23 septembrie 2014

În curte

„În curte” („Dans la cour”), cea mai recentă comedie în regia lui Pierre Salvadori, cu Catherine Deneuve şi Gustave Kervern, are premiera în România vineri, 26 septembrie 2014. Filmul surprinde un fragment din vieţile complicate ale locatarilor unei clădiri vechi de locuinţe din Paris.



Ajungem să-i cunoaştem pe chiriaşii clădirii prin intermediul noului portar-om de serviciu, Antoine (interpretat de Gustave Kervern). Printre aceştia se numără un hoţ de biciclete care este în acelaşi timp şi dealer de droguri, sau un chiriaş maniac cu ordinea și curăţenia, genul obsesiv-compulsiv. La ultimul etaj locuieşte Mathilde (rol jucat de Catherine Deneuve), proaspăt pensionată, care acum încearcă să-şi găsească liniştea alături de soţul ei.

Antoine însuşi s-a retras din activitatea muzicală de curând, printr-un gest extrem: a abandonat scena chiar în mijlocul unui concert, fără să scoată un singur cuvânt.

În pereţii clădirii apare la un moment dat o fisură despre care se crede că va afecta integritatea întregii clădiri. Această fisură este folosită de regizor pe post de metaforă: punctul slab, fisura care apare în viaţa oricui.

Regizorul Pierre Salvadori povesteşte că, iniţial, filmul trebuia să fie mult mai negru. “La început nu era nici un element comic în film. Dar eu sunt mereu tentat să introduc în poveste detalii comice, mai vioaie.”

Toate filmele lui Salvadori au un element comun. „Les Apprentis” spunea povestea unor şomeri, amândoi mai mult sau mai puţin pierduţi şi deprimaţi. „Comme elle respire” era despre o fată rătăcită, cu un handicap mental. „Les marchands de sable” se referea la un cuplu incestuos prins în traficul de heroină. „Après vous” spunea povestea unui bărbat care încearcă să se sinucidă şi a altuia mistuit de vinovăţia de a-l fi salvat. Iar „Hors de prix” era despre o prostituată şi un bărbat îndrăgostit de ea.

“Personajele mele au fost tot timpul nervoase, agitate, tulburate, în orice caz chinuite. Iar poveştile pe care le-am spus au fost mai mereu mai degrabă triste. Însă comedia ascunde, îmbracă cumva acest lucru,” explică Pierre Salvadori.

“Dintotdeauna mi-am dorit să fac un film cu Catherine Deneuve”, mărturiseşte regizorul. “Am scris filmul acesta pentru ea. Mi-am zis că nimeni nu şi-ar putea-o imagina pe Catherine luând-o razna. Te gândeşti la ea ca la o tipă pe care te poţi baza, o tipă care ştie să trăiască… Unii actori tind să devină personajele pe care le joacă, aşa că m-am gândit că o Mathilde jucată de Catherine ar fi cu atât mai surprinzătoare.”

Pe Gustave Kevern, regizorul Pierre Salvadori îşi aminteşte că l-a întâlnit la o petrecere, fără să-l cunoască personal. “Era un tip foarte haios. Se pupa cu toată lumea. Era clar că are o înclinaţie pentru comedie şi că abilitatea lui de a juca uimirea şi neînţelegerea va fi o contrapondere comică la nebunia personajului Mathildei.”

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook