9 iunie 2009

Răsărit

Plouă cu vise peste noi… şi-n răsfăţarea blândei ploi, iubirea renaşte, ca odinioară. La poarta de aur a destinului, sufletele noastre se zbat înfricoşate de ceea ce va urma. Pornim plini de speranţe către tărâmul viselor întregi şi fericite. Am început să citesc timpul prin tine… atâtea aşteptări, atâtea bucurii se reîntorc acum din amintiri. Mi-e teamă sa înaintez prea mult pe căile norocului, ce altă dată s-au dovedit ocolite, scurte şi înşelătoare. Mă înfioară gândul că totul se poate sfârşi… nimic nu este etern. Simt ridicându-se din mine, ca o ceaţă uşoară, un îndepărtat gust de tristeţe, un vechi gust de cenuşă… E jarul amintirilor arse, ce mi-au pârjolit cândva sufletul.

De ce, oare, dorinţa ne îndepărtează, în loc să ne apropie? Cine ne leagă şi ne dezleagă destinele? Ce departe par zilele când flori de măr ne ningeau în plete, iar soarele ne juca în ochi, inundând strazile ca o enormă revărsare de ape transparente. O lumină licăreşte sfielnic în sufletul meu… visele mele sunt ca nişte nori albi, se duc, se duc. Ce puţin îi trebuie unui om să fie fericit… câteva cuvinte şi sufletul înfloreşte. În lumea noastră există atâtea bucurii. Dar oamenii, prea orbiţi să le vadă, aleg dureri nelămurite… suferinţe ce nu merită nicio clipă trăite. O scânteie se zbate să aprindă lumina vieţii adevărate şi nu reuşeşte. Mi-e atât de teamă de noi suferinţi.

Am adunat în suflet mii de cuvinte frumoase… întind mâna către tine… mai susură-mi vorbe vrăjite în suflet şi prinde-mi în plete stele căzătoare. Suntem doi oameni cu sufletele calde ce s-au întâlnit sub palmele ocrotitoare ale sorţii… aşa ne-a fost scris în cartea vieţii… să se întâlnească inimă cu inimă. Este un dar că putem iubi… că putem simţi. Altarele din suflet se mai prăbuşesc uneori, dar în adancul sufletului va rămâne mereu o rază de lumină din care poate izbucni oricând, din nou, focul dragostei.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

One thought on "Răsărit"

  1. mahok valeria spune:

    Sensibilitatea,talentul şi optimismul firii parfumează
    buchetul de cuvinte alese cu multă dibăcie.
    Mi-a făcut o reală plăcere să citesc acest eseu.
    Sincere felicitări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook