Enigme
Poezie de Lelia Mossora
Enigme de roşu
le cară coşul
soarelui vara
NEars la para
iubirii rotunde
stând să inunde
sufletul nou –
un alt ecou
iaraşi trecut
prin furci caudine
nicicând prea line.
Culori pribegesc
şi rostogolesc
într-un pastel vechi
umbre NEperechi
tăinuind în şoapte
merele mult coapte
gemându-ne miezul
la fel ca şi crezul
că vom mai găsi
urma inimii
ce bătea odată –
clipă nesfărmată.
Enigme de mov
ascunse-n alcov
bântuie iar
verde – amar
absintul băut
din cântecul mut
amintind de-un timp –
necopt anotimp
şi de-un gând tăcut
care a durut
pasul înainte
ce mereu ne minte.
În dar mi-ai adus
visul tors pe-un fus,
ţesut nicicând
ci doar frunză-n vânt
zburând către cer
voind doar mister
să rămână-n veci
şi-ascunse poteci
baţi fără de rost
între azi şi-„a fost”
adunând pe drum
dorinţe azi… scrum.
fără voturi
Încarc...