19 septembrie 2008

În intimitatea secolului 19

Cartea „În intimitatea secolului 19” de Ioana Pârvulescu, apărută la Humanitas în 2008, este o incursiune aparte în istorie, care te face să înţelegi mai ales prin simţire acele vremuri. Iată că în 2008, Humanitas Multimedia propune şi o variantă audiobook, în lectura lui Victor Rebengiuc, cu o introducere în lectura autoarei.

Marele actor Victor Rebengiuc, cu o voce atât de personală, a mărturisit: „Îmi place să citesc cu voce tare. Îmi amintesc cum în liceu, profesorul de limba română mă punea să le citesc colegilor, în clasă, fragmentele literare din manual. A fost primul pas pe care l-am făcut către teatru, către cariera de actor.”

Despre carte, Ioana Pârvulescu spune:

Secolul 19 este o altă planetă. Îţi trebuie un anume spirit de aventură ca să te întorci acolo, asumându-ţi riscul de a trăi, zi de zi, exact ca oamenii vremii, de a te obişnui cu felul lor energic de a fi, cu regulile lor de conversaţie, cu numeroasele lor obiecte de îmbrăcăminte obligatoriu de purtat în acelaşi timp pe unul şi-acelaşi trup, cu caii şi cu servitorii lor, cu inima lor moale şi cu tăria lor de caracter, cu oala lor de noapte şi cu balurile lor, cu teribilele lor pistoale şi cu neajutorarea îngrozitoare în faţa bolii, cu miasmele, cu parfumurile şi cu sărurile lor, cu puricii şi ploşniţele dezgustătoare din hanurile lor, cu privatele din curte, cu scrisorile lor enorme şi cu felul atât de direct în care ţi se adresează chiar ţie, cititorule, în romanele lor. Dar riscul cel mare este să te deprinzi cu încrederea lor absolută într-un viitor care ţie, celui venit de acolo, din viitorul în care credeau ei atât de frumos, îţi strânge inima. Dacă ajungi să crezi şi tu în el, ca ei, reîntoarcerea acasă ar putea fi plină de dezamăgiri şi regrete.
M-am oprit, dintr-o firească împărţire istorică, din necesităţi practice, dar şi din admiraţie şi uimire, la a doua jumătate a secolului 19, mai ales la anii de după venirea lui Carol. Pentru proaspăta Românie, atunci a început totul. Şi începutul mi s-a părut a fi cel mai frumos, cel mai semnificativ, la nivelul istoriei mari şi mici deopotrivă.