Kick-Ass
Prezent mereu în lumina reflectoarelor datorită rolurilor sale de succes, Brad Pitt revine pe marile ecrane în calitate de producător al filmului „Kick-Ass”, o comedie de acţiune foarte aşteptată, care din 23 aprilie 2010 are premiera în cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, Cinema City (Cotroceni, Cluj, Piteşti, Iaşi), Cityplex (Constanţa) şi Lotus (Oradea).
Aflat în Europa împreună cu partenera sa de viaţă, Angelina Jolie, Brad Pitt a făcut deliciul sutelor de fani, la apariţia pe covorul roşu al premierei filmului „Kick-Ass”. Cunoscut deopotrivă pentru talentul actoricesc, Pitt se remarcă de asemenea şi pentru activitatea de producător, între proiectele acestuia regăsindu-se şi filmele de succes „Cârtiţa”, „Soţia călătorului în timp” şi „Vieţile secrete ale Pippei Lee”.
În momentul în care a ales să se implice în producţia acestei comedii, Brad Pitt a lucrat cu o distribuţie remarcabilă, printre alţii făcând echipă şi cu celebrul Nicolas Cage.
Filmul Kick-Ass a luat naştere din succesul nebun al seriei de benzi desenate cu acelaşi nume. Dave Lizewski (interpretat de Aaron Johnson), un fan înrăit al eroilor virtuali, îşi alege un nume impunător, un costum pe măsură şi începe să împartă dreptate în stânga şi în dreapta prin oraş, ignorând total faptul ca el nu deţine puteri supernaturale. Din acel moment, viaţa lui începe să se schimbe ireversibil, curajul său nebunesc inspirând o adevărată cultură urbană. Dave face echipă cu alţi trei vigilanti la fel de înfocaţi: Red Mist (interpretat de Christopher Mintz-Plasse), Hit Girl (interpretată de Chloë Moretz) şi tatăl acesteia, Big Daddy (interpretat de Nicolas Cage).
„Kick-Ass” este o parodie a scenariilor cu supereroi, a filmelor despre copiii zilelor noastre, a peliculelor, jocurilor şi animaţiilor extrem de violente de care copiii noştri nu se mai satură. Şi ca orice parodie, mizează pe o exagerare pentru care – recunosc – trebuie să ai stomac tare. Foarte tare. Pentru mine a fost un şoc prelungit, o tensiune continuă, o senzaţie neplăcută şi chiar înfricoşătoare. Nu ştiu exact care a fost scopul demonstraţiei – mă gândesc la faptul că, poate, deranjată la un nivel atât de profund de violenţă, am ratat mesajul de adâncime al filmului… Mie mi se întâmplă… de exemplu, nu-mi place Tarantino din acelaşi motiv (violenţa excesivă îmi blochează puterea de a înţelege sensurile valide ale contextului). Prin urmare, dacă gustaţi filmele cu violenţă în exces, cu multe lovituri, cu sânge sărind peste tot, dacă sunteţi pasionaţi de perspective noi şi extrem neortodoxe asupra unor lucruri despre care pare să se fi spus totul, poftiţi în sală! Sunt atât de împărţite părerile pe care le-am citit despre acest film… încât e posibil să merite să vă formaţi o opinie personală.
fără voturi
Încarc...