20 decembrie 2011

Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică

De curând a apărut la Humanitas Fiction volumul de eseuri „Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică“ de Herta Müller, în traducerea lui Alexandru Al. Sahighian, în seria de autor dedicată laureatei Premiului Nobel pentru literatură din 2009.

Noul volum de eseuri al Hertei Müller este deopotrivă un autoportret al scriitoarei, permiţându-i cititorului să urmărească un drum care duce din micul sat bănăţean natal la literatură, precum şi portretul unei epoci creionate precis şi necruţător.

Herta Müller oferă, în episoadele autobiografice, o privire foarte personală asupra scrisului ei şi a căutării obstinate a cuvântului adevărat. Eseurile despre autorii care-i sunt aproape – Oskar Pastior, Elias Canetti, M. Blecher, Emil Cioran – ori despre Maria Tănase şi cântecele ei întregesc acest volum, dovedind totodată participarea empatică, pasiunea autoarei pentru literatură şi, nu în ultimul rând, pentru limba şi cultură română.

Süddeutsche Zeitung elogiază volumul: „O lecţie de citire… Ti-ai dori ca unele dintre aceste texte sa între în memoria colectiva.“

Deutschlandradio adaugă: „O lectură care te luminează şi te îmbogăţeşte uimitor. Rar un scriitor îşi permite o privire atât de exactă în adâncul operei sale.“

Volumul de faţă conturează clar şi pregnant temele şi liniile de forţă ale operei laureatei Premiului Nobel pentru literatură din 2009. Eseuri în care virtuozitatea stilistică şi inventivitatea lexicală ne uimesc pe fiecare pagină, vorbesc despre poetica Hertei Müller şi despre singurătatea scrisului. Eseurile autobiografice aduc în prim-plan traumele trăite de scriitoare în comunism. Cu simţul demnităţii personale şi cu o morală a lucrurilor simple – a ceea ce nu trebuie făcut cu niciun preţ –, ar fi fost imposibil ca autoarea să nu ajungă în vizorul Securităţii. Climatul de suspiciune şi frică din acel timp e revelator pentru mulţi dintre noi, fie că am trăit epoca sau nu – fiindcă, scriind despre sine şi despre germanii din România, Herta Müller scrie implicit despre noi toţi cei de aici. Fireşte, „literatura nu poate schimba toate astea“ – spune autoarea. „Dar poate inventa prin limbă un adevăr – fie asta şi după – care să ne arate ce se-ntâmplă în noi şi în jurul nostru atunci când valorile deraiază. Literatura îi vorbeşte fiecărui om în parte – ea este proprietate privată care-ţi rămâne în cap. Nu există nimic altceva care să ne vorbească tot atât de stăruitor ca o carte. Şi care să nu ne ceară nimic în schimb, în afară de a gândi şi a simţi.“

Scriitoarea germană originară din România Herta Müller s-a născut la 17 august 1953 în satul Nitchidorf. După absolvirea studiilor de filologie germană şi română, lucrează pentru scurt timp ca traducătoare într-o fabrică din Timişoara, de unde este concediată din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea. În 1982 debutează cu volumul de povestiri „Niederungen” („Ţinuturile de Jos”), masiv cenzurat, a cărui versiune integrală avea să apară în Germania în 1984. Ameninţarea din partea Securităţii continuă, obligând-o pe Herta Müller să emigreze în RFG în 1987. Publică romane: „Omul este un mare fazan pe lume” („Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt”, 1986), „Călătorie într-un picior” („Reisende auf einem Bein”, 1989), „Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” („Der Fuchs war damals schon der Jäger”, 1992), „Herztier” („Animalul inimii”, 1994), „Heute wär ich mir lieber nicht begegnet” („Astăzi n-aş fi vrut să mă întâlnesc cu mine”, 1997), „Leagănul respiraţiei” („Atemschaukel”, 2009); volume de eseuri, între care „Hunger und Seide” („Foame şi mătase”, 1995), „Der König verneigt sich und tötet” („Regele se înclinp şi ucide”, 2003) şi „Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică” („Immer der selbe Schnee und immer der selbe Onkel”, 2011), volume de povestiri, precum şi volume de poeme-colaj.

Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004). Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură.

Opera Hertei Müller se traduce în peste 45 de limbi.