„Insula femeilor” – efervescenta piesă de teatru semnată de Valeriu Butulescu – a fost încununată cu laurii supremi, primind Premiul I la Festivalului Comediei Româneşti FESTCO 2009. Evenimentul nu a trecut neobservat în lumea scenei. Această comedie „erotică” a intrat în atenţia unor importanţi regizori, iar Uniunea Scriitorilor, prin Clubul Dramaturgilor a organizat la Bucureşti, la sfârşitul lunii februarie o dublă manifestare: lansarea volumului „Insula femeilor” şi spectacolul lectură al aceluiaşi text, pus în scenă de regizorul Mircea Marin.

Despre cartea „Insula femeilor” (Editura Măiastra, Târgu Jiu) a vorbit prozatorul Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, el însuşi un reputat dramaturg. Domnia sa a scos în evidenţă ţesătura sclipitoare de replici, grevate pe o temă insolită, care fac din acest text o piesă unică în literatura noastră. Horia Gârbea a remarcat caracterizarea precisă a personajelor, individualizarea lor.

O ilustrare a celor spuse a fost spectacolul impecabil oferit, pe parcursul a aproape două ore, de actorii Mirela Comnoiu Marin, Maria Junghietu, Ioana Calotă, Emilia Bebu, Ovidiu Gherasim şi Orlando Petriceanu.

Imediat după spectacol au avut loc discuţiile. Cunoscutul teatrolog Mircea Ghiţulescu, secretarul USR a subliniat dantela subtilă a dialogului, iar criticul Jeana Morărescu s-a referit la osatura ontologică a textului.

Au luat de asemenea cuvântul dramaturgii Olga Delia Mateescu, Ioan Drăgoi şi Ştefan Mitroi, care au dat o înaltă apreciere textului dramatic, subliniind dinamismul acţiunii, dar mai ales jocul inteligent, sclipitor al replicilor.

Prezent la spectacol, directorul Teatrului de Comedie, actorul George Mihăiţă şi-a declarat intenţia de a monta negreşit această piesă chiar pe scena teatrului care a premiat-o.

Într-un suculent interviu acordat postului TV România Cultural, Valeriu Butulescu a răspuns întrebărilor referitoare la structura aforistică, paradoxală a piesei. Replicile au valoare de sine stătătoare, pentru că multe dintre ele sunt gândite aforistic.

La sfârşitul spectacolului, autorul s-a referit la propriul său text, afirmând că finalul nu se ridică la înălţimea necesară, fiind oarecum lipit, în mod nefiresc. Idee respinsă de regizorul Mircea Marin, care socoteşte textul omogen, capabil să capteze atenţia publicului spectator.

Comportarea spectatorilor este în măsură să confirme cele spuse de regizor. Oamenii au urmărit cu atenţie spectacolul. Sala a fremătat permanent, chiar dacă nu s-a râs niciodată zgomotos. Vizavi de acest aspect, Valeriu Butulescu a declarat: „Nici nu mă aşteptam ca lumea să hohotească. Nu sunt omul lui ha, ha, ha şi hi, hi, hi! Încerc să cultiv, atât cât pot, râsul interior. Nu hlizeala, nu rictusul şi chicotelile mă interesează, ci grimasa sau, dacă vreţi, zâmbetul conceptual.”

Textul a plăcut mult publicului, dar şi actorilor care au avut o prestaţie de excepţie. Atât spectacolul, cât şi comentariile au fost înregistrate integral de Radio România Cultural, materialul urmând să fie difuzat în mai multe emisiuni viitoare.

34 voturi

Încarc...

Publicat de Simona Enache in Cărţi, Teatru, Ştiri
3 comentarii »