Cântec (nou) de lună nouă
Poezie de Nichita Stănescu
Încet, sub paşii ceasului venit,
se şterge sur, noptire-albastră
…şi tot mai e ceva neîmplinit
şi singur, în iubirea noastră…
Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
dar îţi răsună în ureche
pe după ceţuri, luna lunecând
Nelinişti vechi şi glasul lor hoinar
spre neştiut încet ne mână.
Ne-oprim o clipă … apoi mergem iar
prin ceaţa udă, mână-n mână…
1 voturi
Încarc...