Efectul de bumerang
Ali Laidi, în lucrarea sa „Efectul de bumerang„, apărută la editura House of Guides, încearcă să demonstreze faptul că terorismul internaţional nu are numai o bază religioasă, ci şi una economică. Al-Qaeda, această organizaţie teroristă internaţională, este rezultatul pierderilor colaterale cauzate de globalizare în acele zone care mai degrabă au de suferit decât de câştigat de pe urma ei, respectiv, lumea arabă.
Atentatele din 11 septembrie 2001 împotriva World Trade Center şi a Pentagonului au stupefiat întreaga lume, nu puţini fiind cei care consideră acea tragică dată drept „ziua care a schimbat faţa lumii” sau „sfârşitul vechii lumi”. Pe de altă parte, avem suficiente motive să considerăm – asemenea lui Ali Laidi – că „vechea lume” a dispărut nu în 2001, ci în 1989, odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului: planeta a intrat sub dominaţia unei singure hiper-puteri, iar vechiul război-rece, de natură ideologică, s-a tranformat într-un război economic.
Efectele acestei invazii non-violente sunt devastatoare în statele cu societăţi tradiţionale. Astfel, pentru populaţiile musulmane, religia a devenit singurul refugiu al identităţii lor ameninţate, singurul sanctuar al suveranităţii lor individuale şi colective. Însă, departe de a fi sursa furiei lor – aşa cum o susţin multe voci din Occident – religia este pentru musulmani doar vectorul, modul de exprimare a resentimentelor.
Confruntaţi cu spectrul unui „război fără sfârşit”, în care terorismul – arma celor slabi – va suscita un răspuns tot mai violent din partea celor puternici, Ali Laidi pledează ca Occidentul să conştientizeze măcar acum daunele colaterale cauzate de globalizare. Iar elitele arabe, la rândul lor, să rupă lacătul care închide popoarele lor în cercul vicios al eşecului şi resentimentelor.
fără voturi
Încarc...
Realitatea terorismului este în fapt o ideologie,
ce nu are nimic comun cu religii şi culturi.
O ideologie care face oameni nevinovaţi dar îndoctrinaţi
să se omoare o dată cu zeci de oameni nevinovaţi.
11 septembrie 2001 a demonstrat lumii întregi
că teroriştii sunt mult mai bine organizaţi
şi mai capabili să acţioneze la nivel global decât se considera.
Concepţiile despre capabilităţile şi motivaţiile teroriştilor de victimizare
a civililor nevinovaţi s-au schimbat radical.
Nu există nicio îndoială că dacă ar apărea ocazia,
grupările teroriste nu vor ezita să folosească viruşii ca pe o armă împotriva civililor,
să împrăştie agenţi chimici sau să trimită terorişti sinucigaşi, înarmaţi cu bombe radiologice,
pentru a produce durere şi moarte în rândul populaţiei civile nevinovate.
Este posibil să prolifereze terorismul nesângeros,
terorismul cibernetic, cel psihologic şi cel mediatic.
Acest tip de terorism nu mai este arma săracului,
ci, dimpotrivă, arma omului foarte bine instruit, nemulţumit de modul cum evoluează lumea.
De aceea, este posibil ca în procesul globalizării economiei, informaţiei şi culturii,
acţiunile de tip terorist să vină nu numai din partea organizaţiilor teroriste,
ci şi din partea unor grupuri de interese.
După opt ani de la tragicele evenimente care au îndoliat Statele Unite ale Americii,
situaţia a rămas la fel de incertă.
Bilanţul acestor ani de “război antiterorist” este deprimant.
Numărul atentatelor teroriste ale jihadiştilor islamici a crescut în mod alarmant.
Actele de violenţă împotriva populaţiei civile s-au extins.
Terorismul pândeşte de oriunde, iar lumea civilizată se dovedeşte, la rândul ei,
incapabilă să facă faţă unor astfel de „provocări”,
cele mai bune exemple fiind atentatele teroriste, soldate cu sute de morţi,
de la Madrid, Beslan, Londra şi Mumbay (India).