21 aprilie 2008

„Băieţi de gaşcă” în limba germană

Dacă anul trecut romanul „Raiul găinilor„, al lui Dan Lungu, a fost declarat cartea lunii decembrie în Germania de către revista „Perlentaucher”, acum e rândul volumului de nuvele „Băieţi de gaşcă” („Klasse typen”, Drava Verlag) să se bucure de o primire cât se poate de favorabilă în presa germanofonă. În România, ambele cărţi sunt publicate la Editura Polirom, în prestigioasa colecţie Ego.Proza.

Rudolf Stumberger descrie în binecunoscutul săptămânal german „Stern” volumul de nuvele:

O frescă impresionantă şi lipsită de menajamente a României de azi. În ciuda amărăciunii şi a tristeţii, cartea este foarte captivantă, căci viaţa trebuie luată cu umor. Atunci totul merge mai bine. Sau oarecum mai bine.

Mathias Schnitzler face o prezentare în „Berliner Zeitung”:

Marea diferenţă Est-Vest se vede pornind chiar de la alimentaţie. În timp ce produsele de soia sunt tot mai îndrăgite în Europa de vest, unde oamenii sătui de atâta carne caută alternative, românii urăsc din suflet tot ce e legat de soia, pentru că pe timpul raţionalizării alimentare ea servea de înlocuitor pentru aproape orice. Lungu jonglează cu clişee şi prejudecăţi, le duce la absurd sau în zona rizibilului. Disecă visele româneşti despre vestul de aur şi povesteşte despre viaţa de zi cu zi în provincie. Atât „Băieţi de gaşcă” cât şi „Raiul găinilor” pun problema identităţii românilor în Europa într-o manieră deosebit de amuzantă.

În „Neue Zürcher Zeitung” din Elveţia se spune:

Rareori a fost descrisă catastrofa la un mod mai ironic şi prăpăstios! Catastrofa, adică trezirea după o noapte petrecută nu-se-ştie-cum şi confruntarea, a doua zi dimineaţa, cu o femeie străină care e dispusă să accepte cererea în căsătorie pe care pretinde că i–ar fi făcut-o personajul… Groaza e fără margini, iar situaţia absurdă e înscenată delicios.

Iar acesta nu este unica bijuterie din carte. Şeful unei găşti de elevi dintr-o provincie din nord-estul României foloseşte un limbaj care constă dintr-un amestec de argou şi mania grandorii – atât prin aceasta cât şi prin partidele de beţie şi fanteziile sexuale ale personajului textul aminteşte pregnant de „Portocala mecanică” a lui Anthony Burgess. În alt loc, Lungu descrie la un mod extrem de convingător înstrăinarea dintre Est şi Vest, observând fundamentaliştii ecologişti în Lille.

Bruno Lässer scrie în „Vorarlberger Nachrichten” din Austria:

Baieţi de gaşcă nu este, fără îndoială, o carte pentru oameni plăpânzi, cu nervii slabi, însă este cu siguranţă un puternic semn de vitalitate literară dintr-o nouă Europă, unificată.

Ines Bayer a spus la postul de televiziune 3Sat:

În proza scurtă a lui Dan Lungu se remarcă o mare nevoie de onestitate. De onestitatea românilor faţă de ei înşişi, pentru a nu uita experienţa din epoca Ceausescu şi a nu răstălmăci rezultatele schimbărilor de după 1989. Lungu tematizează problemele ţării cu o mare abilitate şi într-un mod foarte deschis, le înveleşte într-un savuros ton de bavardaj şi le disecă pe alocuri cu ascuţită ironie.

De la existenţa corupţiei până la discriminare, se ocupă de mai toate temele critice actuale. Pe lângă aceasta însă, zugrăveşte şi multe scene din viaţă cotidiană cu o lejeritate jucăuşă – textele sale sunt mici studii pline de umor, introspecţiuni profunde într-o lungă serie de destine individuale. Prin aceasta, proza lui este deosebit de interesantă şi dincolo de graniţele României.

La postul public austriac ORF, Anna Katharina Laggner a spus:

Volumul se constituie dintr-o colecţie de povestiri variate ca stil, conţinut şi care se intimpla în locuri diferite. Iar cel mai adesea faptul povestit este mai interesant decât faptul în sine.

Olga Hochweis a comentat la Deutschlandradio:

În „Băieţi de gaşcă”, scriitorul român Dan Lungu tematizează multe stereotipuri despre ţara lui, iar ca doctor în sociologie ştie foarte exact despre ce vorbeşte. Ceauşescu şi Securitatea, Dracula, criminalitatea şi sărăcia – iată numai câteva dintre clişeele ce caracterizează imaginea Romaniei în vest. La Lungu apar aceste teme – ele sunt tratate cu umor şi ironie, nu cu resentimente pline de amărăciune.

Jürgen din „Grădina lui Jürgen” este un personaj care ar putea proveni şi din fantezia lui Juri Andruchowytsch sau Andrzej Stasiuk. Plin de ignoranţă şi aroganţă faţă de români, el este pentru unii europeni din vest o oglindă necruţătoare.

Martin A. Hainz a punctat în săptămânalul austriac „Die Furche”:

În România se petrec schimbări îmbucurătoare şi din punct de vedere literar. Haosul productiv al ţării împerecheat cu rămăşiţele birocraţiei comuniste produc evident condiţii pentru o literatură cu tente suprarealiste, dar şi pentru miniaturi subtile, pline de un umor adeseori disperat.

Proza scurtă a lui Dan Lungu trebuie citită cu mare atenţie, căci se încadrează în domeniul marii literaturi.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook