Blestemaţi
Recent, la Editura Polirom a apărut romanul „Blestemaţi” de Chuck Palahniuk, traducere din limba engleză de Vlad Pojoga.
„Blestemaţi” poartă în sine imaginea unui Woodstock etern, cu celebrităţi de prima pagină bătându-i drumurile (v-aţi putea întâlni la un bulgăre de popcorn caramelizat cu Frank Sinatra, John Lennon, Jackie Onassis sau chiar cu Norman Mailer), îngreunat totuşi de birocraţia înfiorătoare a demonilor şi de proiecţiile nesfârşit de plicticoase ale clasicului film „Pacientul englez”. „Esti acolo, Satan? Sunt eu, Madison,” striga fetiţă de treisprezece ani, cu mintea şi limba ascuţite ca briciul, care face raportul iadului de la faţa locului. Expediată pe lumea cealaltă de o supradoză de marijuana, Madison e nevoită să-şi petreacă veşnicia în compania unei găşti mai pestriţe decât pilulele ce asigură fericirea mamei sale multimiliardare. Împreună cu o majoretă cu pantofi contrafăcuţi, cu un fotbalist, un tocilar şi un punkist, Madison traversează Deşertul de Mătreaţă şi Valea Scutecelor Folosite pentru ca, până la urmă, să-l înfrunte pe Satan în propria fortăreaţă drăcească.
The New York Times descrie plastic: „Romanul lui Chuck Palahniuk este pe atât de viu pe cât poate fi o carte despre cei trecuţi dincolo: o enciclopedie despre lucrurile pe care suntem ispitiţi tot timpul să le facem, dar despre care nu vorbim niciodată.”
Minneapolis Star-Tribune face o comparaţie cu cealaltă scriere faimoasă a autorului: „Veţi recunoaşte în Blestemaţi câteva locuri comune romanului Fight Club: alienarea vârstei tinere, violenţă, umorul frust, fundalul apocaliptic, scenele patetice scoase parcă din cutie. Până şi Madison Spencer, personajul principal al Blestemaţilor, are ceva din Tyler Durden.”
Pittsburgh Tribune Review punctează: „Blestemaţi îşi poartă fără ascunzişuri marca lăsată de Palahniuk: o satiră nedusă la biserică, inteligentă şi nu lipsită de răutate; ce să mai vorbim de peisajele iadului, pe care le pune-n scenă?”
fără voturi
Încarc...