarist (alături de Musker) la filmul de animaţie Disney din 1986 “The Great Mouse Detective”. După aceea, a lansat cu succes ideea unei versiuni de animaţie după basmul clasic al lui Hans Christian Andersen, “Mica Sirenă”. Clements şi Musker au făcut din nou echipă ca scenarişti şi regizori pentru acest proiect, care a devenit una dintre cele mai mari realizări comerciale şi artistice ale Studiourilor Disney.