22 mai 2008

Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945

Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945De curând, a apărut în librării o istorie monumentală a Europei de după cel de-al doilea război mondial: „Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945” de Tony Judt, în traducerea Georgianei Perlea, cu o postfaţă de Mircea Mihăieş.

Volumul anterior publicat de Tony Judt la Polirom, „România: la fundul grămezii” (2002, volum editat de Mircea Mihăieş), are la bază un articol publicat de autor în The New York Review of Books, care a declanşat „scandalul Tony Judt în România”.

Operă complexă şi consistentă, „Epoca postbelică” ne arată cine suntem şi cum am ajuns aici. Este o poveste depănată în umbra permanentă a războiului. Tony Judt vorbeşte despre vindecarea Europei după distrugerile celei de-a doua conflagraţii mondiale, despre căderea comunismului şi crearea Uniunii Europene, despre prăbuşirea imperiilor şi relaţiile complicate şi mereu schimbătoare ale Europei cu cele două mari puteri – URSS şi SUA. Volumul constituie o analiză a istoriei politice, sociale şi culturale a continentului de după al doilea război mondial, ce urmăreşte atât evoluţia de ansamblu, cât şi experienţele distincte care au marcat transformările petrecute în Europa Occidentală şi cea de Est.

Din perspectiva unui cititor român, e de maxim interes felul în care un istoric străin – şi încă unul de calibrul lui Tony Judt – ne percepe: „Aproape că nu e o surpriză că figura cea mai proeminenţă a istoriei române postbelice ni se înfăţişează a fi, şi în cartea lui Tony Judt, Nicolae Ceauşescu”, remarca postfaţatorul traducerii româneşti, Mircea Mihăieş. Ceilalţi conducători ai României în ultimele decenii – Gheorghiu-Dej şi Ion Iliescu – beneficiază de doar câteva menţionări trecătoare.

Vorbind despre fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, Tony Judt se dovedeşte acid, apreciind că adevăratul motiv pentru care Iliescu a ajuns la conducerea României postceauşiste „a fost capacitatea sa de a controla forţele armate, în special Securitatea, care au încetat rezistenţa pe 27 decembrie. În afară de faptul că a autorizat reînfiinţarea partidelor politice la 3 ianuarie 1990, noul preşedinte nu a făcut mai nimic pentru a desfiinţa instituţiile vechiului regim”.

Românii nu sint ocoliţi de istoricul american, care nu se sfieşte să surprindă elemente deloc măgulitoare la adresa noastră: „Românii – ca şi bulgarii, sârbii şi alţii care au motive solide să creadă că «nucleul» Europei îi vede ca pe nişte străini (atunci când îi vede) – oscilează între afirmarea defensivă a caracteristicilor lor hipereuropene (în literatură, arhitectură, topografie etc.) şi disperare, urmată de fugă în Vest. După căderea comunismului, ambele tendinţe au fost ilustrate din plin. În timp ce fostul premier Adrian Năstase detalia în iulie 2001 pentru cititorii jurnalului Le Monde «valoarea adăugată» pe care România o aduce Europei, jumătate dintre cei care încercau să treacă ilegal graniţa polono-germană erau români”, observă Tony Judt.

Eurosceptic cu state vechi, Tony Judt încearcă totuşi o imagine în tonuri oarecum optimiste cu privire la istoria viitoare a Europei: „Numai istoria ne va ajuta să ne amintim, în anii care vin, de ce trebuia cu orice preţ să se înalţe o Europă anume pe crematoriile de la Auschwitz. Noua Europă, unită prin semnele şi simbolurile trecutului ei teribil, este o izbindă remarcabilă, dar ea rămâne legată pentru totdeauna de acel trecut. Pentru ca europenii să nu piardă această verigă vitală – pentru ca trecutul Europei să ofere mai departe Europei prezente o învăţătură şi un ţel moral -, istoria va trebui să fie predată de la capăt fiecărei noi generaţii. «Uniunea Europeană» este, poate, un răspuns dat istoriei, dar ea nu poate fi un substitut”, conchide autorul.

Fin cunoscător al operei lui Tony Judt, Mircea Mihăieş apreciază că „marele merit al cărţii constă, în opinia mea, în faptul că autorul reuşeşte să scrie, până la capăt, o istorie, alocând fiecărui eveniment şi fiecărei perioade numărul de pagini meritat”.
„Epoca postbelică”, formată din patru părţi („După război: 1945-1953”, „Prosperitatea şi neajunsurile ei: 1953-1971”, „Actul final: 1971-1989” şi „După căderea comunismului: 1989-2005”) urmate de un epilog („Amintiri din casa morţilor. Eseu despre memoria europeană modernă”), a apărut în urmă cu trei ani la editura William Heinemann cu titlul „Postwar: A History of Europe Since 1945”, fiind primita elogios de critică:
• „O carte care are ritmul unui thriller şi întinderea unei enciclopedii; este o lucrare remarcabilă.” (Alan Ryan, The New York Review of Books)
• „Este cea mai bună istorie a Europei din perioada de după război şi e puţin probabil să fie întrecută mulţi ani de-acum înainte.” (Publishers Weekly)
• „În mod sigur realizarea lui Judt nu va fi depăşită curând.” (Norman Davies, The Guardian)
• „Este o carte splendidă, căreia nicio revistă nu îi poate face cronica pe care o merită. Sunt abordate cu măiestrie subiecte multiple, de la transformările dramatice din ţările din sudul Europei până la declinul rapid al religiei.” (Geoffrey Wheatcroft, The Spectator)
• „Judt a scris biografia detaliată a unui continent între două vârste care încearcă, după un trecut dezonorant, să-şi rezolve problemele şi să meargă pe drumul cel drept.” (Neal Ascherson, London Review Of Books)
• „Domnul Judt este un scriitor experimentat, evitând capcana plictiselii cu o siguranţă a scrierii care este de admirat. Poate să abordeze un subiect oarecare şi să îi prezinte aspectele importante fără a stânjeni naraţiunea.” (Norman Stone, Wall Street Journal)
• „O admirabilă analiză lucidă a realizărilor şi eşecurilor Europei.” (John Gray, The Independent)

Tony Judt este profesor de studii europene la New York University şi director al centrului de studii Remarque Institute. Volumele publicate au fost deosebit de apreciate în mediile academice: „Past Imperfect: French Intellectuals, 1944-1956”; „A Grand Illusion: An Essay on Europe” (1996; tradusă în româneşte cu titlul „Europa iluziilor„, Polirom, 2000); „The Burden of Responsability: Blum, Camus, Aron, and the French Twentieth Century” (1998; tradusă în româneşte cu titlul „Povara responsabilităţii„, Polirom, 2000); studii consacrate spaţiului central-european, dintre care cel mai cunoscut este „Redescoperirea Europei Centrale”, publicat în antologia „Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii” (Polirom, 1997).

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook