1 iunie 2011

Potiche – Nevasta la putere

Cel mai recent film al regizorului francez François Ozon, „Potiche”, este o comedie-chic emancipată, cu Catherine Deneuve și Gérard Depardieu în rolurile principale și în care, disperată, o nevastă-trofeu coboară din vitrină și trece la cârma fabricii de… umbrele. „Potiche deschide” oficial TIFF Cluj-Napoca 2011, în 3 iunie 2011. În prima săptămână pe ecrane (3-9 iunie), lungmetrajul rulează în București (Studio, Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, The Light Cinema) și în Cluj-Napoca (Cinema City), urmând ca mai departe să ajungă în toată țara, distribuit de Independența Film.



În anii ’70, în Sainte-Gudule (un oraș din nordul Franței), Suzanne (interpretată de Catherine Deneuve), o femeie de vârstă mijlocie, trăiește în umbra soţului ei, Robert Pujol (interpretat de Fabrice Luchini). Acesta își conduce fabrica de umbrele cu o “mâna de fier”, comportament tiranic față de soție, copii și lucrătorii din fabrică, fiind un om detestat. Sechestrat în timpul unor manifestări de protest ale muncitorilor, Robert Pujol suferă un un atac de cord și, pe perioada convalescenței, Suzanne preia conducerea fabricii. În ciuda scepticismului celorlalți, se dovedește a fi o femeie de acțiune și, cu ajutorul fostului ei iubit (interpretat de Gérard Depardieu) – actualul primar comunist al orașului – reușește apalanarea conflictului și punerea fabricii pe picioare. Dar Robert Pujol revine și lucrurile se complică…

O comedie semnată de François Ozon, unul dintre cei mai apreciați regizori din Franța în momentul acesta și care se bucură de succes la public, „Potiche” a făcut parte din selecțiile oficiale ale festivalurilor internaționale de film de la Veneția și Toronto și a rulat, în Franța, în deschiderea evenimentului de notorietate Rendez-vous cu filmul francez.

„De mult timp am vrut să fac un film despre poziţia femeilor în societate şi politică”, spune François Ozon. „Nu am vrut să fie un film desuet și rupt de realitate. Două momente au provocat realizarea acestei producții: în primul rând, întâlnirea cu frații Altmayer, care mi-au propus un film politic despre Nicolas Sarkozy, ceva în genul lui The Queen al lui Stephen Frears, apoi ultimele alegeri prezidențiale, în timpul cărora am urmarit puțin parcursul lui Ségolène Royal”, povestește el.

Înainte de „Potiche”, François Ozon a regizat „Le Refuge” (2009), „Ricky” (2008), „Angel” (2007), „Un lever de rideau” (scurtmetraj, 2006), „Le temps qui reste” (2005), „5×2” (2004), „Swimming Pool” (2003), „8 Femmes” (2002), „Sous le sable” (2001), „Gouttes d’eau sur pierres brûlantes” (2000), „Les amants criminels” (1999), „Sitcom” (1998) și mediumetrajul „Regarde la mer” (1997).

„O Deneuve mereu învingătoare, într-un Potiche fermecător şi reconfortant”, scrie cotidianul The Huffington Post. „La fel ca la 8 Femmes, am urmărit filmul de la început, trecând prin toate etapele, până la sfârșit”, povestește Catherine Deneuve, despre care The Times spune că este pur și simplu „o prezență strălucitoare!” „Îmi place să fiu de la început, pentru a-l înțelege cu adevărat, să-mi spun părerea, să discut”, spune Deneuve despre filmări. „Încercam să merg pe direcția dorită de François. El vorbea foarte bine despre ce vrea să facă. Unor actori le place să lucreze după ce scenariul este gata, mie îmi place să mă implic puțin mai devreme. Am nevoie ca lucrurile să vină din toate părțile, pentru că personajul se naște puțin câte puțin, nu pot să-l construiesc singură înainte de filmare. Am o idee, bineînțeles, dar nu pot cu adevărat să construiesc personajul dacă rămân în abstract“, adaugă ea.

Alături de Catherine Deneuve (Suzanne) și Gérard Depardieu (Babin), roluri secundare au actorii Fabrice Luchini (Robert), Karin Viard (Nadège), Judith Godrèche (Joëlle), Jérémie Renier (Laurent). Director de imagine este Yorick Le Saux, iar montajul este semnat de Laure Gardette. Decorurile sunt realizate de Katia Wyszkop, iar costumele de Pascaline Chavanne.

În limba franceză, potiche este un vas sau un obiect decorativ de mică valoare şi de nici un folos real, practic, care se pune pe un raft sau într-o vitrină. Cuvântul este, de asemenea, utilizat în limbajul de zi cu zi ca un termen peiorativ pentru o femeie considerată „trofeu”, sau care trăiește în umbra soțului ei și nu pare să aibă propria ei identitate. Anumite soţii de politicieni, dar nu numai, au fost numite potiches, inclusiv Madame Chirac, sau, mai recent, Ségolène Royal.

Pornind de la scenariul scris de François Ozon, o adaptare liberă după piesa lui Barillet & Grédy, „Potiche” este o coproducţie Mandarin Films (Mandarin Cinéma), unul dintre coproducători fiind compania franceză Wild Bunch, una dintre cele mai puternice case de distribuție de film din lume.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook