1 iunie 2017

Wonder Woman

Gal Gadot joacă rolul principal în „Wonder Woman”, un film impresionant de acțiune și aventură, regizat de Patty Jenkins, care odată cu premiera sa cinematografică din 2 iunie 2017, devine primul film dedicat în întregime super-eroinei DC.



Înainte de a deveni Wonder Woman, Diana era o prințesă din Amazon, crescută într-un paradis izolat și antrenată pentru a deveni invincibilă în luptă. Dar când un pilot american se prăbușește pe țărmul insulei și le povestește amazoanelor despre conflictul cumplit care zdruncină lumea întreagă, Diana decide să plece de pe insulă, convinsă că poate anihila această amenințare. Luptând alături de omenire într-un război menit să pună capăt oricăror alte războaie, Diana își va descoperi marile puteri… și adevăratul destin.

Alături de Gadot, din distribuția internațională a peliculei au mai făcut parte Chris Pine (filmele „Star Trek”), Robin Wright („Fata cu un dragon tatuat”, serialul Netflix „Culisele puterii”), Danny Huston („Înfruntarea titanilor”, „X-Men de la Origini: Wolverine”), David Thewlis (filmele „Harry Potter”, „Teoria întregului”), Connie Nielsen (serialul „The Following”, „Gladiatorul”), Elena Anaya („Pielea în care trăiesc”), Ewen Bremner („T2 Trainspotting”, „Expresul zăpezii”), Lucy Davis („Lupta cu zombi”, serialul „Better Things”), Lisa Loven Kongsli (viitorul „Ashes in the Snow”), Saïd Taghmaoui („Țeapă în stil american”) și Eugene Brave Rock (serialul „Hell on Wheels).

Patty Jenkins a regizat filmul după un scenariu scris de Allan Heinberg, povestea fiind creată de Zack Snyder, Allan Heinberg și Jason Fuchs, pe baza personajelor din benzile desenate DC. Wonder Woman a fost creată de William Moulton Marston.

Pelicula a fost produsă de Charles Roven, Deborah Snyder, Zack Snyder și Richard Suckle, producătorii executivi fiind Stephen Jones, Geoff Johns, Jon Berg, Wesley Coller și Rebecca Steel Roven.
Din echipa de creație condusă de Jenkins au făcut parte directorul de imagine Matthew Jensen („Cronici”, „Fantastic 4”, serialul HBO „Urzeala tronurilor”), scenografa Aline Bonetto, nominalizată la premiile Oscar („Amélie”, „O logodnă foarte lungă”), editorul de imagine Martin Walsh, laureat al premiului Oscar („Chicago”, „Jack Ryan: Agentul din umbră”), designerul de costume Lindy Hemming, laureată a premiului Oscar (trilogia „Cavalerul negru”, „Topsy-Turvy”) și supervizorul efectelor vizuale Bill Westenhofer, laureat al premiului Oscar („Viața lui Pi”, „Busola de aur”). Muzica a fost compusă de Rupert Gregson-Williams („Fără armă în linia întâi”, „Legenda lui Tarzan”).

Despre producţie

Putere, grație, înțelepciune și minune: calități înălțătoare care descriu unul dintre cei mai mari supereroi din toate timpurile, cunoscut sub numele de Wonder Woman. Arhetip venerat și solid al universului DC, un sistem universal al puterii și egalității pentru mai bine de 75 de ani – cum și când a apărut această super-eroină și de ce a devenit bunăstarea omenirii atât de importantă pentru ea?

Impresionantul traseu al acestei eroine, regizat de Patty Jenkins, ne dezvăluie mult așteptata poveste despre origini a Dianei, singurul copil al lui Themyscira, o insulă secretă făcută cadou oamenilor ei de însuși regele zeilor – Zeus. Aparținând lumii amazoanelor, Diana s-a pregătit toată viața sa pentru luptă. Dar pentru a deveni o adevărată războinică, ea va trebui să-și folosească curajul convingerilor sale – și un arsenal precum niciun altul – pe cel mai groaznic câmp de luptă din istoria omenirii.

„E timpul perfect pentru a o aduce pe Wonder Woman pe marile ecrane,” spune Jenkins. „Fanii așteaptă de multă vreme acest film, dar cred că și cei care nu sunt deja fani ai eroinei sunt pregătiți pentru un film Wonder Woman. Supereroii au jucat un rol important în viața multor oameni; e fantezia aceea: „Cum ar fi dacă eu aș fi atât de puternic și de grozav, dacă aș putea să am parte de aventuri atât de palpitante și să fiu eroic?” Se aplică și în cazul meu. Aveam șapte ani când am citit prima oară o bandă desenată cu Superman, mi-a dat lumea peste cap pentru că mă simțeam precum Superman. Personajul suprindea perfect crezul meu de atunci, pe care-l mențin și acum: că există în fiecare om un colțișor care-l îndeamnă să vrea să schimbe lumea în mai bine.”

Apoi a apărut Wonder Woman. „Am urmărit serialul, iar ea era tot ceea ce putea să-și dorească o fată: puternică și bună, captivantă și stilată, impresionantă și eficace, la fel de aprigă precum băieții. Ea e o tipă super tare, care susține ideea de dragoste, iertare și mărinimie într-o lume complicată. M-am simțit foarte onorată să pot face un film despre un supererou care simbolizează valori atât de importante.”

Scenaristul peliculei, Allan Heinberg, a scris benzile desenate DC Wonder Woman în 2006 și 2007, acesta fiind încântat să facă parte din film. El declară: „Wonder Woman a fost mereu supereroul meu favorit, deoarece în clasa întâi urmăream „Super Friends” în fiecare duminică dimineața în Tulsa, Oklahoma. Să pot contribui la transpunerea poveștii ei pe marile ecrane – alături de o echipă creativă din care au făcut parte Patty Jenkins și Geoff Johns – este un vis devenit realitate.”

La fel ca regizorul, starul Gal Gadot spune: „Ceea ce m-a atras pe mine cel mai mult la acest personaj este complexitatea, Wonder Woman având nenumărate laturi care trăiesc armonios înlăuntrul ei. Și pentru că asta e prima oară când e spusă povestea sa pe marile ecrane, eu și Patty am purtat multe discuții creative despre ea. În benzile desenate, e cea mai tare războinică, dar ea poate fi în același timp vulnerabilă, sensibilă, încrezătoare și confuză… toate deodată. Ea nu-și ascunde niciodată inteligența sau emoțiile.”

Deși creatorul William Moulton Marston le-a făcut cititorilor cunoștință cu Wonder Woman în mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiunea peliculei se desfășoară în 1918, spre sfârșitul Primului Război Mondial. Charles Roven explică motivul pentru care producătorii au schimbat coordonatele temporale ale poveștii, spunând: „Plasarea acestui personaj feminin impresionant, care provine dintr-o rasă de femei la fel de independente și puternice, într-o perioadă în care înmugurea mișcarea sufragetelor a fost principalul motiv.

În al doilea rând,” continuă el, „dintr-o perspectivă vizuală, subtilitățile acelor vremuri portretizează mai bine adevăratele orori produse de războiul modern. A fost prima oară când luptele nu s-au mai purtat la o distanță mică, față în față, nu mai trebuia să fii relativ aproape pentru a împușca pe cineva, nu mai trebuia să-ți înfrunți direct adversarul. Din contră, luptele se duceau de la o distanță mare. puteai să bombardezi un loc fără să ai habar cum arăta dușmanul tău, fără să știi pe cine omorai. A devenit mai ușor să ucizi. Am vrut această dinamică nouă a războiului să fie proaspătă pentru personajul nostru, Wonder Woman, deoarece ea e obișnuită ca războinicii să fie oameni pe care-i admiri, dar acum, ea se confruntă cu un război unde nu există eroi, fiindcă nu poți fi un erou dacă nu știi cu cine te lupți.”

Tocmai acest aspect se zbate Wonder Woman să-l înțeleagă. Producătorul Zack Snyder spune: „Wonder Woman are o puritate anume pe care o iubesc. Ea nu are un trecut distrus, nu caută să se răzbune pe oamenii care i-au greșit și nu are experiențe traumatizante. A avut parte de o copilărie idilică și a fost învățată să prețuiască viața. Ea poate fi o eroină pur și simplu pentru că-și dorește să facă ceea ce este bine, lucru foarte tare, care este perfect redat de Patty și Gal în film.”

Producătoarea Deborah Snyder a observat că Jenkins împărtășea pe deplin această viziune a filmului și, mai important, aceasta avea o pasiune de neegalat pentru personajul DC. „Entuziasmul lui Patty s-a văzut pe tot parcursul filmărilor,” își amintește Snyder. „Ea admiră personajul, de aceea a simțit o responsabilitate imensă, la fel ca toată echipa, aceea de a se asigura că Wonder Woman era transpusă pe marile ecrane cât mai sincer. Aceasta este o figură care a apărut înaintea noastră și va supraviețui mai mult decât noi, un personaj care luptă pentru libertate și dreptate, dar care crede și în dragoste. Cred că asta o face pe Wonder Woman extraordinar de irezistibilă.”

Când un bărbat – primul pe care l-a văzut Diana în viața sa – ajunge pe malul insulei sale, acesta îi deschide ochii cu privire la lumea exterioară, care există dincolo de insula sa apărată. Acest demers începe din greșeală, deoarece el ajunge din întâmplare pe malurile insulei Themyscira. Producătorul Richard Suckle spune: „Ea îi salvează viața, iar în schimb, Steve Trevor îi povestește Dianei despre lumea oamenilor. Ei sunt un cuplu extraordinar în universul DC, dar în film îmi place și mai mult cum sunt portretizați. Există o chimie anume, iar filmul îi permite acesteia să iasă la iveală în mijlocul acestei aventuri extraordinare, fără să pună accentul pe vreo domniță sau vreun domnișor aflat în primejdie. Ei au nevoie unul de celălalt, învață unul de la celălalt, sunt egali.”

Jenkins adaugă: „Din primul moment în care se întâlnesc, se creează o legătură, iar maniera în care se desfășoară povestea lor de dragoste este captivantă și unică, mai ales pentru acest tip de film și perioada în care e plasată acțiunea.”

Chris Pine, care-i dă viață căpitanului Steve Trevor, s-a bucurat de egalitatea dintre personaje și a apreciat faptul că și Steve are ce învăța de la Diana. „Am simțit că fac parte din ceva special realizând acest film, care e mai mult decât un simplu film cu supereroi, cred eu. Pelicula se folosește de o manieră îndrăzneață de a povesti pentru a înfățișa acțiunile acestei femei puternice, într-o lume violentă, condusă de bărbați. Ea îi arată personajului meu – care a fost spion, care s-a confruntat cu răul și s-a scufundat cu totul în universul toxic și cenușiu al războiului – că mai există posibilitatea de a fi idealiști și de a ne dori cu adevărat să le facem un bine celorlalți. E o poveste care se potrivește foarte bine vremurilor noastre.”

„Fiecare supererou are propriile puncte forte,” afirmă Jenkins, „dar cred că cele mai frumoase aspecte la Wonder Woman sunt bunătatea, amabilitatea și duioșia de care dă dovadă. Dar niciuna din aceste trăsături nu neutralizează puterea ei, ci o intensifică!”

„Când facem cunoștință cu Diana, ea e o fetiță curioasă, foarte curajoasă dar și impertinentă, cam obraznică,” zâmbește Gadot. „Ea admiră războinicele amazoane din jurul ei și vrea să fie ca ele, să lupte. Cu toate aceastea, mama Dianei, regina Hippolyta, e foarte protectoare când vine vorba de fetița ei, pe care nu o lasă să se antreneze. Dar Diana are o anumită sclipire, un foc în priviri. E clar că va obține ce-și dorește, că va face în așa fel încât să-i iasă planurile.”

Debutanta Lilly Aspell îi dă viață Dianei, varianta de 8 ani, iar Emily Carey îi dă viață la 12 ani, înainte ca Gadot să preia rolul Dianei adulte. „Ambele fetițe au făcut o treabă fantastică portretizând-o pe Diana în copilărie,” spune Gadot, „oferind astfel publicului informații despre cât de hotărâtă era Diana de la început. Cred că aceste scene ajută mult publicul să o înțeleagă pe Diana cea adultă.”

Dar Gadot, confirmă Jenkins, e cea care aduce imaginea lui Wonder Woman pe marile ecrane, așa cum aștepta publicul dintotdeauna. „Gal este, cu siguranță, cea mai drăguță, frumoasă și dedicată persoană pe care o poți întâlni. Tot ce a vrut ea de la acest proces a fost să-i facă dreptate acestui personaj. Ea chiar a vrut să o întrupeze pe Diana la nivelul așteptărilor tuturor.”

Și nu a fost mereu ușor, datorită vremii reci, a antrenamentelor intense, a scenelor de acțiune dificile și a faptului că Gadot apare în aproape toate scenele. „Când lucrurile deveneau foarte dificile pe parcursul filmărilor, Gal era cea după care ne ghidam,” spune Jenkins. „Ea are o forță interioară incredibilă, un temperament de fier, putea să treacă prin orice, fără să-și schimbe atitudinea optimistă. E o persoană uimitoare.”

Gadot spune că regizoarea e cea care o făcea să-și păstreze mereu spiritul optimist. „Am avut atâta noroc că Patty a fost cea care a regizat filmul,” spune actrița. „Ea e amuzantă și caldă, o persoană foarte talentată și briliantă, iar viziunea și pasiunea ei erau la fel ca ale mele. Îmi amintesc prima noastră discuție, când am vorbit despre film, dar și despre viață, familie… ne asemănam atât de tare. Să poți lucra cu cineva care are aceleași perspective creative ca tine e foarte special. Chiar și când ideile se băteau cap în cap, dezbăteam liniștite și nu doar că evoluam în urma discuției, dar și scena era făcută în cea mai bună variantă posibilă. Îi sunt recunoscătore pentru prietenia și îndrumarea ei.”

Agera și determinata Diana știe din instinct că locul ei e printre războinicele de pe insulă și nu poate fi convinsă să renunțe la această idee – dovedind astfel că ea este, într-adevăr, fiica mamei sale. Hippolyta nu a moștenit tronul, ci l-a obținut datorită valorii sale.

Connie Nielsen, care-i dă viață celei mai regale dintre amazoane, afirmă: „Hippolyta este foarte curajoasă. Dreptatea și adevărul sunt cele mai importante în sistemul său de valori. Ea își crește fiica astfel încât și Diana să gândească la fel când va fi mare.”

Cu toate acestea, există un adevăr pe care Hippolyta îl acceptă cu scepticism la început: destinul Dianei este să devină o mare luptătoare. Ea nu vrea ca Diana să se lupte. Știe ce înseamnă să mergi cu adevărat la război, deci e clar că nu-și dorește această soartă pentru fiica sa. Dar Diana vrea să fie ca mama ei și ca mătușa sa, generalul Antiope, cea mai mare războinică amazoană dintre toate. Colac peste pupăză, Antiope contestă fățiș refuzul surorii sale de a-i permite să o antreneze pe Diana. Așa că generalul începe să o pregătească pe nepoata sa în secret.

Robin Wright îi dă viață singurei amazoane dispuse să-și înfrunte regina. „Motivele lui Antiope sunt practice și curate,” spune Wright. „Ea vrea să respecte legea stabilită de sora sa, să facă precum îi comandă regina. Dar, în același timp, e realistă, și pentru că intuiția o avertizează de un război viitor, vrea să se asigure că Diana e pregătită.”

În ciuda sincerității cu care Hippolyta își iubește fata, modul în care își reduce la tăcere sora are o notă de ipocrizie. „Hippolyta știe că tăcerea este egală cu opresiunea,” spune Wright. „Antiope înțelege obsesia reginei de a-și proteja fiica, dar consideră asta o atitudine lipsită de pătrundere. Spre deosebire de sora sa, Antiope recunoaște și respectă puterea care sălășluiește în Diana, o putere care tânjește să frie descoperită.”

„Amazoanele au pierdut multe, au trecut prin multe dureri din cauza războaielor. Hippolyta ține minte cum au fost trădate, în ciuda serviciilor extraodinare aduse omenirii, deoarece bărbații se temeau de ele,” spune Nielsen, apărându-și personajul. „Ea știe că acolo unde există un bărbat, vor apărea mai mulți, așa că e îngrijorată cu privire la siguranța întregii colonii, inclusiv a fiicei sale.”

Gadot și-a creat rapid legături cu rudele sale amazoane. „Intram foarte natural în pielea personajelor așa că ne-am simțit repede în largul nostru una cu cealaltă,” spune ea. „Ambele au o serie de trăsături care le caracterizează personajele: Connie e versată, încrezătoare și carismatică precum Hippolyta, iar Robin e vivace, comodă și foarte înțelegătoare când vine vorba de tineretul de pe platouri, pentru că și ea a rămas foarte tânără în inima ei. Desigur, Antiope e cea pe care Diana o privește ca pe un mentor.”

Antiope își antrenează nepoata în secret, până sunt prinse în flagrant delict. Când Hippolyta, furioasă, își confruntă sora, Antiope își justifică acțiunile sfidător, evocând chiar numele de care regina se teme cel mai mult: Ares. Antiope este convinsă că e doar o chestiune de timp până când regele războiului se va întoarce iar Hippolyta, incapabilă să se mai opună, cedează.

„Poți să ceri un personaj negativ mai bun?” întreabă Deborah Snyder. „El e mitic și complex, un nume pe care-l cunoaștem cu toții și care inspiră frica în orice om care înțelege rolul zeilor greci.”

Dar nu e Ares cel care le perturbă liniștea amazoanelor. Tulburarea e provocată de căpitanul Steve Trevor, pilot în armata americană, bărbatul care o va îndepărta pe Diana de siguranța insulei și de ochiul vigilent al mamei sale.

Comentând abordarea din film a acestui personaj cunoscut, Chris Pine observă: „El e descrierea clasică a masculinității de la începutul secolului al XX-lea. E aspru și șmecher. E capabil să râdă de propria persoană și e realist, fără să fie însă virtuos. E romantic fără să fie siropos. Își ia misiunea în serios și vrea să-și facă datoria față de țară, dar nu e obligat să fie pe placul tuturor. E un rebel grozav.”

Văzându-se pus în fața faptului împlinit – el a aterizat în mijlocul unei insule populate de femei războinice – Steve le tratează cu respect deși e foarte confuz în privința lor. Și în ciuda protestelor sale, el își dezvăluie statutul de spion și își explică misiunea în detaliu în fața consiliului amazoanelor, mulțumită Lasoului Hestiei sau, după cum mai e cunoscut, Lasoul Adevărului.

Odată ce devine conștientă de războiul care face ravagii în lumea exterioară, Diana insistă ca amazoanele să se înarmeze împotriva marelui rău, deoarece aici e cu siguranță mâna lui Ares. „Dar când idealista Diana își dă seama că mama ei nu vrea să facă nimic în această privință, e surprinsă și șocată,” spune Gadot.

Diana a fost crescută cu povești despre Ares, zeul războiului care i-a corupt pe oameni, și despre responsabilitatea amazoanelor de a-l distruge, deoarece misiunea lor este să aducă pace și dragoste omenirii. Amazoanele sunt, îi va spunea ea lui Steve, podul către înțelegerea dintre toți oamenii.

„Regina Hippolyta a mai trecut prin situația asta,” explică Jenkins. „Istoria a învățat-o că poate omenirea nu merită salvată sau, cel puțin, nu merită să mori pentru ea. Dar Diana încă e tânără; ea posedă onestitatea tinereții, care te face să gândești că al tău crez este mai pur și mai incredibil decât tot ce au știut vreodată părinții tăi.”

În plus, spune Gadot: „Diana are acest impuls de a ajuta, de a îndeplini destinul amazoanelor într-o manieră proactivă. Când ajunge Steve pe insulă și-i povestește ce se întâmplă pe lume, dezvăluirea este un catalizator uriaș. Ea nu poate să stea deoparte știind că milioane de inocenți mor în acel moment.”

Ea va merge acolo. Trebuie să o facă. Ea poate să facă diferența, de asta e sigură.

Un astfel de optimism este total nefamiliar lui Steve. „Rzăboiul i-a luat orice urmă de optimism,” spune Pine. „El e un realist blazat care a cunoscut limita inferioară a moralității omenești, adică nevoia inutilă de a ucide, adesea fără milă. Și iată că în viața lui apare această femeie, cu speranța ei minunată referitoare la viitorul omenirii, iar el nu poate să se regăsească în visele ei.”

Zack Snyder spune că perspectiva critică a lui Steve cu privire la Diana este importantă pentru poveste deoarece „trebuie să o putem vedea pe Wonder Woman prin ochii publicului. Într-un fel, Steve reprezintă statu-quoul, iar el trebuie să fie schimbat de Wonder Woman așa cum, sperăm, vom fi schimbați și noi. El trebuie să înceapă să vadă lumea prin ochii ei.”

„Ceea ce-l învață Diana pe Steve Trevor – acest bărbat care a văzut cele mai urâte aspecte ale lumii – este că mai există încă loc pentru idealism,” spune Pine. „Că indiferent de urâțenia lumii în care trăim, indiferent de pustiirea de care ne lovim, tot mai există speranța că fiecare are un colțișor în sufletul său care-l va îndemna să-i protejeze pe alții și să se poarte așa cum trebuie. Asta ar trebui noi să reținem și asta e ideea pe care o reprezintă Diana.”

Diana este, și ea, influențată de Steve. Gadot spune: „Ea este foarte curioasă cu privire la persoana lui, dar mai ales când vine vorba de lumea din care provine. Când ajunge prima oară la Londra, e ca un pește pe uscat, se simte copleșită de tot ceea ce vede. Cred că se aștepta să vadă ceva mai apropiat de Themyscira, de aceea de acum înainte ea trebuie să se bazeze pe Steve pentru a învăța să se orienteze în această lume nouă.”

Gadot a simțit și o mică paralelă între povestea Dianei și propriul său traseu în viață. „M-am simțit foarte confortabilă lucrând cu Chris,” spune ea. „Asta m-a ajutat foarte mult pentru că el are multă experiență, pe când la mine, acesta a fost primul rol de protagonistă. Și uite așa mă ghida el prin Londra, ca Steve Trevor, îndrumându-mă însă și în această experiență într-o manieră plăcută. I se potrivesc rolurile principale – e talentat și deștept și foarte amuzant. Nu știu dacă lumea e conștientă de umorul său real; am stricat o grămadă de duble pentru că mă făcea mereu să râd.”

Pine spune că s-a bucurat de colaborarea cu Gadot la fel de mult ca actrița, exprimându-și admirație pentru maniera în care a intrat în rol. „Gal s-a descurcat de minune. E perfectă fizic pentru rol și are o etică de lucru cum n-am mai văzut la nimeni. E o actriță extraordinară și mă bucur că am putut juca alături de ea.”

Actorul s-a declarat încântat și de cealaltă „protagonistă” – regizoarea Jenkins. „Patty este un om incredibil,” spune el. „Când ne-am întâlnit prima oară ca să vorbim despre rol, ea pur și simplu a jucat tot filmul pe parcursul unui prânz de două ore. Era atât de specifică, de clară și de pasionată, că aș fi acceptat rolul chiar și numai pentru ea.”

Odată ajunși la Londra, se vede cu ochiul liber că Diana nu se potrivește în acel mediu. Deși e îmbrăcată cu o pelerină, frumoasa Diana, cu statura ei neobișnuită și ținuta nepotrivită, atrage priviri ciudate din partea celor din jur. Din fericire pentru ea și Steve, căpitanul a chemat-o în ajutor pe Etta Candy, secretara sa capabilă și demnă de încredere, care o va ajuta pe Diana să se deghizeze într-o femeie obișnuită.

„Etta Candy e un personaj grozav, care a apărut în benzile desenate despre Wonder Woman de multe ori, în diferite posturi, inclusiv în calitate de cea mai bună prietenă a Dianei,” spune Jenkins. „O versiune grozavă a Ettei, și cea care ni se potrivea nouă, este cea a secretarei lui Steve, un personaj de încredere, pe care te poți baza într-o lume nesigură. Etta este și un exemplu de femeie modernă – în 1918, cel puțin.”

Lucy Davis îi dă viață îndrăznețului personaj care, precum multe alte femei din acea epocă, poate lupta doar folosindu-se de principiile sale. „Am vorbit despre Etta cu Patty pe Skype, iar apoi am căutat informații despre ea pe internet și am descoperit cât de amuzant e acest personaj, chiar am rezonat cu ea,” își amintește Davis. „La prima vedere, Etta e foarte diferită de Diana: arată altfel din punct de vedere fizic și provine dintr-un mediu complet diferit. Diana a fost crescută într-o lume populată doar de femei, unde există egalitate, iar Etta trăiește într-o lume care e mai degrabă a bărbaților.”

În ciuda restricțiilor de care trebuie să țină cont femeile din acea eră, Davis a apreciat saltul în timp. „Când eram tânără, adoram orele de istorie, mai ales cele despre Primul Război Mondial, deci când am aflat că acțiunea acestui film va fi plasată în acea perioadă, m-am entuziasmat foarte tare. N-a trecut mult și m-am trezit filmând la Londra, cu trăsuri și mașini din 1918 pe străzi, iar oamenii erau toți îmbrăcați în haine de epocă. Nu era nimic modern la vedere, iar asta mi s-a părut fabulos. Magic!”

Cu toate acestea, una dintre cele mai memorabile scene pentru Davis a avut loc la sfârșitul secvenței în care Etta o duce pe Diana la cumpărături. „Ei îi rămâne sarcina de a avea grijă de sabie, una din scenele mele favorite pentru am râs foarte mult pe platou în acea zi și mi-a fost greu să-mi mențin o expresie serioasă,” spune ea.

Sabia în sine este cel mai prețios bun al Dianei. Poartă numele de Ucigașul zeilor, iar ea plănuiește să o folosească pentru a-l ucide pe Ares – deoarece doar cea mai cumplită amazoană poate face asta – imediat ce Steve o va duce în locul în care războiul e cel mai acerb: pe front. Steve nu-i încredințează Ettei doar sabia sacră pe care trebuie să o păzească, ci o pune și să dirijeze operațiunea lor secretă, pe care el o întreprinde fără autorizația departamentului de război.

Sau, cel puțin, nu oficial. Jucat de respectatul actor britanic David Thewlis, distinsul Sir Patrick este superiorul lui Steve, care-i interzice căpitanului să întreprindă vreo acțiune care ar putea periclita viitorul armistițiu pe care el și colegii lui îl negociază din greu, cu speranța de a pune capăt războiului.

„Toată energia lui Sir Patrick e canalizată în acțiunea de a facilita semnarea armistițiului,” spune Thewlis despre politicianul pe care îl portretizează. Actorul s-a inspirat din personaje istorice pentru rolul său, mai ales din modelul lui Sir Arthur Balfour. „Eu și Patty am discutat despre Balfour, un politician din partidul laburist din acea vreme, care se potrivea imaginii pe care o căutam noi. M-am inspirat și din Clement Attlee, un prim-ministru din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.”

Diana face pentru prima oară cunoștință cu Sir Patrick atunci când îl urmează, neinvitată, pe Steve într-o cameră plină de bărbați care dezbat eventualitatea unui tratat de pace. „Ea îl privește pe el ca pe unul dintre singurii oameni rezonabili,” spune Thewlis, „iar el o privește ca pe o persoană solidară cu cauza sa, cu multă vehemență chiar, ceea ce se potrivește planurilor sale.”

Astfel, Sir Patrick se oferă să sprijine o misiune clandestină, condusă de Steve pe teren și de Etta din biroul său, pentru a evita orice suspiciune. Datorită fondurilor pe care i le pune la dispoziție, Steve are posibilitatea de a merge în Belgia pentru a-i căuta pe cei mai periculoși partizani ai războiului: generalul Ludendorff și chimista sa favorită, dr. Isabel Maru.

Dar, înainte de a putea ajunge la destinație, Steve va trebui să recruteze întăriri. Și știe și unde să le găsească. Steve o duce pe Diana într-un pub jerpelit, unde se întâlnește cu doi prieteni de-ai săi: poliglotul Sameer, un fost soldat marocan devenit expert în misiuni sub acoperire, și Charlie, un fost lunetist dat afară din armată, care-și petrece zilele încăierându-se cu diferiți oameni în cârciumi. Când îi întâlnește, Diana își dă seama că Charlie e o persoană care omoară oameni de la o distanță mare, lucru pe care-l consideră incredibil de dezonorant, iar Sameer e un șarlatan. Nu prea înțelege cum poate avea Steve încredere în acești oameni. De fapt, se și întreabă dacă aceștia sunt oameni buni.

Zicala spune că te faci frate cu dracu’ până treci puntea, iar în cazul acesta, asta ar putea explica ciudații aliați.

„Într-o lume ideală, Sameer ar fi devenit un actor sau un artist,” spune Saïd Taghmaoui, care-i dă viață marocanului. „El n-a vrut niciodată să fie soldat, așa că a abordat serviciul militar ca pe un mare rol. E foarte rapid, poate inventa povești și e un maestru al limbilor. Aceste calități se dovedesc a fi foarte utile echipei.”

Calitățile lui Charlie s-ar putea să nu fie la fel de folositoare deoarece, atunci când e nevoie de abilitățile sale de lunetist, lui îi tremură mâinile, la fel și încrederea în sine. „Charlie a fost trimis acasă deoarece era nepotrivit pentru luptă, din cauza unui fenomen pe care astăzi îl numim stres posttraumatic,” explică Ewen Bremner, care-i dă viață lunetistului. „Pe atunci, această tulburare era numită șoc cauzat de explozie. În ciuda laudelor de sine și a încrederii exagerate în propriile puteri, Charlie se pierde cu firea pe câmpul de luptă în momentele cruciale.”

În inima provinciei belgiene, sub acoperirea nopții, Diana face cunoștință cu ultimul membru dubios al echipei, un speculant amerindian falnic poreclit Căpetenia. Jucător neutru în mijlocul ostilităților, el acționează precum un om de afaceri independent, bucurându-se de o ciudată libertate pe care doar războiul o poate aduce, specializarea sa fiind transportarea de bunuri dincolo de liniile inamice.

Eugene Brave Rock îi dă viață acestui om calm, care se mulțumește să fie de oricare dintre cele două părți, atât timp cât el ia decizia. „El e tipul la care te duci când ai nevoie de ceva,” spune Brave Rock. „Acolo, el e un om liber, pe când în America, situația ar fi stat altfel.”

Personajul a fost bazat pe oameni precum el, care au luptat în străinătate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din propria alegere. Jenkins spune: „M-a izbit să aflu că amerindienii, care pierduseră totul din cauza violenței și nedreptăților din SUA, au mers voluntar într-un război, pentru a scăpa de ororile de acasă.”

Căpetenia poate vedea în Diana ceva ce alții nu văd. „Toată lumea vede doar o femeie frumoasă,” observă Brave Rock. „Căpetenia e singurul om care o vede așa cum e, care-i remarcă spiritul.”

O altă persoană care a suferit orori de nedescris, dar care a ales în schimb să le accepte, ba chiar s-a dedicat să îi încurajeze pe oameni să asculte de răul din inimile lor, este dr. Isabel Maru. Geniul ei, încurajat de armata germană, se manifestă în domeniul dezvoltării războiului chimic, care ar permite eliminarea adversarilor pe o scară de incredibil de largă.

Elena Anaya, care-i dă viață chimistei, spune: „Dr. Maru urăște persoanele slabe și urăște să fie slabă. Și adoră slujba, mariajul dintre știință și război, atât de mult, încât aceasta pare să o distreze. Ea ar putea să lucreze zi și noapte, concentrându-se exclusiv asupra inventării unor formule noi care să permită distrugerea omenirii.” Dr. Maru are cicatrici la exterior, dar stricăciunile cele mai mari sunt la nivel interior. „Nu are niciun strop de empatie,” continuă Anaya. „Mintea ei a luat-o razna, iar sufletul îi e întunecat. Așa că ea și Ludendorff se completează destul de bine unul pe celălalt.”

Actorul Danny Huston îi dă viață formidabilului personaj negativ al poveștii, generalul Ludendorff – un adevărat maniac. Huston spune despre personajul său întunecat: „Ludendorff e înarmat cu o dorință infailibilă, constantă, încăpățânată și categorică: aceea de a câștiga. Îi lipsește complet compasiunea față de alți oameni și e mai mult decât dispus să sufere pierderi mari pentru a-și asigura victoria. Așa că e o forță destul de puternică cu care să te pui.”

Mândru în uniforma sa plină de medalii, Ludendorff „reprezintă fascinația noastră pentru decorații, pentru fast,” adaugă Huston. „Atitudinea sa, simțul imperial… dacă te uiți la nemții din Primul Război Mondial, vei vedea că purtau culorile Romei imperiale: roșu și auriu. Aceste elemente fac parte, istoric vorbind, din cultura noastră extinsă și nu cred că le putem ignora complet, nici măcar în zilele noastre. Asta l-a făcut pe Ludendorff un personaj fascinant de jucat.”

Când Ludendorff o abordează pe Diana, el pretinde că noaptea este pentru sărbătorirea victoriilor, fără a ține seama de apropiatul acord. „Războiul,” explică el, „este un zeu care cere sacrificii umane. În schimb, războiul îi oferă omului un scop, șansa de a se ridica deasupra vieții sale morale meschine și de a deveni mai bun decât este.”

Cuvintele sale o tulbură pe Diana. Ea știe că trebuie să-l oprească, altfel războiul ar putea să continue la nesfârșit.

Pentru a se lupta cu zeul războiului, Gadot trebuia să arate ca o amazoană războinică. „E prima oară când Diana se implică într-o luptă reală,” spune ea. „Înainte de asta, tot ce făcea ea era să se antreneze. Acum, ea chiar trebuie să se apere pe sine, dar și pe ceilalți.”

Știind că obținerea unui fizic potrivit putea să hotărască soarta credibilității sale, Gadot s-a dedicat complet antramentelor. „M-am antrenat timp de cinci luni în etapa de pre-producție, am făcut hipism, arte marțiale și multe exerciții pentru fizic. Am lucrat cu oameni minunați pe care îi admir și care mă inspiră, precum Ruda Vrba, antrenorul meu, și Dan Naprous, cel care m-a învățat să călăresc. Deși a fost o muncă epuizantă, m-am simțit puternică și pregătită de luptă.”

Transformările fizice ale aproximativ 35 de femei, atât actrițe principale cât și interprete de pe fundal, au reprezentat responsabilitatea mai multor antrenori, printre care Vrba și Mark Twight. „Să-ți schimbi fizicul pentru un rol este o cerere destul de extraordinară pe care să i-o adresezi cuiva,” spune Twight. „Am antrenat aici o serie de femei care făcuseră ori dans, ori gimnastică, ori înot, ori diferite arte marțiale, ori atletism. Unele dintre ele, când le priveam mișcându-se, ne gândeam: wow, asta da vigoare!”

Gadot s-a antrenat din greu – a pus mușchi pe ea ridicând greutăți și făcând antrenamente cardio – alături de colegele sale, dar și de cascadoare și atlete profesioniste care dădeau viață altor amazoane: actrița norvegiană Lisa Loven Kongsli, care-i dă viață lui Menalippe; Florence Kasumba, din Uganda, care-i dă viață senatoarei Acantha; Ann Ogbomo, care-i dă viață lui Philippus; Ann. J. Wolfe, o campioană la box care-i dă viață lui Artemis; Samantha Jo, expertă în arte marțiale Wushu, în rolul lui Euboea; Brooke Ence, campioană la CrossFit care îi dă viață lui Penthiselea; Jenny Pacey, expertă pentatlon, și Moe Sasegbon, star al atletismului. Chiar și Lilly Aspell care, la doar opt ani, era deja campioană la călărie, s-a supus unor antrenamente pentru a o portretiza pe tânăra Diana.

Pregătirile au constat și în multe coregrafii și antrenamente cu arme, necesare unor scene de luptă complexe. Acestea au fost realizate de coordonatorul cascadoriilor, Damon Caro. Femeile au practicat trasul cu arcul, lupta cu săbii, călăria și artele marțiale. Aceasta a fost o călătorie atât individuală, cât și colectivă.

„A fost o rută personală pentru fiecare femeie,” spune Twight, „dar mulți pași au fost făcuți împreună. Când mergeți toți în aceeași direcție, orice greutate poate fi depășită. Am observat, antrenând femeile, că existau mult mai multe emoții. Când e un grup de bărbați într-un mediu competitiv, adesea e vorba de cucerit, de violență. Nu vreau să spun că suntem mai puțin dezvoltați emoțional, pur și simplu nu arătăm asta. Dar femeile împărtășesc mai mult din experiențele lor, pe ideea că „facem totul împreună.”

Am avut exerciții de echipă unde concurau unele împotriva altora,” continuă el, „dar ele nu priveau situația din perspectiva: „Ah, vom câștiga și asta va arăta că suntem mai bune”; mai degrabă: „Toate devenim mai bune când ne împingem la limită unele pe altele.”

Rezultatele au fost transformaționale pentru actrițe. „A fost o experiență incredibilă să galopez pe plajă alături de un grup de femei pe care le respectam și le iubeam,” afirmă Connie Nielsen. „Nici nu pot să descriu uimitoarea camaraderie de pe platouri. Eram prietene la cataramă.”

Când a venit vremea filmărilor, Nielsen și-a descoperit o nouă încredere în sine. „Când filmezi scene de luptă cu armura pe tine (adică pieptar și placă de protecție spate, prinse laolaltă), trebuie să duci o încărcătura enormă și apare momentul în care trebuie să te încrezi în propria putere fizică, să ai încredere că al tău corp va ști ce să facă. E o senzație plină de satisfacții.”

Roven își amintește prima oară când a văzut impresionanta armată compusă doar din femei călare, îndreptându-se către plajă în mare ținută. „Era cavaleria supremă a amazoanelor și, Doamne, bine mai arăta! Fiecare merita din plin titlul de războinică amazoană.”

Pentru a o aduce pe Wonder Woman pe marile ecrane în stil mare, Jenkins s-a înconjurat de o echipă incredibilă, care să o ajute să contureze aspectul și tonul filmului, formată din: directorul de imagine Matthew Jensen, scenografa Aline Bonetto, designerul de costume Lindy Hemming, editorul de imagine Martin Walsh și supervizorul efectelor vizuale Bill Westenhofer.

Jenkins declară: „Cea mai importantă parte a regiei este să îmi creez o viziune clară și apoi să-mi găsesc partenerii potriviți, iar apoi să-i încurajez pe aceștia să-și pună propria amprentă asupra filmului – creând lucruri la care nu m-aș fi gândit niciodată. Matthew e un director de imagine uimitor, o viitoare legendă; creativitatea și atenția la detalii care o caracterizează pe Aline m-au copleșit; Lindy are un dar incredibil când vine vorba de a defini personaje prin garderobă; editorul de imagine, Martin, e cel mai elegant și grațios povestitor, iar Bill e un magician al efectelor vizuale.”

Echipa a îmbrățișat provocarea de a fi prima care creează lumea acestei super-eroine DC. Primul punct pe ordinea de zi a echipei a fost crearea insulei Themyscira, un paradis al amazoanelor, casa uimitoare a Dianei.

Deși originile acestei insule își au rădăcinile în mitologia greacă, Jenkins a considerat că arhitectura tradițională greco-romană era prea masculină și, poate, prea familiară. „Când a fost lansată prima bandă desenată, oamenii nu călătoriseră atât de mult în Grecia și Roma, așa că locul li s-a părut foarte exotic. Am vrut ca Themyscira să provoace uimirea la fel ca insula din benzi: să fie un loc fantastic, dar care să creeze senzația că nu ar putea exista cu adevărat… nu primitivă, dar nici futuristă.”

Design-ul care a rezultat înfățișa clădiri din piatră spațioase, cu linii gravate, adesea circulare, cu un râu care curge printr-o serie de cascade care aduc aminte de Grădinile suspendate din Babilon. Insula e bogată, dar liniștită, impunătoare în același timp, dominând peisajul cu maiestuozitate. La fel ca amazoanele, Themyscira este formidabilă, dar cordială, o oază a speranței.

Pe lângă aerul antic și exotic, Themyscira trebuia să poată îndeplini o serie de funcții practice: avea nevoie de o plajă suficient de mare pentru lupta cu nemții; trebuia să fie plasată într-un climat cald, care să permită actrițelor să fie îmbrăcate în haine subțiri; avea nevoie de o stâncă impunătoare și trebuia să fie, mai presus de toate, la fel de magnifică precum paradisul. Provocarea lui Bonetto a fost să găsească un astfel de loc. „Ce e Themyscira?” întreabă ea. „E o panoramă frumoasă cu un peisaj de coastă, dar nu genul pe care l-ai prefera ca destinație de vacanță. E în continuare sălbatică, pietroasă, verde… problema e că toate plajele frumoase din lume care se află la baza unor stânci uriașe dispar când vine fluxul, așa că o bucată din fiecare zi rămâi fără plajă. Iar noi filmam în martie, când în Europa încă e frig.”

Aceste provocări i-au făcut pe Bonetto și Charles Somers, supervizorul responsabil cu găsirea locațiilor, să ia în considerare nu mai puțin de 47 de țări, pe multe dintre acestea vizitându-le chiar înainte de a găsi locația perfectă: uluitoarea Coastă Amalfi din Italia. „Italia beneficia de o vreme frumoasă, o mare albăstrui-verzuie superbă, fără prea multă maree, fără prea multe valuri. Echipa responsabilă cu efectele a adăugat câteva stânci în plus în etapa de post-producție, iar rezultatul a fost perfect,” spune Bonetto.

