30 august 2011

Întoarceri în timp

Poezie de Lelia Mossora



Sâmburi se coc,
acelaşi noroc
care trece
şi ne petrece
pe-un drum
de fapt fum mereu călător.

Nu trăiesc,
nici nu mor
ci doar respir
al vremii fir,
amintire de vis
şi de paradis
pierdut
şi
mereu durut.

Mă-mbăt cu tăceri,
tăcute dureri
mereu promise
de medic prescrise –
doar aşteptări,
deloc chemări.

Aş vrea să uit
tot ce-am avut:
început de miciuna
când noaptea sună
din corn de-ntuneric
zâmbind feeric
şi-s vrea să-nţelegi
şi să dezlegi
uitatele clipe
fără aripe
să poată zbura
mai sus
cu o stea.

Demult
nu doresc
iubirii să-i cresc
miezul închis
în mult prea NEzis
cuvântul etern
ce ne curge tern
prin venele coapte
ţipând între şoapte
spuse mereu
între tu şi-ntre eu.

Un alt curcubeu
ne despleteşte
de frig şi
în cleşte de roşu
vara ne strânge
storcând iar de sânge
iubiri interzise,
mirări între vise.

În palme se coc
fără soroc
aşteptări dintr-o vară
neştiind cum să ceară
întoarceri în timp –
trecut anotimp
când încă eram
şi încă zburam –
păsări urcând
cu aripi de vânt
şi mai credeam
că vom altoi
verbul « a iubi » –
de nisip castel
astăzi ars pastel
în sufletul nostru
negăsindu-şi rostu’…

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook