Totul despre Schmidt
Nu-mi amintesc să fi văzut un film în care Jack Nicholson să nu fi avut o interpretare memorabilă. Aşadar, prestaţia actorului din drama „Totul despre Schmidt”, regizată de Alexander Payne, iese din discuţie şi de această dată. Nici subiectul filmului nu este unul ieşit din comun: un proaspăt pensionar, măcinat de frustrările meschine ale vârstei şi ale vieţii de familie, care sunt şi cele mai abrazive, fiindcă te ţin într-o permanentă stare de amorţeală, îşi pierde liniştea derizorie, fragilă, în care s-a complăcut 42 de ani alături de consoarta sa, atunci când aceasta moare subit.
Excepţional nu este nici faptul că, respins de fiica sa, de care încearcă să se agaţe într-un prim impuls, şi mânat de furie, atunci când descoperă într-un sertar infidelitatea veche de 30 de ani a decedatei sale soţii, se hotărăşte brusc să se „îmbarce” în noul său Adventurer şi pleacă pe urmele amintirilor, trecând printr-o serie de întâmplări ale cunoaşterii.
Partea frumoasă şi inedită, după părerea mea, este marcată de confesiunile neaşteptate ale personajului, făcute prin scrisori unui copil tanzanian de 6 ani, pe nume Ndugu, pe care decide să-l sponsorizeze cu 22 de dolari pe lună, în urma unei reclame difuzate la televizor. Ceea ce începe cu o scurtă prezentare autobiografică, prevăzută în formularul de sponsorizare, scapă repede de sub control şi se transformă într-o poveste dulce-amăruie, în care placidul Schmidt călătoreşte spre abisul sufletului său, fără să se mai teamă că ar putea descoperi şi mai multă tristeţe, dezamăgire şi esec… Şi aflând, în cele din urmă, că acolo, adânc îngropată, se află dragostea şi iertarea.