Pasolini
„Pasolini”, filmul biografic în regia lui Abel Ferrara, cu Willem Dafoe în rolul lui Pier Paolo Pasolini, intră în cinematografe pe 22 mai 2015. Filmul a fost selectat anul trecut în Competiţia Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia.
În noaptea de 2 noiembrie 1975, Pier Paolo Pasolini a fost omorât într-un cartier din Roma.
Pasolini este un simbol al artei luptând împotriva puterii. Scrierile lui sunt scandaloase, filmele – cenzurate. Mulţi l-au iubit, la fel de mulţi l-au şi urât.
Ultima zi din viaţă artistul şi-a petrecut-o împreună cu mama sa, apoi cu cel mai drag prieten al său. Pe seară a ieşit cu maşina sa Alfa Romeo în căutarea aventurii. Spre dimineaţă, Pasolini a fost găsit mort pe o plajă din Ostia, la periferia oraşului. Crima nu a fost elucidată nici acum.
În acest film, amestec de real şi imaginar, Abel Ferrara reface ultima zi din viaţa celebrului cineast.
Regizorul Abel Ferrara spune că nu s-a gândit să facă filme despre personaje reale până de curând. Între 2007 (când a regizat „Go Go Tales”, cu Willem Dafoe în rolul principal) şi 2011 (când a regizat „4:44 Last Days on Earth”, tot cu Willem Dafoe), el a realizat o serie de filme hibrid, documentar-narative: „Chelsea on the Rocks” (2008), „Napoli, Napoli, Napoli” (2009) şi „Mulberry St.” (2010).
“Ideea de a face un film despre un personaj real s-a ivit pe când lucram la aceste documentare şi, ulterior, când am continuat cu 4:44 Last Days on Earth, care tratează ultimele zile din viaţa unui personaj, jucat tot de Willem Dafoe,” spune regizorul american.
În acelaşi an, 2014, Abel Ferrara semnează regia altei pelicule despre un caz real (doar că, de data asta, numele sunt schimbate). „Welcome to New York”, cu Gerard Depardieu în rolul principal, este un film despre incidentul în care a fost implicat recent Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI.
Abel Ferrara s-a născut în 1951 într-un cartier italian din Bronx. A început să se joace cu camera, un Super 8, încă din liceu, primele imagini fiind de pe străzile cartierului, în special în zonele periculoase. Debutul pe marele ecran l-a avut în 1979, la 28 de ani, cu The Driller Killer, personajul principal fiind un tânăr pictor din New York care uşor uşor o ia razna, ajungând extrem de violent.
Willem Dafoe, actorul care-l interpretează pe Pasolini, spune că s-a lucrat mult la crearea unui portret, pornind de la proiectele la care cineastul italian lucra în ultimele zile ale vieţii (printre care şi Salò).
“Am încercat să ne imaginăm starea sa de spirit din ultimele zile de viaţă,” spune actorul, ajuns la a patra colaborare cu regizorul Abel Ferrara. “Aşadar, interpretarea nu a constat în faptul că eu îl voi imita pe cel care era Pasolini. Ci, mai degrabă, am fost înregistrat în timp ce trăiesc stările, gândesc ideile şi realizez acţiunile unui tip care se întâmplă să fi fost Pier Paolo Pasolini. Pentru asta a trebuit să mă debranşez total de la presiunea de a reprezenta o personalitate mult iubită, aproape un sfânt. E ca la Iisus: nu-l joc pe Iisus, îl joc pe un Iisus. De fapt, nu l-am jucat pe Pasolini. Mai degrabă am încercat să fiu carnea lui, vocea lui, să fiu prezent în ceea ce a însemnat ultima zi din viaţa lui.”
Scenaristul Maurizio Braucci povesteşte că filmul este rezultatul unui scenariu foarte elaborat. “Am încercat să spunem o poveste despre ultimele zile ale unui mit al secolului XX – un personaj complex, o personalitate imensă – fără să cădem însă în capcana de a face un film doar pentru nostalgici sau accesibil numai celor iniţiaţi,” spune scenaristul. “În timp ce tot rescriam scenariul, şi eu şi Abel ne-am propus ca filmul să nu necesite vreo documentare specială din partea publicului care intră în sala de cinema.”
În acelaşi timp, autorii scenariului s-au documentat foarte precis. “Am reconstituit cele două zile, ultimele din viaţa lui Pasolini (de la miezul nopţii lui 31 octombrie până pe 2 noiembrie) apelând la rudele şi prietenii apropiaţi ai artistului italian. În special la verii săi, Grazielle Chiarcossi şi Nico Naldini precum şi la prietenul său, Ninetto Davoli. Am vorbit chiar şi cu avocaţii şi judecătorii din diferitele sale procese sau care, de-a lungul timpului, au făcut diferite investigaţii referitoare la moartea sa violentă”, îşi aminteşte Maurizio Braucci.