24 martie 2011

Discursul regelui – un film multipremiat

La ediţia de anul acesta a premiilor Oscar, filmul „Discursul regelui” („The King’s Speech„) a fost desemnat câştigător la patru categorii: Cel mai bun film, Cel mai bun actor într-un rol principal (Colin Firth pentru interpretarea regelui George al VI-lea), Cea mai bună regie (Tom Hooper) şi Cel mai bun scenariu (David Seidler). De asemenea, filmul regizat de britanicul Tom Hooper a primit şi cele mai multe nominalizări, fiind propus la douăsprezece categorii, printre care se numără: Cel mai bun actor în rol secundar (Geoffrey Rush), Cea mai bună actriţă în rol secundar (Helena Bonham Carter), Cea mai bună imagine sau Cele mai bune costume.



Filmul, care prezintă povestea regelui George al Vi-lea al Marii Britanii, tatăl reginei Elizabeta a II-a, se numără şi printre preferatele sindicatelor profesioniste de film de peste ocean – Sindicatul producătorilor americani (PGA), Sindicatul actorilor americani (SAG) şi Sindicatul regizorilor americani (DGA). Lungmetrajul „Discursul regelui” a fost desemnat anul acesta câştigător şi la Gala premiilor Academiei de film şi televiziune britanice (BAFTA), obţinând şapte trofee, printre care şi distincţia pentru Cel mai bun film.

Bazat pe o poveste reală, filmul surprinde relaţia de prietenie care se dezvoltă între cel care avea să devină regele George al VI-lea al Angliei şi Lionel Longue, un logoped ieşit din tipare. Folosindu-se de o serie de tehnici inovatoare combinate cu o relaţie de prietenie bazată pe respect şi încredere, regele este determinat de logoped să se adune şi să îşi conducă ţara în vremea celui de-al doilea război mondial. Chinuit încă de la vârsta de patru ani de dificultatea de a articula cuvintele şi de teama de a vorbi în public, George (interpretat de Colin Firth) este obligat de circumstanţe să preia tronul: fratele său, actualul rege este nevoit să abdice ca urmare a unui mariaj neaprobat de Casa Regală.

Ceea ce pare la început un alt film de inspispiraţie istorică, se dovedeşte a fi mai degrabă un film pshilologic. Frustrările şi nemulţumirile pe care defectul de vorbire al regelui George al VI-lea le provoacă în sufletul şi mintea personajului interpretat de Colin Firth sunt resimţite de cel care vizionează acest film. Totul este însă desăvârşit de jocul lui Colin Fith care reuşeşte să construiască un personaj complex şi interesant chiar dacă replicile acestuia sunt adesea pure bâlbâieli. În mod paradoxal, dialogul presărat de replici inteligente şi umor subtil fac punctul forte al filmului. Nici jocul celorlalţi doi actori cu roluri importante în desfăşurarea filmului, Geoffrey Rush şi Helena Bonham Carter nu este mai prejos. Interesant este că cei trei se completează, chiar dacă, având în vedere importanţa fiecăruia în desfăşurarea filmului şi calitatea interpretării, aşteptările ar fi fost îndreptate spre o „competiţie” actoricească. Cheia filmului rămâne modalitatea în care acest subiect istoric este abordat: nararea şi surprinderea faptelor istorice este lăsată în spate astfel încât ni se oferă puţine detalii despre cât de afectată a fost familia ducelui de York de căsătoria regelui Edward al VIII-lea cu o femeie nedorită, gest care duce şi la abdiarea regelui. Filmul se concentrează asupra şedinţelor de terapie ale lui „Bertie” şi eforturilor psihice pe care acesta le întâmpină pentru a putea depăşi defectul de vorbire care îl chinuie şi a fi capabil să ţină un discurs poporului englez în direct la radio. Prin urmare, viitorul rege este înfăţişat aşa cum regilor nu le place să fie prezentaţi poporului: ca un om normal care are slăbiciuni şi defecte.

„Discursul regelui” reuneşte o distribuţie de primă clasă, primind numeroase nominalizări şi la Globurile de Aur, unde Colin Firth a câştigat la categoria Cel mai bun actor. Pe lângă Colin Firth („The English Patient”/”Pacientul englez” – 1996, „Shakespeare in Love”/”Shakespeare îndrăgostit” – 1998, „Bridget Jones: The Edge of Reason”/”Bridget Jones: La limita raţiunii” – 2004, „Mamma mia!” – 2008), Helena Bonham Carter („Planet of the Apes”/”Planeta Maimuţelor” – 2001, „Charlie and the Chocolate Factory”/”Charlie şi Fabrica de Ciocolată” – 2005, „Corpse Bride”/”Mireasa moartă” – 2005, „Harry Potter and the Order of the Phoenix”/”Harry Potter şi Ordinul Phoenix” – 2007, „Terminator: Salvation”/”Terminator – Salvarea” – 2009, „Harry Potter and the Half-Blood Prince”/”Harry Potter şi Prinţul Semipur” – 2009, „Alice in Wonderland”/”Alice în Ţara Minunilor” – 2010), Geoffrey Rush („Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl”/”Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre” – 2003, „Pirates of the Caribbean: Dead Man’s Chest”/”Piraţii din Caraibe: Cufărul Omului Mort” – 2006, „Pirates of the Caribbean: At World’s End”/”Piraţii din Caraibe: La capătul lumii” – 2007, „Elizabeth: The Golden Age”/”Elizabeth: Epoca de aur” – 2007), din distribuţia filmului mai fac parte Guy Pearce, Jennifer Ehle, Michael Gambon, Claire Bloom şi Timothy Spall.

Filmul este de audienţă generală, durează 118 minut şi este o co-producţie australiano-britanică, astfel încât este pentru prima data în istorie când un film de producţie autraliană câştigă un premiu Oscar.

Articol scris de Andreea Tănase, subtitrare de Anamaria Licurici (masteranzi MTTLC)

SlabAcceptabilOKBunExcelent 2 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook