3 martie 2010

Cântec (nou) de lună nouă

Poezie de Nichita Stănescu



Încet, sub paşii ceasului venit,
se şterge sur, noptire-albastră
…şi tot mai e ceva neîmplinit
şi singur, în iubirea noastră…

Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
dar îţi răsună în ureche
pe după ceţuri, luna lunecând

Nelinişti vechi şi glasul lor hoinar
spre neştiut încet ne mână.
Ne-oprim o clipă … apoi mergem iar
prin ceaţa udă, mână-n mână…

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook