16 februarie 2015

Rolul vieţii mele

Pe 13 februarie 2015 a intrat în cinematografe „Rolul vieţii mele” („Wish I Was Here”), comedia regizată de Zach Braff (care a mai realizat „Garden State”, „Chicken Little”, „Oz the Great and Powerfull”). Plasat pe o platformă online destinată strângerii de fonduri prin donaţii, filmul a reuşit să adune în numai trei zile suma de 2 milioane $. După o lună se strânseseră 3,1 milioane $, adică jumătate din bugetul filmului. Susţinătorii de pe internet au putut, în funcţie de mărimea contribuţiei, fie să viziteze platoul de filmare, să ia masa cu vedetele, să dea numele unui personaj sau chiar să apară cu o replică în film.

„Wish I Was Here” este povestea lui Aidan Bloom (rol interpretat chiar de Zach Braff), un actor, tată şi soţ care se trezeşte deodată pus în faţa unor probleme ce îl fac să îşi reexamineze viaţa, cariera şi familia.

Iniţial, după ce a fost gata scenariul, fraţii Zach şi Adam Braff au avut o serie de întâlniri pentru a găsi finanţare întregului proiect. În urma acestora s-a conturat din ce în ce mai clar ideea îngrijorătoare că aceşti sponsori nu-l vor lăsa pe regizorul Zach Braff să aibă ultimul cuvânt în ceea ce privește the final cut, varinta finală a filmului, cea pe care o vedem în cinematografe. Aşa că povestea lor din Los Angeles ar fi riscat să fie filmată prin Atlanta sau Vancouver. “Din cauza taxelor mari, filmările în L.A. au devenit o raritate,” spune regizorul. “Or, unul dintre personajele din filmul nostru este chiar oraşul Los Angeles”. Atunci, unul dintre producători (Stacey Sher) a venit cu ideea de a apela la platforma online Kickstarter.com.

“M-am implicat în chestia asta cu Kickstarter pentru că şi mie îmi plac gadget-urile, inovaţia, internetul. În fond, pe net e ca la un pitch: îţi prezinţi ideea publicului, iar acesta spune DA sau NU,” declara regizorul Zach Braff. După primele 48 de ore a venit şi răspunsul. Mult peste aşteptări. Reacţia publicului a contat mult pentru echipă: “Am simţit că de-acum încolo va trebui să returnăm un produs pe măsură celor care au crezut şi investit în noi.”

Din acel moment, unul din coproducători (Coco Francini) a primit sarcina de a avea grijă mereu de susţinătorii din online (“backers”). “I-am zis lui Coco, care a gestionat tot proiectul pe online, să-i aibă tot timpul în minte pe fani. Am vrut să facem astfel încât noi am fi recepţia celui mai de lux hotel, iar aceşti oameni ar fi musafirii noştri.”

În funcţie de suma donată online, susţinătorii au putut fie vizita platoul de filmare, asculta primii coloana sonoră online, primi tricouri personalizate, postere cu autograf sau chiar scaune regizorale imprimate cu logo-ul filmului. Au putut pune primii întrebări la Q&A-urile de după proiecţii, au putut vedea primii versiunea finală, înainte de premieră.

400 de fani care au donat câte 200 $ şi-au putut vedea numele în film, scris “întâmplător” pe un zid plin cu grafitti. 70 au primit prin mail câte un fişier mp3 (audio) în care regizorul Zach Braff citea un text trimis de fan. Pentru 500 $ au primit un mpeg (video) similar.

Pentru 1.000 $ s-au trimis invitaţii la premiera din marile oraşe. Plus invitaţii la after party-uri. Pentru 7.000 $ cineva a dat numele unui personaj din film. Cei care au dat câte 10.000 $ au fost invitaţi pe platou, au fost machiaţi, îmbrăcaţi, au primit o replică şi au apărut într-o scurtă secvenţă în film.

Până la urmă, comedia s-a filmat la Los Angeles în cinci săptămâni. Nici un singur cent nu s-a cheltuit fără cap. În loc de hotel, unii dintre actorii din afara statului au stat chiar acasă la regizor, la Zach. Garderoba a fost în mare pare constituită din propriile lor haine. “Eu unul mi-am ales toate hainele pentru film în cel mult o oră,” spune Braff.

“Prefer ritmul filmelor independente,” spune şi actriţa Kate Hudson, care are unul dintre rolurile principale. “Ca în orice, şi când eşti actor este foarte important avântul. Începi să te cam leneveşi când începi să stai cam degeaba prin jurul platoului de filmare. Când bugetul filmului e mic trebuie să te mişti repede. Nu e o grămadă de lume care să te aştepte prin camioane. Nu ai nici dive în platou.”

Pentru Kate Hudson, o bună prietenă a regizorului, să-l vadă pe Zach regizând acest film a fost ca ca o recompensă. “Îmi place când prietenii îşi manifestă creativ dorinţele şi visele. Când auzi despre cineva că povesteşte despre ce şi-ar dori să facă peste ani şi apoi te trezeşti că lucrul ăsta chiar se întâmplă, iar tu chiar faci parte din el, simţi că eşti foarte mândru de acel prieten.”