Timpul meu
Timpul meu e măsurat în secunde… vise, speranțe, bucurii, iubire. Timpul meu e măsurat în ore… tristețe, regrete, dor. Secunde și ore, fire de nisip într-o clepsidră, prin care eu, om mare, aș vrea să mă joc asemenea copiilor cu baloane de săpun, să-mi atingă fruntea, umerii, inima. Le zâmbesc, încerc să le mângâi cu finețea unei aripi de fluture… de teamă să nu le sparg. Firele de nisip curg amestecate, lăsându-mi doar amintirea și uneori simt cum mă risipesc. În clepsidra mea, răsturnată între început și sfârșit, orele au gust de irosire. În clepsidra mea, întoarsă între răsărit și apus, secundele mele au gust de triumf. Nisipul desenează viața, o viață în care fiecare secundă, fiecare oră poartă amprenta trecerii tale prin viața mea.
Am plecat cu soare, m-am întors cu ceață. Am plecat într-o toamnă plină de culoare, am revenit într-un început de iarnă cenușie. Urăsc ceața, urăsc starea de nesiguranță, urăsc să nu știu drumul care mi se deschide înainte. Am de ales între a mă opri și a aștepta să vină un vânt care să spulbere neîncrederea sau să-mi continui drumul, cu pași mici, dar siguri, și cu speranța într-o zi mai bună.
Te scoli de dimineață și saluți strălucirea soarelui, privești albastrul cerului, te impresionează un gest de tandrețe, te întristează o floare care se ofilește. Fie că iți dai seama sau nu, participi la tot ceea ce s-a creat în jurul tău și percepi prin simțurile tale. Înainte de toate, învață să te bucuri… caută adevarata fericire, fericirea de tine însuți. Lecția cea mai însemnată a vieții nu este că durerea nu există în lume, ci că depinde de noi s-o folosim și să o putem transforma în bucurie.
Pentru noi, simpli muritori, stăpân ne e doar timpul, căci el ne conduce fiecare secundă. Însă noi putem să îl păcălim, lăsându-l să ne conducă, pănă cănd va fi momentul ideal, pănă când și inima noastră îl va putea înfrânge.
Cine poate spune unde merg drumurile? Sau unde curg zilele? Numai Timpul.
4 voturi
Încarc...