La fel ca Diana, totuși, designerii au trebuit să lase în urmă paleta de albastru clar și verde bogat pentru nuanțele de gri mohorât din Londra industrială și Europa măcinată de război din 1918. „„Wonder Woman” este un film și o călătorie,” spune Suckle, „deoarece pleci din paradisul extraordinar, cu a sa cultură greacă, în Londra de la începutul secolului al XX-lea – o societate care merge înainte datorită invențiilor și întreprinderilor și afacerilor, iar apoi în Belgia răvășită de război. Și noi vedem toate aceste cadre prin ochii Dianei, experimentăm noile senzații alături de ea.”

Când Diana și Steve aterizează la Londra, Steve merge glonț la Selfridges, faimosul magazin, pentru a-i găsi Dianei ceva mai… potrivit… ca îmbrăcăminte. Cu toate acestea, echipei de producție nu i-a fost permis să filmeze la locația reală, plasată pe o stradă extrem de frecventată. În locul acesteia, spune Bonetto, „am folosit exterioarele Victoria House din Bloomsbury Square, care au fost proiectate de același arhitect.”

Pentru a beneficia de un interior perfect, echipa a redecorat interiorul Australia House, împodobindu-l astfel încât să arate cum ar fi făcut-o Selfridges în 1918. Bonetto povestește: „Când am văzut Australia House, mi-am dat seama că acela e locul în care trebuia să filmăm. E o clădire mare, dar fără prea multe decorațiuni, destul de frumoasă și clară. Aceea trebuia să fie Seldriges pentru noi.”

Al doilea platou important în Londra a fost realizat prin recrearea stației Paddington. Adevărata stație Paddington fusese actualizată pentru Olimpiadă, ceea ce împiedica echipa de producție să-i redea aspectul dorit, iar stația periferică, unde erau localizate vagoanele de epocă, nu era nici ea potrivită. Cu toate acestea, King’s Cross, construită inițial în 1852, fusese supusă restaurărilor, inclusiv faimosul acoperiș de sticlă, similar celui din stația Paddington. Asta a redus substanțial nevoia de a apela la departamentul de efecte vizuale, care ar fi trebuit altfel să creeze spații adiționale pentru platou.

Închiderea a două platforme, timp de două zile, într-una din cele mai aglomerate stații de tren din Londra a reprezentat, în sine, un demers important. Procesul a devenit și mai complex odată cu transportul vagoanelor de epocă de la Bluebell Railway Trust la Sheffield Park, în East Sussex, la vreo 65 de km de Londra. Livrarea vagoanelor a fost spectaculoasă și pentru Bluebell, aceasta fiind prima oară în ultimii 50 de ani când trenul trecea de pe șinele istorice Bluebell pe Network Rail, într-o stație principală.

Vagoanele Bluebell își fac o a doua apariție în film, în scenele care se desfășoară la aerodromul din Belgia și la cea de-a doua fabrică de bombe a doctorului Maru, filmate la Aerodromul Regal Heyford din Oxfordshire, acum abandonat. Pentru asta, a fost folosită o locomotivă autentică din Primul Război Mondial, restabilită pentru filmări. Construite la Paris între 1914 și 1925, doar 200 de astfel de exemplare au fost create, doar două dintre ele existând încă în zilele noastre.

Prima fabrică de bombe a doctorului Maru este localizată în Imperiul Otoman, unde o întâlnim pe chimistă pentru prima oară și facem cunoștință cu armele ei de distrugere în masă. Decorul a fost constituit din aproximativ 4000 de rafturi cu bombe mici, iar în ziua filmării, echipa a organizat un concurs pentru a vedea cine ghicește numărul de bombe. Cu toate acestea, pentru a putea încorona un câștigător, cineva a primit anosta sarcină de a le număra pe toate.

Compania „Wonder Woman” a folosit multe alte locații din Marea Britanie, printre care: studiourile Leavesden ale Warner Bros., pentru scenele filmate pe platouri cu izolare acustică; Luton Hoo, o casă de la țară englezească, folosită pentru exterioarele și periferiile Veld, dar și pentru scenele din interiorul fabricii militare din Imperiul Otoman; fortul Tilbury, folosit pentru exterioarele fabricii; Bourne Wood din Surrey, pentru pădurile din Belgia; Castelul Arundel din West Sussex, pentru exterioarele castelului belgian ocupat de înaltul comandament german; Școala de Arte Central Martin de la King’s Cross pentru interioarele castelului; galeria din Hatfield House pentru scena importantei festivități, și strada One Great George din Londra, pentru departamentul de război din Anglia.

Jenkins mărturisește că, în ceea ce privește aspectul și tonul general al filmului, „Mi-am făcut multe griji cu privire la perioadă. Filmele au devenit foarte bune în zilele noastre, iar publicul a devenit și el foarte compentent.” Regizoarea s-a trezit, firește, „preocupată obsesiv de găsirea unei surse de inspirație care să dezlege misterele vremii. Curios este că am găsit asta în lucrările lui John Singer Sargen. El a pictat în acea perioadă, dar a avut un simț foarte grafic al culorilor și al luminii, care coincidea foarte bine cu sensibilitatea modernă. Arta sa ne-a ajutat extraordinar de mult.”

„Turnarea filmului a fost un proces dificil,” e de acord directorul de imagine Matthew Jensen. „Un film a cărui acțiune este plasată în Primul Război Mondial are un limbaj vizual foarte specific, de la costume la decoruri și până la lumini, dar publicul are așteptări mai moderne când vine vorba de aspectul unui film cu supereroi. Cum să împletești cele două caracteristici? Aceasta a fost provocarea noastră, să ne încadrăm în acea perioadă și, totuși, să trecem dincolo de ea. Aspectul asupra căruia a tot insistat Patty a fost că acesta nu e un film istoric; e un film modern a cărui acțiune se întâmplă să aibă loc în 1918.”

Realizatorii au decis, așadar, să ocolească culorile puțin saturate, menite să evoce nostalgia, insistând mai degrabă asupra unor culor mai intense și a unor contraste mai moderne. Jensen remarcă: „Și eu am observat că Sargent a avut o abordare pe care noi am considera-o foarte modernă, cu privire la modul în care folosea lumina în portretele sale. El folosea adesea lumini care cădeau pe fețele persoanelor și se estompau apoi în spatele lor. Stilul său de a picta a influențat modul în care am abordat eu iluminarea fețelor. Nu am folosit multe lumini în contre-jour sau șuvițe de lumină pentru anumite părți ale subiectului; am lucrat mai degrabă cu o singură sursă de lumină. Și având lumina principală, începeam să ne jucăm cu culorile în umbre și tot așa.

Ne-am folosit și de lentile mai late pentru a filma personajele,” continuă el, „ceeaa ce făcea ca spațiul din spatele lor să devină mai deschis.” Directorul de imagine a utilizat și numeroase tehnici de ultimă oră, dar și camere mobile moderne. „Am folosit camere montate pe macarale, pentru a surprinde cadre cu personajele uitându-se în sus, pentru a urmări pe Wonder Woman în plină luptă, când zboară prin aer și se răsucește. Din acest punct de vedere, nu am fost în niciun fel limitați de ceea ce se înțelege în mod normal printr-un film de epocă.”

Departamentul responsabil cu turnarea filmului a folosit pentru prima oară macaraua Video Hydrascope Telescopic de 22 de metri, singura de acest tip din Marea Britanie și una dintre cele cinci existente în lume. Macaraua cântărește aproximativ 7,2 tone, la înălțime maximă poate ajunge la 25 de metri și este autoridicătoare. Construcția metalică portantă a macaralei, care poate încăpea printr-o ușă dublă standard, este controlată de la distanță de o singură persoană, cu un joystick. Această componentă și brațul sunt complet etanșe și pot fi folosite în orice condiții meteorologice.

O manieră prin care filmul a evitat o abordare modernă a fost alegerea modului de turnare a filmului. „Metoda digitală e foarte populară,” adaugă Jensen, „dar nu s-a pus niciodată problema ce format vom alege pentru film. Se știa deja că Patty e o mare fană a filmatului pe peliculă. Și eu la fel. O astfel de filmare are o greutate și o adâncime diferite de filmările digitale. Asta nu înseamnă neapărat că o metodă e mai bună decât alta, pur și simplu ai o altă senzație când filmarea e pe peliculă; e o experiență diferită.”

Pentru a da un aer de epocă veritabil fotografiei cu Wonder Woman, Steve Trevor și echipa lor la Veld, Stephen Berkman a reînnoit o tehnică cunoscută sub numele de proces cu colodiu umed, inventată în Marea Britanie în 1851.

Gal Gadot în rolul lui Wonder Woman a apărut pentru prima oară în „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, purtând armura creată de Michael Wilkinson. Era important ca în acest film, super-eroina să-și păstreze intacte elementele principale din armură, brâu și fustă, astfel încât designerul de costume Lindy Hemming a schimbat foarte puține la ținuta lui Wonder Woman. Ea a amplificat nuanțele de roșu, albastru și auriu, deși toate sunt în continuare mai estompate decât în versiunea din benzile desenate. În plus, pentru a se adapta la numeroasele cascadorii, Hemming a regândit compoziția și construcția costumului, permițându-i acestuia să devină mai suplu și mai ușor. Astfel, actrița a putut să ducă la capăt secvențele de acțiune cu mai multă ușurință.

Designerul a mai ajustat costumul pentru ca acesta să se potrivească vremii iernatice din Anglia, care nu era mereu favorabilă ținutei subțirele purtată de războinica amazoană: de exemplu, Hemming a adăugat o căptușeală comodă din blană artificială. Designerul a putut astfel să facă ținuta cât mai călduroasă posibil, cel puțin părțile care o acoperă pe Gadot. În acest scop, Hemming a creat și superba pelerină neagră din mohair și lână pe care o poartă Diana în călătoria sa.

„Nu pot să spun neapărat că m-am gândit că vom filma un film despre Wonder Woman a cărui acțiune se desfășoară în plină iarnă, în Anglia,” râde Gadot. „Am filmat în multe locații, iar Wonder Woman nu poartă cine știe ce. Dar m-am gândit: bine, e frig, dar eram atât de concentrată să-i spun povestea, încât nici nu mai simțeam frigul. Cel puțin nu până la sfârșitul zilei.”

Designul pentru apărătoare și accesoriul de pe cap a rămas neschimbat, deși materialul a fost lustruit pentru a se potrivi armurii. A fost folosit lasoul ei din anterioara peliculă, dar scutul și sabia au trecut prin niște schimbări. „Asta a fost o decizie majoră, deoarece ambele elemente sunt foarte importante pentru poveste,” spune Terry Wood, responsabil cu bunurile, care a lucrat împreună cu decoratoarea Anna Lynch Robinson. „Toată lumea voia ca aceste elemente să arate cum trebuie deoarece acestea vor rămâne probabil cel mai adânc întipărite în memoria fanilor.”

Ridicată la rangul de Ucigaș al zeilor – un dar oferit de Zeus amazoanelor – sabia lui Wonder Woman trebuia să arate supranaturală, dar credibilă, să poată fi folosită de un războinic din rasa umană, o amazoană în acest caz. Lama a fost creată din aluminiu acoperit cu vinil printat, aceasta fiind apoi supusă unei băi cu acizi, pentru a crea senzația de vechime. Mânerul a fost sculptat de mână și trecut prin rășină epoxidică și pudră de metal, care e de fapt metal măcinat până la stadiul de praf fin, utilizat apoi pentru crearea unui metal fluid rece. Rezultatul, spune Craig Narramore, supervizorul modelatorilor, „este un finisaj care putea fi polizat și lustruit precum metalul adevărat, și peste care puteam adăuga cocleală, pentru a se învechi precum metalul adevărat. Astfel, produsul era mai ușor și puteam să producem toate săbiile noi înșine, în loc să le trimitem la topitorie.”

Pentru a servi diferitelor scene din film, au fost create mai multe versiuni pentru sabie. „Erau versiuni mai scurte, altele mai lungi, o versiune mai redusă, compusă doar din mâner,” spune Wood. „Existau lame și existau jumătăți de lame. Același lucru era valabil și pentru scut: aveam scuturi mai moi, aveam scuturi din cauciuc sau din spumă ușoară. Totul depindea de scenă și de alegerea lui Patty.”

Aspectul scutului lui Wonder Woman a combinat modelul cu influențe de Grecie antică creat de Michael Wilkinson și designul cu linii geometrice. Motivul scutului reflectă și arhitectura și designul palatului de pe Themyscira.

Au fost folosite și scuturi cu efecte speciale pe care Wonder Woman le folosește în lupta sa împotriva germanilor. Construite din fibră de kevlar și înzestrate cu un mecanism vibrator și un sistem de aprindere, efectele speciale imitau scânteile care săreau din scutul lui Wonder Woman atunci când aceasta se afla sub focul inamicului. „Le controlam de la distanță,” detaliază Mark Holt, supervizorul efectelor speciale. „Fiecare scânteie se aprindea individual, astfel încât puteam să descărcăm o secvență continuă de flăcări sau să descărcăm doar flăcări sporadice.” Au fost realizate două scuturi, unul pentru focurile venind din față, unul pentru situația opusă.

Pentru Hemming, una dintre cele mai mari provocări în materie de design pentru acest film a fost să le facă pe locuitoarele din Themyscira să pară atât puternice, cât și feminine, dar și copleșitoare. Ea-și amintește: „Am vrut să le facem să pară că provin dintr-o lume antică, să le facem frumoase, dar și libere, zvelte și puternice, nici prea încărcate, nici prea excesive. Acestea sunt femei ale căror vieți sunt fermecătoare și simple, și așa vor să rămână. Am vrut să le fac să pară relaxate și în acord cu mediul lor.”

„Ele sunt persoane foarte practice,” adaugă Jenkins. „Dacă poartă o pelerină, e pentru a le ține de cald. Acestea nu trebuiau să fie prea decorate, dar să arate în continuare bine. Ne-am pus întrebarea: „Dacă noi am crea propria civilizație și am vrea ca ținutele să fie frapante, dar și înfricoșătoare, însă nu o copie după un model creat de bărbați, pentru ce alegeri am opta?””

Costumul preexistent al lui Wonder Woman trebuia să fie integrat în filmul de față pentru a menține continuitatea. Hemming spune: „Abordarea mea a fost să lucrez îndărăt, pornind de la faptul că, la un moment dat, Diana va îmbrăca armura lui Wonder Woman. Știam că va trebui să proiectăm o lume din care să fi provenit acest costum. Așa că eu și Aline am colaborat pentru a crea un loc care să te facă să înțelegi de ce și cum au apărut armurile femeilor de pe Themyscira.”

Abordarea aleasă urma să reflecte izolarea insulei Themyscira în hainele și armurile amazoanelor, „de parcă ar fi fost făcute atunci când au început ele să locuiască acolo,” spune Hemming. „Aceste femei au trăit singure pe insulă timp de mii de ani. Ce tehnologie puteau să aibă la dispoziție pentru a-și crea armurile, hainele? Ce materiale?” Așa că Hemming și echipa sa s-au concentrat asupra materialelor naturale, precum pânza de in, mătasea și pielea, dar și asupra elementelor naturale precum aurul, argintul, cuprul și bronzul. Hainele și armurile au fost create prin metode tradiționale, majoritatea fiind făcute manual. Coifurile amazoanelor, de exemplu, au fost făcute din aluminiu și alamă, fiind sculptate de un armurier. Armura de corp a fost realizată de doi artiști specializați în finisaje frumoase din piele, inclusiv finisaje din metal fals.

Aceste costume au fost create printr-un proces prin care pielea era înmuiată la aburi și apoi modelată direct pe manechinele în mărime naturală făcute după măsurile actorilor. Dar deși această procedură asigura o potrivire perfectă, era în același timp o provocare, deoarece corpurile femeilor urmau să se schimbe în urma antrenamentelor fizice intense cărora s-au supus pentru a-și intra în roluri. „A trebuit să ajustăm multe porțiuni pentru a ne adapta musculaturii care se dezvoltase,” își amintește Hemming. „A fost interesant de observat cine își dezvoltase mușchii și cui i se schimbase corpul datorită fitnessului, într-o manieră diferită. Astfel, am avut în aceeași bătălie femei musculoase alături de altele, mai zvelte, iar alăturarea acestor tipuri de femei diferite, dar la fel de puternice, a fost ceva minunat.”

Pentru a facilita scenele de luptă, armura amazoanelor necesita o anumită flexibilitate. Curelușele de la corsetele din piele erau elastice, permițându-le astfel să respire și creând spațiu pentru ca diferitele piese din armură să se poată lega sau întrepătrunde, mai ales atunci când femeile stăteau, călăreau sau se luptau. Bretelele erau cu istețime prinse de magneți deghizați ca niturim astfel încât să nu se frece metalul de piele, iar costumul să fie mai flexibil.

Odată stabilite design-urile, următorul pas a fost crearea mai multor costume de același fel. „Design-ul a fost doar începutul,” spune Hemming. „Apoi trebuia să luăm în considerare acțiunea și faptul că mai multe persoane diferite urmau să poarte același tip de costum. Întotdeauna exista un exemplar perfect, „eroul”, după cum îl numeam noi, dar apoi trebuia să fabricăm dubluri pentru cascadori, din materiale mai moi, precum cauciucul sau uretanul moale. A trebuit să facem versiuni ignifuge, versiuni etanșe, și a trebuit să ne asigurăm că fiecare detaliu era identic, fiecare pată și cută din material, astfel încât, în urma procesului de editare, publicul să nu poată face diferența între cascadoare și actrițe.”

Pentru bărbații din film, Hemming s-a confruntat cu un alt tip de provocare de design. Ea a trebuit să creeze garderobe pentru Steve Trevor, Charlie, Sammy și Căpetenia, personaje foarte diferite unul de celălalt. Toate hainele lor au fost făcute la comandă, cu materiale provenind, printre alții, de la Abraham Moon & Sons Ltd. și Fox Brothers and Co., producători de materiale din lână toarsă în Anglia prin metode tradiționale. Kilturile lui Charlie au fost fabricate în Scoția.

Diana poartă însă și o ținută care cu siguranță nu face parte din garderoba amazoanelor. După ce ajunge la Londra, Etta o duce la Selfridges, unde rămâne uimită de ținutele femeilor din acea epocă. Cele două cad până la urmă de acord asupra unui costum militar pentru englezoaice, prima încercare a țării de a croi o uniformă pentru femei. Practic și simbolic, acesta este camuflajul perfect pentru Diana, dar ea tot iese în evidență. Pentru a perfecționa lookul Dianei, Steve îi completează deghizarea cu o pereche de ochelari. Mai târziu, lui Hemming i s-a oferit oportunitatea de a o îmbrăca pe Diana într-o rochie elegantă din mătase albastră. „Au fost multe costume de creat pentru această perioadă, variind de la cele purtate pe câmpul de luptă, la cele folosite în sala de bal,” rezumă Hemming.

După finalizarea filmărilor, Jenkins a colaborat îndeaproape cu editorul de imagine Martin Walsh pentru a finaliza filmul. „Eu și Martin am avut un parteneriat grozav, de parcă reușea să-mi citească gândurile. El a înțeles povestea pe care voiam s-o oferim publicului și a știut cum să scoată în evidență fiecare moment – atât din punct de vedere narativ, cât și vizual și muzical.”

Jenkins a apelat la compozitorul Rupert Gregson-Williams pentru a imprima muzicii calitățile personajului principal al filmului. „Eu și Patty am lucrat împreună pentru a găsi temele muzicale potrivite. Ea are o ureche muzicală excelentă și m-a îndrumat de la început către culorile muzicale care i se păreau potrivite fiecărui personaj,” spune Gregson-Williams. „„Wonder Woman” este o poveste despre origini, facem cunoștință cu Diana înainte ca ea să-și înțeleagă puterile, astfel încât tema muzicală dedicată ei trebuia să reflecte inocența și naivitatea ei. Ea trece de la statutul de copilă la cel de femeie care-și află calea pe parcursul filmului.”

Compozitorul a integrat o serie variată de instrumente în coloana sonoră. „Am folosit un hibrid între orchestră, tobe tribale și interpretări vocale pentru Themyscira, iar pe măsură ce Diana creștea, am introdus violoncelul electric și mai multe instrumente electronice. Până la sfârșitul filmului, inclusesem o orchestră, un cor complet, instrumente de percuție și o paletă largă de muzică electronică, pentru a exprima gama completă de emoții.”

Jenkins spune despre compozitor: „Crearea coloanei sonore pentru acest film nu a fost o treabă ușoară, dar nici nu a reușit să-l pună în dificultate pe talentatul Rupert Gregson-Williams. El a îmbrățișat provocarea și a creat o lume de teme și structuri muzicale care cresc organic, odată cu povestea și personajul.”

Un simbol feminist pentru unii, un exemplu de iubire, înțelepciune și dreptate pentru alții și o războinică curajoasă care luptă alături de bărbați pentru binele omenirii, Wonder Woman e toate acestea și mai mult decât atât. Când facem cunoștință cu ea în film, experiența ei – sau lipsa ei, mai degrabă – i-a aprins în suflet un interes pentru tot ceea ce o înconjoară, dar și o pasiune de a-i ajuta pe cei nevoiași. Ea este foarte compătimitoare și are abilitatea de a observa lumea într-un mod în care ne-ar plăcea tuturor să o facem, cu o curiozitate autentică. Ea luptă pentru bine pentru că în el crede.

„Diana se diferențiază de majoritatea supereroilor din benzile desenate datorită sexului său, dar eu cred că modul în care abordează justiția e ceea ce o face cu adevărat unică,” spune Gadot. „Ea nu vrea doar să scape lumea de rău, eliminând tipii răi, ci vrea să și încurajeze bărbații și femeile să devină cât mai buni pot ei, iar asta o face cu dragoste, speranță și grație.”

Jenkins e de acord cu această idee, adăugând: „Ce bine-ar fi dacă am putea vedea lumea așa cum o vede Diana. Ea observă răul imens, dar poate să privească dincolo de el către un ideal de care omenirea e capabilă: o frumusețe extraordinară. Ea are și puterile unui zeu și o inimă plină de compasiune, iar noi am vrut să-i oferim o poveste bogată, stratificată și distractivă, în care să se poată regăsi oricine. Chiar e o aventură grozavă pe care sper că fanii – vechi și noi – o vor iubi!”

Despre distribuţie

Gal Gadot (Diana/Wonder Woman) este unul dintre cele mai active talente de la Hollywood, unde începe să iasă din ce în ce mai mult în evidență. Ea a debutat în rolul Dianei/Wonder Woman anul trecut, în blockbuster-ul „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”. În luna noiembrie a acestui an, actrița își va relua rolul în primul film „Justice League”.

Tot în 2016, Gadot a mai apărut în „Triple 9: Codul străzii”, o dramă regizată de John Hillcoat, despre un echipaj de polițiști corupți care sunt șantajați de mafia rusească și obligați să pună la cale un jaf imposibil; filmul de acțiune „Criminal, în regia lui Ariel Vromen, o peliculă despre un condamnat periculos care primește abilitățile și amintirile unui agent CIA decedat, din distribuția căreia au mai făcut parte Ryan Reynolds, Kevin Costner și Gary Oldman, și comedia „Spionii din vecini”, alături de Jon Hamm, Isla Fisher și Zach Galifianakis.

În 2009, actrița a apărut în primul său film american, dându-i viață lui Gisele în „Furios și iute 4: Piese originale”. Ea s-a întors în același rol în „Furios și iute în viteza a 5-a” și „Furios și iute 6”, fiind ultima oară văzută în „Furios și iute 7”.
În 2010, Gadot a apărut în filmul de acțiune și aventură „Întâlnire explozivă”, alături de Tom Cruise și Cameron Diaz. În această peliculă, actrița i-a dat viață lui Naomi, una din angajatele inamicului personajului jucat de Cruise. În același an, ea a putut fi urmărită în comedia romantică „Întâlnire cu surprize”, în care i-a dat viață Natanyei, iubita israeliană a lui Holbrooke, jucat de Mark Wahlberg.

Născută la Tel Aviv, în Israel, Gadot a obținut tilul de Miss Israel și și-a reprezentat țara la concursul de frumusețe Miss Universe, în 2004. La scurt timp, ea și-a început cariera actoricească, jucând rolul principal în serialul dramă israelian „Bubot” („Dolls”).

Chris Pine (Steve Trevor) este, în prezent, unul dintre cei mai populari actori de la Hollywood. Urmând să apară în curând într-o serie de filme importante, CV-ul său este foarte bogat, dar și versatil.

Pine a putut fi cel mai recent urmărit în aclamata dramă „Cu orice preț”, alături de Jeff Bridges și Ben Foster, peliculă care a primit nominalizări la premiile Oscar și Critics’ Choice, dar și la Globurile de Aur, la categoria „Cel mai bun film”. Recent, el a finalizat filmările pentru „A Wrinkle in Time”, în regia Avei DuVernay, adaptarea cinematografică a romanului cu același nume, care spune povestea a trei copii care-și caută tatăl, un om de știință, după ce acesta dispare subit. Din distribuția filmului mai fac parte Reese Witherspoon, Zach Galifianakis și Mindy Kaling.

În plus, Pine va putea fi urmărit în viitorul sezon al popularului serial de comedie TBS „Angie Tribeca”, creat de Steve și Nancy Carell. El îi va da viață doctorului Thomas Hornbein, un criminal în serie aflat la închisoare, care ar putea să o ajute pe Angie să dea de urma unui alt criminal în serie.

Recent, actorul a mai apărut în filmele „Star Trek. Dincolo de infinit”, cea de-a treia parte a popularei francize, în care i-a dat viață din nou căpitanului James T. Kirk din „Star Trek: Un nou început” și „Star Trek În Întuneric”; tulburătoarea dramă „Furtună extremă”, inspirată din povestea adevărată a celei mai periculoase misiuni de salvare inițiate de Paza de Coastă; serialul Netflix „Wet Hot American Summer: First Day of Camp”; „Z for Zachariah”, peliculă regizată de Craig Zobel în care mai joacă și Chiwetel Ejiofor și Margot Robbie, și „Șefi de coșmar 2”, în care au mai apărut Jason Bateman, Charlie Day, Jason Sudeikis, Jennifer Aniston, Jamie Foxx și Kevin Spacey. El a mai jucat în musicalul „În inima pădurii”, producție nominalizată la premiile Oscar și la Globurile de Aur în care au mai apărut Meryl Streep, Emily Blunt, Johnny Depp și Anna Kendrick.

Pine a mai jucat și în pelicule precum „Jack Ryan: Agentul din umbră”, în regia lui Kenneth Branagh, alături de Keira Knightley și Kevin Costner; filmul animat „Cinci eroi de legendă”; „Oameni ca noi”, alături de Michelle Pfeiffer, Elizabeth Banks și Olivia Wilde; comedia de acțiune „Să fie război!”, alături de Reese Witherspoon și Tom Hardy; „De neoprit”, în regia lui Tony Scott, din distribuție făcând parte și Denzel Washington; „Purtătorii”; animația educațională „Quantum Quest: A Cassini Space Odyssey”; „Degustarea de vinuri”, film scris și regizat de Randal Miller; producția independentă „Small Town Saturday Night”, în regia lui Ryan Craig (care a și scris scenariul); drama „Așii din mânecă”, în regia lui Joe Carnahan; „Întâlnire în întuneric”, alături de Eddie Kaye Thomas și Jane Seymour; comedia romantică „În căutarea norocului”, alături de Lindsay Lohan, și „Prințesa îndărătnică 2 – Nunta”, alături de Anne Hathaway.

