25 mai 2012

Din vinerea patimilor

Pe 23 mai 2012, în Sala cu cămin a Uniunii Scriitorilor din Moldova a fost lansat volumul de versuri „Din vinerea patimilor”, apărut la editura “Lumina”, 2010, 272 pag., ISBN 978-9975-65-154-7, semnat de regretatul poet transnistrean Nicolae Ţurcanu (21.01.1918-19.08.1985), care a avut un destin pus sub semnul suferinţei. A studiat la Şcoala Pedagogică din Balta, a lucrat, scurt timp, în calitate de bibliotecar şi învăţător la şcoala serală.

Despre această carte care a apărut la 25 de ani de la moartea poetului martir şi despre soarta lui şi-au expus opiniile mai mulţi vorbitori.

În deschidere, Arcadie Suceveanu, preşedintele USM, prezentând volumul, a menţionat faptul că Nicolae Ţurcanu e un poet nativ, aidoma lui Vasile Militaru, în care providenţa a turnat mult talent şi sensibilitate. Versurile lui te emoţionează şi te fac să te gândeşti la soarta vitregă a acestui poet nedreptăţit în timpul vieţii şi e de datoria noastră ca să-i promovăm creaţia, care merită să fie inclusă în manuale şcolare şi antologii.

Acad. Petru Soltan, vorbind despre soarta regretatului poet de la marginea neamului, născut în s. Nezavertailovca, r-nul Slobozia, a scos în vileag faptul că Bucov a fost acela, care l-a trădat securităţii, fiind trimis la urşii albi, la Norilsk, pentru câteva poezii lirice.

Scriitorul Ion Diordiev, consăteanul poetului, în prefaţa cărţii, scrie despre şedinţa judiciară a curţii marţiale din 28 noiembrie 1944, care a constatat că poezia “În satul meu”, autorul căreia e N. Ţurcanu, nu conţine calomnii la adresa puterii sovietice. Poezia “Pe malul Nistrului” nu este cunoscută curţii marţiale şi este imposibil a trage anumite concluzii. Poezia “Salutarea noastră” conţine elogii la adresa românilor. Examinând materialele existente, curtea marţială conchide că pentru aceste versuri N. Ţurcanu nu poate fi pedepsit şi este achitat. Dar la insistenţa unor forţe din umbră a urmat o nouă şedinţă a curţii marţiale, la care poetul a fost condamnat la zece ani de corecţie prin muncă şi cinci ani de privare de drepturi civile.

În continuare, Ion Diordiev ne mărturiseşte că poetul iese din închisoare în 1952, cu doi ani mai devreme, pentru că a muncit ca un “cal de dârvală”, dar toate uşile îi sunt închise în faţa lui încă mulţi ani în şir, fiind şomer şi vânzător de îngheţată.

A avut o susţinere din partea lui Nicolae Costenco, care a scris şi a publicat un articol în săptămânalul “Cultura Moldovei”, în care meţiona că N. Ţurcanu e un mare poet. Din această cauză N. Costenco a fost destituit din funcţia de consultant secţie Poezie, USM, iar Petrea Cruceniuc, din postul de redactor al săptămânalului.

“Dacă nu ar fi fost Nicolae Costenco, Petrea Cruceniuc şi Anatol Codru, nu mai vedea lumina tiparului nici o carte de a mea de după război”, – se destăiniua poetul. Astfel i-au apărut culegerile de versuri “Rod” (1969), “Vânjosul pământ” (1968) şi “Poezii (1983). Iar peste 25 de ani de la moartea poetului – a apărut această carte, pe care o lansăm astăzi… cu întârziere.

Tudor Ţurcanu, nepotul poetului, cel care a selectat versurile pentru acest volum, a mărturisit audienţei că arhiva e la dumnealui şi în prezent, împreună cu cele două fiice, lucrează asupra “Caietului verde”, care include 269 de poezii, rugând conducerea USM să fie ajutat la editarea lui.

Poetul Efim Tarlapan în luarea sa de cuvânt a menţionat că Nicolae Ţurcanu e unul din cei mai valoroşi poeţi de la noi şi a venit cu ideea ca în viitorul apropiat la Chişinău să fie inaugurat un bust, iar o stradă să-i poarte numele.

Medicul şi epigramistul Loghin Martin-Alexeev s-a destăinuit că pe Nicolae Ţurcanu l-a cunoscut îndeaproape, deoarece a fost unchiul regretatei sale soţii, iar poezia pe care o discutăm astăzi, poartă un caracter autobiografic. Susţinându-l pe E. Tarlapan privind instalarea unui bust, dumnealui a concretizat că locul cel mai potrivit pentru el ar fi Aleea Clasicilor.

Pe parcursul seratei au răsunat versurile “Cântec de leagăn”, “Laconică”, “Flămânda mea copilărie”, “Nunta”, “Drumul spre Golgota”, “Strigăt din veacuri” – ecouri din iadul Gulagului, “Pământ natal” ş.a., citite cu suflet de vorbitorii menţionaţi mai sus şi apreciate cu aplauze de cei prezenţi în sală.

Scriitorul Vladimir Beşleagă a constatat că Nicolae Ţurcanu este un martor şi martir al timpului în care a trăit. Este un autor de talie europeană şi universală, un om de vastă cultură. Versurile scrise de el au rime clasice, surprinzătoare. Creaţia lui N. Ţurcanu nu-şi va pierde valoarea nici peste ani şi constituie o părticică din marele patrimoniu al neamului nostru.

Articol de Mihai Cucereavii

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook