9 noiembrie 2011

Pielea în care trăiesc

Cel mai recent film al lui Pedro Almodóvar, și probabil printre cele mai controversate, „Pielea în care trăiesc” („La piel que habito”) a avut premiera internațională la Cannes, în Competiția oficială din mai 2011, și va rula în cinematografele din România din 11 noiembrie 2011. În rolurile principale apar Antonio Banderas și Elena Anaya. În prima săptămână pe ecrane (11–17 noiembrie), filmul va rula la Studio, Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Glendale Studio, Cityplex, The Light Cinema – în București, Cinema City – în Cluj și Cityplex – în Constanța și Brașov. În perioada următoare filmul va ajunge în toată țara.

Filmul este un horror. Nu ca gen cinematografic în sine, spune regizorul care a câștigat până acum de două ori Oscarul, ci din cauza temei – schimbarea sexului ca pedeapsă dată cuiva – despre care Almodóvar crede că este cea mai groznică pedeapsă posibilă. O abordare complet diferită a transexualității, comparativ cu toate filmele lui de până acum.

De când soţia i-a murit în incendiul care a urmat unui accident, doctorul Robert Ledgard (interpretat de Antonio Banderas), un eminent specialist în chirurgie plastică, s-a ocupat de crearea unui nou tip de piele, artificială, rezistentă la arsuri, cu care şi-ar fi putut salva soţia. După doisprezece ani, reuşeşte să creeze o piele care funcţionează ca un scut împotriva tuturor agenţilor externi. În continuarea anilor de studiu și de experimente, Robert mai are nevoie de trei lucruri: să fie lipsit de scrupule, să aibă un complice şi un cobai. Scrupulele n-au fost niciodată o problemă. Iar Marilia (interpretată de Marisa Paredes), femeia care a avut grijă de el de când s-a născut, este complicele perfect. Cât despre cobaiul uman…

Pedro Almodóvar (62 de ani) a primit până acum de două ori Oscarul – o dată, pentru Cel mai bun film într-o limbă străină, „Todo sobre mi madre”, în 1999, iar în 2002, pentru Cel mai bun scenariu original – „Hable con ella”.

La fel de cunoscut pentru naraţiunile complexe ce amestecă intrigi sexuale, drame familiale şi un umor negru cât se poate de particular, cât şi pentru preferinţa sa recurentă pentru anumiţi actori emblematici, odată cu „La piel que habito”, un thriller cu accente suprarealiste, Almodóvar revine la unul dintre actorii preferaţi din prima parte a carierei sale cinematografice – Antonio Banderas – şi la frumoasa Elena Anaya (cunoscută din „Van Helsing”, „Lucia y el sexo”), alături de care lucrase anterior la „Hable con Ella” (2002), peliculă ce i-a adus regizorului cel de-al doilea Oscar din carieră. Dar în ultimul său film, Almodóvar reuşeşte să nu se asemene cu nimic din ce a făcut până acum, o provocare cu atât mai mare pentru actorii săi.

La începutul anilor ’80, Antonio Banderas interpreta roluri mărunte în companii mici de teatru spaniole, în timpul mişcării culturale post-dictatoriale „Movida” din Spania, atunci când a fost descoperit de Pedro Almodóvar şi distribuit într-unul din lungmetrajele acestuia de început – „Laberinto de pasiones” (1982), unde actorul avea să interpreteze rolul unui terorist musulman numit Sadec. Se pare că relaţia actor-regizor a funcţionat foarte bine, căci Almodóvar avea să îl distribuie pe Banderas şi în următoarele patru filme ale sale. În „Matador” (1986) – Banderas juca rolul lui Ángel, un toreador ce ajunge să confeseze o serie de crime cu tentă sexuală. Actorul fusese apoi Antonio Benitez în „La Ley del Deseo” (1987), unde intrase în atenţia criticii pentru portretizarea de excepţie a unui homosexual, şi apoi Carlos în popularul „Mujeres al borde de un ataque de nervios” (1988) – o comedie neagră de succes şi unul dintre cele mai cunoscute filme de început ale lui Almodóvar. În fine, în „Átame!” (1990), Banderas juca un pacient psihiatric care răpeşte o fostă actriţă porno în timp ce aceasta filma un horror. Rolul i-a adus celebritatea şi a propulsat cariera lui Banderas la scară internaţională.