În ceea ce privește scenele de teatru, actorul a apărut în „The Lieutenant of Inishmore”, scrisă de Martin McDonagh, la Mark Taper Forum din Los Angeles. În martie 2011, el a primit un premiu din partea Cercului Criticilor de Teatru din L.A. pentru rolul său de protagonist.

Pine a primit laude nenumărate și o nominalizare, în 2009, la premiile Ovation, pentru rolul din drama „Farragut North”, în care a jucat alături de Chris Noth, la Geffen Playhouse din Los Angeles. De asemenea, el a mai jucat în piesele „Fat Pig”, de Neil Labute”, tot la Geffen Playhouse, și „The Atheist”, piesă cu un singur personaj. Pine a mai jucat și pe scena Festivalului de Teatru din Williamstown.

În 2013, el a primit prestigiosul premiu „Starul anului” la galele anuale CinemaCon. Pine a absolvit studiile la Universitatea Berkeley din California. Părinții săi sunt actorii Gwyne Gilford și Robert Pine, iar răposata sa bunică, Anne Gwyne, a fost o actriță de film în anii ’30 și ’40.

Robin Wright (Antiope) este o filantroapă și o actriță premiată la diferite gale, care-și lasă amprenta de neuitat asupra Hollywoodului. Ea poate fi urmărită în prezent în aclamatul serial Netflix „Culisele puterii”, alături de Kevin Spacey. Wright nu e doar protagonista serialului, ci și unul din producătorii executivi. Ea a regizat patru episoade din sezonul curent, două episoade din sezonul al treilea și unul din sezonul al doilea. Wright a primit laude nenumărate pentru maniera în care îi dă viață formidabilei Claire Underwood.

Ea a fost nominalizată la Globurile de Aur pentru rolul său în 2014, 2015 și 2016, la categoria „Cea mai bună actriță într-un serial de televiziune – dramă”, câștigând premiul în 2014. Wright a fost nominalizată la două categorii la premiile SAG în 2015 și 2016, primind și nominalizări Emmy în 2013, 2014 și 2015 la categoria „Cea mai bună actriță în rol principal într-un serial dramă”.

Wright se va întoarce pe marile ecrane în viitorul „Vânătorul de recompense 2049”. Ea primește constant laude pentru diferitele personaje pe care le joacă. În 2010, Wright a fost lăudată de critici pentru rolul din captivanta dramă „Complicele”, în regia lui Robert Redford. În 2009, actrița a fost lăudată pentru maniera în care i-a dat viață personajului Pippa Lee în „Viețile secrete ale Pippei Lee”, film regizat de Rebecca Miller. În același an, Wright a apărut în pelicula clasică „O poveste de Crăciun”, regizată de Robert Zemeckis.

Actrița a devenit foarte apreciată de-a lungul anilor, datorită rolurilor sale. Ea a fost onorată cu un tribut pentru întreaga carieră la cea de-a 35-a ediție a Festivalului de Film American Deauville. Primele sale nominalizări, la Globurile de Aur și la premiile SAG, la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”, le-a obținut în 1995, pentru rolul său de neuitat din „Forrest Gump”, câștigătorul categoriei „Cel mai bun film” la premiile Oscar din acel an, în regia lui Zemeckis. Cea de-a doua nominalizare la premiile SAG a primit-o la categoria „Cea mai bună actriță în rol principal”, pentru prestația din „Iubirea e un lucru foarte mare”, în regia lui Nick Cassavetes.

Cea de-a treia nominalizare, de data aceasta la categoria „Cea mai bună actriță într-un film de televiziune sau mini-serie TV”, a venit pentru rolul din „Empire Falls”, în regia lui Fred Schepisi. Ea a primit trei nominalizări la premiile Independent Spirit, pentru rolurile din „E oare iubire?”, în regia lui Erin Dignam, „Nouă vieți”, în regia lui Rodrigo Garcia, și „Răul din nou”, în regia lui Jeff Stanzler. În plus, Wright a jucat și a fost producător executiv al peliculei „Virgin”, în regia lui Deborah Kampmeier. Pelicula a primit o nominalizare la premiile Independent Spirit la categoria „Cel mai bun film”, cunoscut și sub numele de premiul John Cassavetes.

În 2014, Wright a lansat Pour Les Femmes, o linie de îmbrăcăminte creată de designerul Karen Fowler. Pour Les Femmes a intrat apoi în parteneriat cu Action Kivu și Synergie, două organizații care au ca scop asigurarea protecției pentru femeile din Congo care au fost victime ale violenței. Wright este foarte pasionată de actele caritabile și servește ca purtătoare de cuvânt a Enough Project, o organizație nonprofit care are ca scop stabilirea păcii în Congo. Ea este o susținătoare consacrată a femeilor din estul statului Congo, fiind chiar naratoarea și producătorul executiv al documentarului „When Elephants Fight”. Wright este și o ambasadoare a organizației Stand with Congo.

Recent, actrița a putut fi urmărită în filmele „Everest”, „Vânătoarea de spioni”, alături de răposatul Phillip Seymour Hoffman, și „Congresul”. De asemenea, ea a mai jucat în peliculele „Fata cu un dragon tatuat”, aclamata peliculă regizată de David Fincher; „Moneyball: Arta de a învinge”, în regia lui Bennett Miller, din distribuție făcând parte Brad Pitt și Jonah Hill; „File de poveste”, pelicula clasică regizată de Rob Reiner; „Panică la Hollywood”, în regia lui Barry Levinson; „Hounddog”, în regia lui Deborah Kampmeier, Wright fiind și producător executiv; „Jocuri la nivel înalt”, în regia lui Kevin Macdonald; „Idilă prin efracție”, în regia lui Anthony Minghella; „Beowulf”, în regia lui Robert Zemeckis; „Un detectiv cu cântec”, în regia lui Keith Gordon; „Dragoste otrăvitoare”, în regia lui Peter Kosminsky; „Nopți Hollywoodiene”, în regia lui Anthony Drazan; „Legământul”, în regia lui Sean Penn; „Mesaj de departe”, în regia lui Luis Mandoki; „Indestructibilul”, în regia lui M. Night Shyamalan; „Moll Flanders”, în regia lui Pen Densham; „Jucării”, în regia lui Levinson, și „Room 10”, din seria revistei Glamour „Reel Women Film Series”.

Danny Huston (Ludendorff) are o carieră legendară atât în fața, cât și în spatele camerelor. În prezent, el poate fi urmărit în filmul pe care l-a regizat singur, „The Last Photograph”. Huston a finalizat recent filmările pentru serialul Netflix „Paranoid”, fiind în prezent în etapa de producție a peliculei „Game Night”, în care va apărea alături de Rachel McAdams, dar și a peliculei „Stan and Ollie”, regizată de Jon Baird pentru eOne și BBC Films.

În ceea ce privește activitatea teatrală, actorul a jucat recent în „The Kid Stays in the Picture”, în regia lui Simon McBurney.

În 2016, Huston a putut fi urmărit în „All I See Is You”, în regia lui Marc Foster, din distribuție făcând parte Blake Lively și Yvonne Strahovski. În 2015, el i-a dat viață lui Victor Frankenstein în „Frankenstein”. Adaptarea modernă a romanului scris de Mary Shelley, regizată și scrisă de Bernard Rose, i-a avut în distribuție și pe Xavier Samuel și Carrie-Anne Moss. Tot în 2015, în luna ianuarie, dar și în decembrie 2014, Huston i-a dat viață lui Massimo Dolcefino în serialul FX „Povești de groază americane”, sezonul „Freak Show”. Serialul a fost creat de Ryan Murphy și Brad Falchuk.

În 2014, actorul a apărut în „Big Eyes. Ferestrele Sufletului”, pelicula regizată de Tim Burton, bazată pe povestea adevărată a pictoriței Margaret Keane și a soțului ei viclean, Walter, care și-a asumat meritele muncii ei. Huston i-a dat viață jurnalistului Dick Nolan în film, din a cărui distribuție au mai făcut parte Christoph Waltz, Amy Adams, Krysten Ritter și Jason Schwartzman.

Actorul i-a dat viață lui Ben Diamond în prima sa apariție într-un serial – „Orașul magic”, creat de Mitch Glazer. Pentru acest rol, el a primit o nominalizare la Globurile de Aur la categoria „Cel mai bun actor secundar într-un serial, mini-serie TV sau film de televizune”, în 2013. În același an, Huston i-a dat viață criminalului Axeman în cel de-al treilea sezon al serialului antologie FX „Povești de groază americane”, creat de Murphy și Falchuk.

Pelicula „Congresul” a deschis secțiunea independentă Director’s Fortnight în cadrul celei de-a 45-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes, în mai 2013. Pelicula regizată de Ari Folman este un film SF jumătate live action, jumătate animație, inspirat din romanul lui Stanislaw Lem: „The Futurological Congress”. Acțiunea filmului are loc într-o societate distopică și explorează ramificațiile tehnologiei. Huston i-a dat viață lui Jeff Green, care o convinge pe actrița Robin Wright să-și vândă imaginea jucând în filmele viitorului.

Actorul a mai jucat în „The Libertador”, film regizat de Alberto Arvel Mendoza la Madrid. Pelicula, coproducție spaniolă-venezueleană, este o poveste cuprinzătoare care urmărește viața lui Simon Bolivar și victoria sa finală împotriva formidabilelor forțe ale Imperiului Spaniol. Fiind unul dintre cei mai importanți lideri ai mișcării de independență din America Latină, Bolivar este una dintre cele mai influente și importante figuri ale regiunii. Huston i-a dat viață personajului fictiv Martin Torkington, un capitalist britanic, un aliat timpuriu care a avut un rol crucial în finanțarea unora dintre campaniile militare ale lui Bolivar.

Actorul i-a dat viață lui Whitfield Cook în „Hitchcock” (2012), care spune povestea eforturilor lui Hitchcock pe durata filmărilor la horrorul clasic „Psycho”. Huston a jucat în această peliculă alături de Anthony Hopkins, Helen Mirren, Jessica Biel și Scarlett Johansson.

Tot în 2012, actorul a apărut în „Furia titanilor”, regizat de Jonathan Liebesman, reluându-și rolul de Poseidon din „Înfruntarea titanilor” (2010). În cel de-al doilea film, Huston a jucat alături de Ralph Fiennes și Liam Neeson. Actorul a mai apărut în „Jaf contra economiei”, regizat de Simon West, din distribuție făcând parte și Nicholas Cage, Malin Akerman și Josh Lucas. În 2012, Huston a mai jucat în „Tată și fiu”, alături de Sienna Miller și nepotul său, Jack Huston, și „Boxing Day”, ambele în regia lui Bernard Rose. Cele două filme s-au bazat pe opere scrise de Lev Tolstoi.

În 2011, el a apărut în „Complicele”, regizat de Robert Redford, alături de James McAvoy, Robin Wright și Kevin Kline; „Un monstru la Paris”,o animație regizată de Bibo Bergeron, și „Playoff”, în regia lui Eran Riklis, film despre viața lui Ralph Klein, un scandalos antrenor israelian de baschet. Rolul i-a adus lui Huston, în 2011, un premiu la Festivalul de Film de la Montreal, la categoria „Cel mai bun actor în rol principal”.

În palmaresul actorului mai apar titluri precum „Scăpat de sub control”, thriller regizat de Martin Campbell în care mai joacă Mel Gibson; „Robin Hood”, peliculă regizată de Ridley Scott în care mai apar Russell Crowe și Cate Blanchett, și „Destinul unui războinic”, film de acțiune și fantezie regizat de Sngmoo Lee în care mai joacă Kate Bosworth și Geoffrey Rush. De asemenea, Huston a mai apărut în aclamatul film de televiziune HBO „Doctorul „Moarte””, în care acesta i-a dat viață lui Geoffrey Feiger, avocatul lui Jack Kevorkian, jucat de Al Pacino.

David Thewlis (Sir Patrick) va putea fi urmărit în curând în filmul „The Mercy”, regizat de James Marsh, în care vor mai apărea Rachel Weisz și Colin Firth.

Peliculele în care a jucat Thewlis variază de la pitoreasca și premiata animație „Anomalisa”, în regia lui Charlie Kaufman, sau noua adaptare a piesei „Macbeth”, realizată de Justin Kurzel, Thewlis dându-i viață regelui Duncan, și până la thrillerul cu gangsteri „Gangsteri de legendă”, în regia lui Brian Helgeland, care spune povestea gemenilor Kray, jucați de Tom Hardy.

De asemenea, actorul a mai putut fi urmărit în peliculele „An Inspector Calls”, adaptare BBC regizată de Aisling Walsh, pe baza romanului scris de JB Priestley; „Lumea nouă”, în regia lui Terrence Malick; „Anonymous”, în regia lui Roland Emmerich; „Calul de luptă”, în regia lui Steven Spielberg; „Doamna”, în regia lui Luc Besson; „Greu de pensionat 2”, în regia lui Dean Parisot; „The Zero Theorem”, în regia lui Terry Gilliam; „Pentru regină și pentru țară”, ultimul film regizat de John Boorman; tulburătoarea producție „Băiatul în pijama vărgată”; „Regatul Cerului”, în regia lui Ridley Scott; „Besieged”, în regia lui Bernardo Bertolucci, din distribuție făcând parte și Thandie Newton, și premiata biografie despre Stephen Hawking, „Teoria întregului”, regizată de James Marsh, din distribuție făcând parte și Eddie Redmayne și Felicity Jones.

Thewlis este foarte cunoscut pentru maniera în care i-a dat viață fermecătorului Remus Lupin în franciza „Harry Potter”. Două alte roluri memorabile le-a avut în „Dezgolit”, film regizat de Mike Leigh în care i-a dat viață lui Johnny, filosoful vagabond, și „Marele Lebowski”, aclamatul film în care i-a dat viață artistului Knox Harrington.

În prezent, Thewlis se află la filmările pentru cel de-al treilea sezon al aclamatei serii FX „Fargo”, creată de Noah Hawley și care va avea premiera anul acesta.

