17 ianuarie 2012

Între firesc şi nefiresc

Poezie de Lelia Mossora, într-o prezentare video realizată de Ioana Lazăr

Iar te-am pierdut
În gândul mut
Şi te-am răpit
din NEtăceri
La fel ca ieri,
La fel ca ieri…

Iar m-ai durut
şi iar m-ai nins
Dar n-ai atins
Cuvântul vrut.

Iar ai deschis
O rană-n pârg
Acelaşi târg –
NEvrutul vis.

Şi iar şi iar
Revii şi pleci
De parcă
te-ai închide-n veci
în prea uscatele poteci
pe care nu le vei găsi
şi nici vreodată
te-or uimi
fiindcă nu vei şti
nicicând
că ai rămas
la mine-n gând
făr-a iubi.

Îţi mulţumesc
Că m-ai ucis
Fie şi-n vis,
Între firesc şi
Nefiresc
Însă atât
poţi tu să dai

Măcar de-ai fi
sunet de nai
dar… n-ai,
dar… n-ai
NIMIC
din ce mi-aş fi dorit
şi nici culoare de zenit,
şi nici tăcere de granit
ci doar o vagă adiere
minciună,
fals,
nu înviere
ci doar un zid
între un azi
fără de mâine,
între o masă fără pâine
şi între tot ce nu va fi
decât dorinţă de-a minţi
şi de-a preface în nămol
azi cheia sol
fără de vină
că se naşte
în suflelul la fel de
gol…