Acum, la 21 de ani după „Átame!”, Almodóvar se întoarce la deja ultra-faimosul actor spaniol pentru „La piel que habito”, numai că rolul pe care i-l oferă este total atipic comparativ cu tot ce a făcut Banderas în ultima perioadă. Aici, el joacă rolul unui doctor specialist în chirurgie plastică – Robert Ledgard – un tip pe cât de cinic pe atât de seducător, care, devastat de sinuciderea soţiei sale, desfigurată în urma unui accident de maşină, a creat un nou tip de piele rezistent la orice factori externi de agresiune şi în special la foc. Dar, pentru a-şi pune în aplicaţie invenţia, Robert are nevoie de un cobai uman.

Întrebat, într-un interviu acordat reţelei americane de televiziune CBS, despre noua sa colaborare cu Almodóvar după o pauză de mai bine de 20 de ani, Antonio Banderas a afirmat că, atunci când regizorul spaniol i-a propus noul rol, a primit să îl joace pe doctorul Robert Ledgard cu o mare satisfacţie pentru că îl consideră pe Almodóvar ca fiind „un autor ce a schimbat toate regulile în cinematografia spaniolă”, sfidând în mod constant standardele şi făcând ca, în cinematografia de astăzi, când tendinţa este de se realiza produse cât mai digerabile, un film de-al său să apară „ca un pahar de apă într-un deşert”. De asemenea, actorul spaniol a mărturisit că munca la filmul lui Almodóvar a reprezentat pentru el o întoarcere acasă.

În acord cu sentimentele actorului, despre aceeaşi colaborare Almodóvar spune că de multă vreme intenţiona să lucreze din nou cu Banderas, pentru că nimeni nu mai interpretase rolurile masculine din filmele sale din anii ’80 atât de bine cum o făcuse el, iar munca la acest film a reprezentat nu numai reconectarea cu un actor foarte valoros şi important pentru cariera sa, ci şi reîntâlnirea cu un prieten drag.

Cel mai recent film al lui Almodóvar are şi alte atuuri în mânecă, printre care coloana sonoră obsedantă semnată de compozitorul preferat al regizorului – Alberto Iglesias (“Hable con ella”, „La mala education”, „Los abrazos rotos”, „Todo sobre mi madre” etc.) şi imaginea impecabilă a directorului de imagine José Luis Alcaine – un alt colaborator frecvent al regizorului spaniol („Volver”, „La mala educacion”).

Dincolo de aceste aspecte, fanii lui Almodóvar, deja obişnuiţi cu intrigile sale complexe şi cu nenumăratele întorsături de situaţie nu vor fi dezamăgiţi de „La piel que habito”, scenariul căruia adaptează un roman scris de Thierry Jonquet, intitulat “Mygale” (Éditions Gallimard). Dar, ca în toate filmele regizorului spaniol, povestea este foarte mult a sa şi, cu toate că este cel mai atipic film al lui Almodóvar, el pleacă de la tema favorită a acestuia – identitatea. Însă pentru a discuta această temă, în cel de-al 18-lea film al său, Almodóvar întoarce toate cărţile pe care le-a jucat până acum.

„La Piel Que Habito” este produs de El Deseo și distribuit internațional de compania americană FilmNation Entertainment. În România, noul film-cult al lui Almodóvar este adus de Independența Film, casa de distribuție care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare a unor premii internaționale prestigioase, ca „Todo sobre mi madre”, „Trainspotting”, „Melancholia”, „Amélie”, „In The Mood for Love”, „Vicky Cristina Barcelona”, „Dogville” etc.