Connie Nielsen (Hippolyta) este o filantroapă și actriță renumită în întreaga lume, a cărei carieră se întinde pe trei decenii. Rolurile sale diverse, pe ecrane și nu numai, i-au adus laude la nivel global.

Recent, Nielsen a finalizat filmările pentru „¬¬The Catcher Was a Spy”, în care vor mai apărea Tom Wilkinson și Sienna Miller. Anul trecut, ea a putut fi urmărită în „Ali and Nino”, film regizat de Asif Kapadia în care a mai jucat Mandy Patinkin și care a avut premiera la Festivalul de Film de la Sundace în ianuarie 2016.

Printre cele mai recente proiecte în care a fost implicată se numără și „Stratton”, alături de Dominic Cooper, Tom Felton și Derek Jacobi; „Le confessioni”, alături de Toni Servillo; filmul norvegian „The Lion Woman”; „Music, War and Love”, alături de Stellan Skársgard, Fred Ross fiind producător, iar Martha Coolidge regizoare; „The Runner”, alături de Nicholas Cage; „Condamnat să ucidă”, alături de Kevin Costner; „Nimfomana Vol. I”, în regia lui Lars Von Trier, și „Return to Zero”, pelicula independentă regizată de Sean Hanish în care mai joacă Minnie Driver și Alfred Molina.

În serialul „Boss”, nominalizat la Globurile de Aur, Nielsen i-a dat viață personajului principal feminin, alături de Kelsey Grammer. Tot pe micile ecrane, ea a mai apărut în cel de-al doilea sezon al serialului FOX „The Following”, alături de Kevin Bacon, în serialul CBS „Soția perfectă” și în „Lege și ordine: Brigada specială”.

Actrița a mai apărut în filmele „Animal de pradă”, alături de Tommy Lee Jones și Benicio Del Toro; „Basic – Instrucția”, alături de John Travolta și Samuel L. Jackson; „Obsesia”, alături de Robin Williams; „Misiune pe Marte”, alături de Gary Sinise; „Pact cu Diavolul”, alături de Al Pacino și Keanu Reeves, și „Gladiatorul”, peliculă laureată a premiului Oscar la categoria „Cel mai bun film”, în care Nielsen i-a dat viață personajului principal feminin, alături de Russell Crowe și Joaquin Phoenix.

De asemenea, ea a mai avut apariții notabile în peliculele „Demon Lover”, în regia lui Olivier Assayas; „Brothers”, în regia lui Suzanne Bier; „Semeni vânt, culegi furtună”; „Pierdut în Africa”; „A Shine of Rainbows”; „Haos în Seattle”; „Situația”; „Scrisori din închisoare”; „Rushmore” și „Povestea lui Jerry”.

Nielsen a primit premii în cadrul Festivalului de Film de la San Sebastian la categoria „Cea mai bună actriță”, dar și la galele Bodil, Zulu și Empire. Ea a primit și nominalizări la premiile Filmului European la categoria „Cea mai bună actriță”, dar și o nominalizare pentru întreaga distribuție („Gladiatorul”) la premiile SAG.

În plus, actrița se dedică acțiunilor de salvare a mediului și de eradicare a sărăciei în întreaga lume. În iunie 2010, Nielsen a devenit una din cofondatoarele proiectului Human Needs. Această organizație nonprofit furnizează apă potabilă, infrastructură și servicii rezidenților din Kibera, Kenya. În timp ce se afla pe platourile de filmare ale peliculei „Pierdut în Africa”, ea a vizitat mahalalele din Nairobi. Nielsen continuă să țină în echilibru munca de actriță și eforturile filantropice. O altă organizație cu care colaborează, programul Road to Freedom Scholarships, furnizează copiilor din mahalale burse pentru a-și continua educația. Nielsen a primit premiul Nelson Mandela Changemaker în 2017, la summitul PTTOW, pentru colaborarea cu proiectul Human Needs.

Actrița face parte din consiliul Corporate Social Responsability Foundation, de origine daneză, și participă la ceremonia sa anuală de premiere. Ea colaborează și cu Institutul Nordic Fashion pentru NICE (Nordic Initiative Clean and Ethical), program sponsorizat de Națiunile Unite, un angajament comun propus de industria de modă scandinavă, care se concentrează asupra problemelor de ordin social și de mediu.

Nielsen a fost purtătorul de cuvânt principal la mai multe conferințe importante, inclusiv summitul Near Future din 2017, conferința Virgin Unite Leadership de pe insula Necker în 2014, summitul Gates Foundation Sanitation în 2013 și Opportunity International în 2012.

Elena Anaya (Dr. Maru) s-a născut la Palencia, în Spania. Copil activ, ea a excelat la karate și alpinism. La vârsta de 17 ani, și-a dat seama că vrea să devină actriță și s-a înscris la un curs de teatru ținut în orașul natal de actorul Manuel Moron. Mai hotărâtă ca niciodată, s-a hotărât să meargă la audiții la Academia Regală de Arte Dramatice din Madrid.

Moron i-a menționat agentului său talentul excepțional al lui Anaya, care era în căutarea unei tinere care să joace în drama „Africa” (1996). Anaya a mers la audiții, primind ulterior rolul.

Ea a trebuit să abandoneze Academia Regală atunci când Fernando Leon de Aranoa i-a solicitat serviciile pentru comedia sa „Familia”, dar, conștientă de importanța studiilor, a continuat să învețe la Școala de Actorie Juan Carlos Corazza.

După debutul său într-un film artistic, Anaya a continuat să impresioneze cu roluri secundare în pelicule precum „Lágrimas negras” (1998), în regia lui Fernando Bauluz și Ricardo Franco, „Finisterre, donde termina el mundo” (1998), în regia lui Xavier Villaverde, „Las huellas borradas” (1999), în regia lui Enrique Gabriel, și drama romantică „El invierno de las anjanas”, în regia lui Pedro Telechea. În 2000, regizorul Julio Medem a distribuit-o în rolul lui Belen, bona seducătoare din drama erotică „Lucia y el sexo”.

Exploziva combinație între inocență și provocare i-a adus actriței o nominalizare la premiile Goya (oferite de Academia Spaniolă), la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”. Ea a mai primit și un premiu din partea Uniunii Actorilor din Spania la categoria „Cea mai bună actriță în rol secundar”. În același an, a apărut în comedia „Sin noticias de Dios”, în regia lui Agustín Dían Yanes, din distribuție făcând parte Penelope Cruz și Victoria Abril.

De vreme ce faima ei creștea tot mai mult datorită unor roluri precum cele din „Doi tipi duri” (2003), în regia lui Juan Martínez Moreno, și „Vorbește cu ea” (2002), în regia lui Pedro Almodovar, era doar o chestiune de timp până când talentul său ar fi atras atenția regizorilor internaționali. Astfel, în 2004, Stephen Sommers a distribuit-o în rolul celei mai posesive mirese a lui Dracula în „Van Helsing”. Tot în 2004, ea a apărut în comedia de acțiune „Fish Mortul”, în regia lui Charley Stadler, alături de Gary Oldman; apoi, Anaya a jucat în thrillerul „Oase fragile” (2005), în regia lui Jaume Balagueró, și în filmul de aventură „Capitán Alatriste”, în regia lui Agustín Díaz Yanes. În 2007, ea a apărut în „Miguel și William”, în regia lui Inés Paris, și în „Atracție sălbatică”, în regia lui Tom Kalin, alături de Julianne Moore.

În 2008, Anaya a fost prezentată publicului francez, în „Instinct criminal”, film regizat de Jean-François Richet în care mai apar Vincent Cassel și Gerard Depardieu. Ulterior, ea a călătorit până la Cairo pentru a colabora cu Ruba Nadda la drama romantică „Dragoste la Cairo”. Augustín Díaz Yanes a apelat din nou la Anaya pentru pelicula „Walking Vengeance”, iar apoi actrița a jucat în thrillerul „Hierro”, în regia lui Gaby Ibáñez.

Anul 2009 a marcat o nouă colaborare între Anaya și Julio Medem, pentru filmul „Room in Rome”. Rolul său i-a adus nominalizări la categoria „Cea mai bună actriță” atât la premiile Spanish Actors Guild, cât și la galele Goya. Apoi, ea s-a întors în Franța pentru a turna filmul „À Bout Portant”, în regia lui Fred Cavaye.

În 2010, Pedro Almodovar i-a oferit rolul principal în noul său film, „Pielea în care trăiesc”, în care mai apare Antonio Banderas. Această prestație i-a adus premiu Goya în 2011, la categoria „Cea mai bună actriță”.

În 2012, ea a primit premiul onorific Málaga Sur, la Festivalul Anual de Film de la Málaga. În același an, Anaya a plecat la filmări în Argentina, pentru pelicula „Pensé que iba a haber fiesta”. În 2013, ea i-a dat viață lui Lupe în „Todos están muertos”, regizat de Beatriz Sanchis. Acest rol i-a adus actriței șase nominalizări la categoria „Cea mai bună actriță” în 2015, singura actriță care a fost vreodată nominalizată la toate premiile acordate într-un sezon în Spania.

Tot în 2013, Anaya a jucat în filmul scoțian „Swung”. În 2014, ea a apărut în filmele „Memoria apei”, regizat de chilianul Matias Bize, și „Lejos del mar”.

De curând, ea a avut o apariție scurtă în „The Infiltrator”, în regia lui Brad Furman, alături de Bryan Cranston și John Leguizamo, înainte de a se alătura distribuției din „The Summit”, în regia lui Santiago Mitre.

Ewen Bremner (Charlie) s-a născut la Edinburgh, în Scoția, și a lucrat cu mulți dintre cei mai respectați regizori din cinematografia mondială, inclusiv Danny Boyle, Mike Leigh, Ridley Scott, Joon-Ho Bong, Werner Herzog și Woody Allen. El s-a consacrat datorită rolurilor unice pe care le-a creat în multe filme aclamate, în care a jucat alături de unele dintre cele mai mari staruri de la Hollywood.

Bremner lucrase foarte mult în teatru, televiziune și film înainte de a fi distribuit în rolul care l-a propulsat în atenția publicului, cel din „Trainspotting – Din viață scapă cine poate” (1996), regizat de Danny Boyle, laureat al premiului Oscar. Actorul a făcut valuri alături de Ewan McGregor, dându-i viață lui Spud Murphy, rol care i-a adus nemurirea pe marile ecrane, datorită mai ales scenei cu interviul de lucru.

Înainte de a juca în „Transpottting – Din viață scapă cine poate”, Bremner a avut un rol extraordinar în „Dezgolit”, film regizat de Mike Leigh în care a jucat alături de David Thewlis. În 1999, el a primit laude din partea criticilor pentru maniera în care i-a dat viață unui bărbat schizofrenic care locuiește cu familia sa disfuncțională în „Julien Donkey-Boy”, regizat de Harmony Korine. Filmată exclusiv după principiile ultra-realiste ale mișcării Dogme 95 generată de Lars Von Trier, pelicula l-a mai avut în distribuție pe Wener Herzog, Bremner jucând rolul principal, pentru care a trebuit să-și șlefuiască accentul amerian.

Ulterior, el a lucrat cu regizorul Michael Bay pentru apreciatul film de război „Pearl Harbor” (2001), în care își dovedește versatilitatea încă o dată, dând viață unui soldat american patriot și inimos, care luptă în cel de-al Doilea Război Mondial. Anul următor, Bremner și-a luat din nou uniforma pentru a juca în „Elicopter la pământ!”, film regizat de Ridley Scott, în care actorul are un rol secundar. Ulterior el a mai apărut într-o serie de filme importante precum „Bun venit în junglă!”; „Ocolul Pământului în 80 de zile”; „AVP: Alien vs. Predator”; „Match Point”, în regia lui Woody Allen; comedia „Decedat la înmormântare”, în regia lui Frank Oz, și „Aurul nebunilor”, în care mai apar Matthew McConaughey și Kate Hudson.

Anul acesta, Bremner și-a reluat rolul de neuitat în „T2 Trainspotting”, mult așteptatul sequel al filmului clasic regizat de Danny Boyle. La sfârșitul anului, el va apărea în „Renegații”, produs și coscris de Luc Besson.

În prezent, Bremner se află la filmările serialului dramă TNT „Will”, regizat de Shekhar Kapur și produs de Craig Pearce. Seria va spune povestea anilor pierduți ai tânărului William Shakespeare, după ce a ajuns la Londra în 1589.

Alte roluri notabile ale actorului au fost în filmele „Vei întâlni străinul din visele tale”, regizat de Woody Allen; „Tăcerea simțurilor”, în regia lui David Mackenzie, din distribuție făcând parte și Ewan McGregor; „Marile speranțe”, în regia lui Mike Newell; „Jack și uriașii”, în regia lui Bryan Singer; „Expresul zăpezii”, în regia lui Bong Joon-Ho, din distribuție făcând parte Chris Evans și Tilda Swinton; „Exodus: Zei și regi”; „Wide Open Spaces”; „Mojo”; „Mediator”; „Slab de inimă”; „Hallam Foe”; „16 Years of Alcohol” și „Unde dai și unde crapă”.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Bremner a apărut în multe producții aclamate, printre care și trilogia BBC „Worriker”, marca David Hare, din distribuție făcând parte și Bill Nighy; serialul „Mergând mai departe” și mini-seria TV „Banished!, ambele create de Jimmy McGovern; „Riposta”, serial difuzat de Sky TV; „Dive”, creat de Dominic Savage; biografia despre Dylan Thomas „A Poet in New York”, și adaptarea BBC „Ziua trifidelor”. De asemenea, el a mai jucat în serialul dramă britanic „Surrealissimo”, în care i-a dat viață legendarului pictor Salvador Dali, și în serialul NBC „Earl”.

Bremner a jucat foarte mult și pe scenele de teatru, inclusiv în piesele „God of Hell” (Donmar Warehouse), „Damascus” (Traverse), „Trainspotting” (Teatrele Citizens/Traverse/Bush), „The Present” (teatrul Bush), „Gormenghast” (Lyric Hammersmith), „Bright Light Shining” (teatrul Bush) și „Conquest of the South Pole” (Traverse/Royal Court), printre altele.

