Cum să uiţi o femeie
„Cum să uiţi o femeie„, cel mai recent roman al lui Dan Lungu, a apărut în colecţia Fiction Ltd. la Editura Polirom. Este una dintre cele mai aşteptate apariţii ale acestui început de an – un roman despre iubire, uitare, dar şi despre „pocăiţi” şi lumea acestora.
După succesul repurtat cu „Sunt o babă comunistă!”, autorul se reinventează în acest nou roman, renunţând la temele legate de comunism şi adoptând o perspectivă predominant psihologică. Aceasta duce la construcţia unor personaje vii, complexe, care, mai ales în a doua parte a cărţii, par a fi făcute 100% „din carne şi oase”: Marga, Andi, prezbiterul Set. Atenţia focalizată de autor pe psihologia personajelor face ca resorturile lor sufleteşti să poată fi mai uşor disecate, înţelese şi împărtăşite de către cititor.
Duplexul tematic al cărţii este generat de un singur nucleu: iubirea. Astfel, romanul este despre două tipuri de iubire: cea care leagă sau dezleagă un cuplu şi cea pentru Dumnezeu. Avatarurile dragostei terestre se împletesc cu frământările mistice, iar lumea „pocăiţilor” este surprinsă cu înţelegere şi amuzament. Problematizarea acestor două teme majore ne-ar putea face să credem că tonul cărţii este întrutotul grav, însă specialitatea lui Dan Lungu este de a vorbi relaxat şi pătrunzator despre lucrurile cu adevărat importante. Astfel, dincolo de gravitatea incontestabilă, romanul este învăluit de umor, (auto)ironie şi, uneori, maliţie.
Alex. Ştefănescu spune despre Dan Lungu: „Cine-l citeşte are senzaţia că priveşte un foc de artificii. Inteligenţa sclipitoare, sagacitatea şi uneori maliţia dovedite în înţelegerea sufletului omenesc, ca şi lirismul sobru, viril sunt cuceritoare.”
Paul Cernat remarcă: „Aparţinând aşa-numitei «generaţii a decreţeilor», Dan Lungu e un prozator calm, profesionist şi matur, fără excesele şi teribilismele unora din colegii săi mai tineri.”
În Die Furche s-a scris: „În România se petrec schimbări îmbucurătoare şi din punct de vedere literar. Haosul productiv al ţării combinat cu rămăşiţele birocraţiei comuniste produc condiţii pentru o literatură cu tente suprarealiste, dar şi pentru miniaturi subtile, pline de un umor adesea disperat. Proza lui Dan Lungu trebuie citită cu mare atenţie, căci se încadrează în domeniul marii literaturi.”
Iar Lire a concluzionat: „Dan Lungu trebuie citit de urgenţă.”
Dan Lungu s-a născut în 1969, la Botoşani. Este cel mai tradus scriitor din noua generaţie. A făcut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi este redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). În 1996, iniţiază la Iaşi grupul literar Club 8. Între 2001 şi 2002, a fost redactor-şef al revistei de cultură Timpul. În 2005, face parte din grupul de scriitori români invitaţi la „Les belles etrangeres”, Franţa.
Romanul de debut, „Raiul găinilor” (2004), a fost patru luni în topul vânzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania. Cel de-al doilea roman, „Sunt o babă comunistă!” (2007), se află în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, iar versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Jean Monnet (Franţa, 2008). Tot la Polirom a mai publicat două volume de proză scurtă, „Băieţi de gaşcă” (2005) şi „Proza cu amănuntul” (ediţia a II-a, 2008), iar alături de Radu Pavel Gheo a coordonat volumul colectiv „Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism” (2008). Cărţi ale sale au apărut ori sunt în curs de publicare în limbile franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară şi greacă.
Este distins cu numeroase premii, printre care Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Club-ului 8 (2001); Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „V. Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitate literară (2007).
M-ar interesa cit costa aceasta carte si cum as putea sa o am si eu in biblioteca mea.
Este link în articol. Se poate şi clic pe copertă.