Lucy Davis (Etta) este o actriță britanică, care a devenit faimoasă datorită rolului din serialul de comedie „La birou”, în regia lui Ricky Gervais. Davis joacă în prezent în serialul de comedie FX „Better Things”, creat de Pamela Adlon și Louie C.K.

Anterior, actrița a apărut în „Garfield 2” și „Lupta cu zombi”.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Davis a jucat recent în serialul IFC „Maron”. Anterior, ea a apărut în serialul ITV de șase episoade „Married Single Other”, în mini-seria BBC „Mândrie și prejudecată”, serialul ABC „Betty cea urâtă” și serialul NBC „Studio 60”.

Saïd Taghmaoui (Sameer) a putut fi cel mai recent urmărit în „The Infiltrator”, alături de Bryan Cranston. El este cunoscut mai ales pentru rolurile din „Regii Deșertului”, „G.I. Joe: Ascensiunea Cobrei” și „Ura”, pelicule la care a mai contribuit și ca scenarist.

De-a lungul carierei sale, Taghmaoui a apărut în filme și proiecte de televiziune precum „Țeapă în stil american”, alături de Bradley Cooper și Jennifer Lawrence; „Trădător”, alături de Don Cheadle și Guy Pearce; „Hidalgo și Oceanul de Foc”, alături de Viggo Mortensen; „Fiecare vede altceva”, alături de Dennis Quaid și Forest Whitaker; serialul „LOST: Naufragiații”, în regia lui J.J. Abrams, și „Vânătorii de zmeie”, în regia lui Marc Forster.

Eugene Brave Rock (Căpetenia) este cunoscut pentru rolurile din „The Revenant: Legenda lui Hugh Glass” (2015) și serialul „Hell on Wheels” (2011).

Brave Rock provine din Confederația Blackfoot iar numele său, Natoiyiipiita, dat de bunica sa Rosie Dayrider, înseamnă Vultur Divin. El este un actor, muzician și cascador împlinit, care a lucrat la diferite filme și piese de teatru încă de la vârsta de 17 ani. Acesta speră că, prin munca sa, va putea să ofere publicului o perspectivă mai cuprinzătoare cu privire la poporul său și cultura sa în întreaga lume.

Despre realizatori

Patty Jenkins (regizor) este o scenaristă/regizoare cunoscută pentru pelicula sa de debut, „Monstru”, bazată pe viața criminalei în serie Aileen Wuornos, dar și pentru episodul pilot și episodul final al popularului serial AMC „The Killing”.

Jenkins și-a început cariera ca pictoriță la The Cooper Union din New York. După ce a făcut tranziția la regie, ea a petrecut opt ani ca prim asistent al cameramanului. După ce a urmat cursurile Institutului American de Film din Los Angeles, ea a scris și regizat „Monstru”.

Roger Ebert a declarat acest film ca fiind „Cel mai bun film al anului” și „Al treilea cel mai bun film al deceniului”. Institutul American de Film l-a inclus în „Top 10 cele mai bune filme ale anului”. Charlize Theron a adunat toate premiile din acel sezon pentru rolul său din film, inclusiv un premiu Oscar, un Glob de Aur și un premiu SAG, la categoria „Cea mai bună actriță”. Jenkins a obținut și ea numeroase premii și nominalizări, inclusiv premiul Independent Spirit la categoria „Cel mai bun film de debut” în 2004.

Ea a continuat apoi să regizeze mai multe reclame și programe TV, inclusiv serialul AMC „The Killing”, pentru care a primit o nominalizare la premiile Emmy și a câștigat premiul DGA la categoria „Cel mai bun regizor – categoria dramă”, pentru episodul pilot al seriei. Jenkins a regizat numeroase alte episoade, pentru seriale populare precum „Situație de criză” (Fox) și „Entourage” (HBO). Ea a fost nominalizată la premiile DGA pentru „Cinci”, o serie de scurtmetraje despre cancerul la sân, difuzată de Lifetime. Această nominalizare a împărțit-o cu celelalte regizoare ale seriei: Jennifer Aniston, Alicia Keys, Demi Moore și Penelope Spheeris.

Charles Roven (producător) a fost premiat la Globurile de Aur și a primit o nominalizare la premiile Oscar, fiind unul dintre liderii industriei de divertisment de mai bine de 3 decenii și fondatorul Atlas Entertainment. De-a lungul anilor, el și-a creat o reputație pe baza inovațiilor și colaborărilor sale creative și a obținut distincții internaționale pentru eforturile sale în domeniul filmului, televiziunii și muzicii. Pe parcursul carierei sale ilustre de producător, fondator și membru de consiliu în mai multe companii de divertisment importante, profitul generat de Roven a fost de miliarde de dolari. În 2016, filmele produse de el („Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, „Warcraft. Începutul” și „Brigada sinucigașilor”) au generat peste două miliarde de dolari la nivel mondial.

Producător și membru cheie al consiliului de experți care coordonează universul DC de filme ce urmează a fi lansate de Warners Bros., acesta a produs cel mai recent „Brigada sinucigașilor” în august 2016, peliculă care a avut încasări de peste 745 de milioane de dolari la nivel mondial. Pelicula a adus pe marile ecrane echipa de super-ticăloși DC, în regia lui David Ayer; filmul depășind recordul pentru cele mai mari încasări în weekendul de lansare în luna august, generând 133 de milioane de dolari. Pelicula îi are în distribuție pe Will Smith, Margot Robbie, Jared Leto, Viola Davis, Joel Kinnaman, Jai Courtney și Cara Delevingne.

Filmul de acțiune și aventură „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, în regia lui Zack Snyder, a debutat la sfârșitul lunii martie a anului trecut, doborând numeroase recorduri la box office în întreaga lume în weekendul de lansare, cu încasări de peste 420 de milioane de dolari în doar trei zile, generând ulterior 872 de milioane de dolari ca încasări. Distribuția peliculei i-a inclus pe Ben Affleck, Henry Cavill, Amy Adams, Gal Gadot, Jesse Eisenberg, Diane Lane, Jeremy Irons și Laurence Fishburne. „Batman vs. Superman: Zorii dreptății” este o continuare a popularului „Man of Steel: Eroul”. „Justice League”, aflat în prezent în etapa de post-producție și regizat tot de Zack Snyder, se va lansa în data de 17 noiembrie a acestui an.

Recent, Roven a produs primul film în limba engleză a regizorului Zhang Yimou, „Marele Zid”, în care apar Matt Damon, Willem Dafoe, Andy Lau și Pedro Pascal. Pelicula a debutat pe primul loc la box office în China, având încasări de peste 330 de milioane de dolari la nivel mondial.

În 2013, Roven și David O. Russell au colaborat pentru a doua oară (după ce s-au ocupat împreună de „Regii Deșertului”), pentru lansarea aclamatei pelicule „Țeapă în stil american”, care a avut încasări uriașe la box office. Filmul a câștigat trei premii BAFTA și a fost nominalizat la 10 premii Oscar, inclusiv la categoria „Cel mai bun film”. De asemenea, producția a primit 7 nominalizări la Globurile de Aur, câștigând 3, printre care și premiul pentru „Cel mai bun film – comedie sau musical.”

De-a lungul carierei sale, Roven a fost producătorul a zeci de filme aclamate din francize importante precum trilogia „Cavalerul Negru”, în regia lui Christopher Nolan – „Batman – Începuturi”, „Cavalerul negru” și „Cavalerul negru: Legenda renaște” – dar și pelicule apreciate precum „Jaful de pe Baker Street” sau „Îngerul păzitor” (fantezie romantică). Roven a produs și filme foarte populare precum „Scooby-Doo” și sequel-ul său, „Scooby Doo: Monștri dezlănțuiți”, sau „Scăpați de Smart”. În plus, el a mai produs și „Armata celor 12 maimuțe”, film nominalizat la Oscar în 1995, care a fost adaptat într-o serie de televiziune cu același nume, produsă de Atlas, sezonul al treilea fiind difuzat luna aceasta pe canalul SyFy. Serialul a primit și finanțare pentru un al patrulea sezon.

Deborah Snyder (producătoare) dezvoltă și produce filme captivante din punct de vedere vizual, care nu doar distrează publicul, ci îl și intrigă. Imprimând o viziune unică și orientată spre consumator fiecărui proiect în care este inclusă, Snyder este foarte implicată pe partea de marketing creativ și strategii de publicitate pentru filmele sale, folosindu-se de experiența sa anterioară din industria publicitară. În calitate de copreședinte al companiei Cruel & Unusual Films, fondată alături de partenerul său de producție, Zack Snyder, Deborah Snyder face parte dintre producătorii de top din industria divertismentului

Următorul său proiect care va ajunge în cinematografe va fi mult așteptatul „Justice League”, programat pentru data de 17 noiembrie 2017. Snyder este și unul din producătorii executivi ai „Aquaman”, programat pentru anul viitor, și „The Flash”.

Recent, ea a fost unul din producătorii executivi ai peliculei „Brigada sinucigașilor”, în regia lui David Ayer, în care apar Will Smith, Jared Leto, Margot Robbie, Jai Courtney și Joel Kinnaman. Filmul, care a adus pe marile ecrane echipa de super-ticăloși DC, a depășit recordul pentru cele mai mari încasări în weekendul de lansare în luna august, generând 133 de milioane de dolari. Snyder a mai produs și filmul de acțiune și aventură „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, care i-a avut în distribuție pe Ben Affleck, Henry Cavill și Gal Gadot. Filmul a avut încasări de peste 800 de milioane de dolari în întreaga lume. În plus, Snyder a produs și „Man of Steel: Eroul”, împreună cu Charles Roven, Emma Thomas și Christopher Nolan. Filmul a fost lansat în iunie 2013 și a avut încasări de peste 650 de milioane de dolari la box office la nivel mondial.

Ea a produs și blockbuster-ul „300: Ascensiunea unui imperiu”, regizat de Noam Murro, scenariul fiind scris de Zack Snyder și Kurt Johnstad. Filmul, lansat în martie 2014, este sequel-ul producției din 2007, „300: Eroii de la Termopile”, de al cărei scenariu s-a ocupat Snyder, care a fost și regizor.

Filmul de acțiune și fantezie „Sucker Punch: Evadare din realitate” a fost produs tot de Snyder, povestea gravitând în jurul unei tinere care evadează din realitatea întunecată într-o lume de vis. Filmul a fost regizat și scris de Zack Snyder. În plus, ea se ocupă în prezent de o gamă variată de proiecte sub egida Cruel & Unusual, care include nume precum „The Last Photograph” și „Army of the Dead”, un thriller de acțiune bazat pe o poveste originală scrisă de Zack Snyder.

Snyder și-a făcut debutul ca producător executiv cu filmul extrem de popular „300: Eroii de la Termopile”, inspirat din romanul grafic al lui Frank Miller, regizat de Zack Snyder. „300: Eroii de la Termopile” a avut un succes uriaș, având încasări de peste 70 de milioane de dolari la box office în week-end-ul de lansare, ajungând la peste 450 de milioane de dolari la nivel mondial. Snyder a produs ulterior filmul „Cei ce veghează”, regizat de Zack Snyder, care a fost foarte apreciat de critici, fiind adaptarea mult așteptată a romanului grafic semnat de Alan Moore. Ea a fost producător executiv și pentru aventura animată „Legende din regatul bufnițelor”.

Zack Snyder (producător/poveste) este cunoscut pentru atenția meticuloasă la detalii și pentru principiile sale estetice rafinate, elemente care i-au consacrat stilul unic și intens în fiecare proiect. El produce filme prin intermediul Cruel & Unusual Films, companie ce are la bază modelul Warner Bros., pe care fondat-o alături de soția și partenerul de producție, Deborah Snyder.

În prezent, Snyder se află în etapa de post-producție a filmului „Justice League”, anticipatul film care-i va reuni pe cei mai grozavi supereroi din universul DC. Pelicula se va lansa în data de 17 noiembrie 2017. Cel mai recent efort al său, filmul de acțiune și aventură „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, i-a avut în distribuție pe Ben Affleck, Henry Cavill, Amy Adams, Jesse Eisenberg și Jason Momoa. Filmul a avut peste 800 de milioane de dolari ca încasări la nivel mondial. „Batman vs. Superman: Zorii dreptății” a fost o continuare a popularului „Man of Steel: Eroul”. El a fost și unul din producătorii executivi ai filmului „Brigada sinucigașilor”, care i-a avut în distribuție pe Will Smith, Margot Robbie, Jared Leto, Viola Davis, Joel Kinnaman, Jai Courtney și Cara Delevingne. Pelicula a avut încasări de peste 745 de milioane de dolari la nivel mondial. programat pentru data de 17 noiembrie 2017. Snyder este și unul din producătorii executivi ai „Aquaman”, programat pentru anul viitor, și „The Flash”.

El a fost producătorul și unul dintre scenariștii care s-au ocupat de povestea blockbuster-ului „300: Ascensiunea unui imperiu”, regizat de Noam Murro. Filmul, lansat în martie 2014, este sequel-ul producției din 2007, „300: Eroii de la Termopile”, de al cărei scenariu s-a ocupat Snyder, care a fost și regizor. Împreună, „300: Ascensiunea unui imperiu” și „300: Eroii de la Termopile” au avut încasări de peste 800 de milioane de dolari în toată lumea.

Snyder a regizat anterior filmul de acțiune și fantezie „Sucker Punch: Evadare din realitate”, aventura animată „Legende din regatul bufnițelor”, filmul cu zombi „Dimineața morții” și „Cei ce veghează”, bazat pe originalul roman grafic cu același nume.

Proiectele de care se ocupă în prezent Cruel & Unusual includ nume precum „The Last Photograph”, bazat pe o poveste scrisă de Snyder și un scenariu scris de Kurt Johnstad, și „Army of the Dead”, un thriller de acțiune bazat pe o poveste originală scrisă de Snyder.

Richard Suckle (producător) a câștigat Globul de Aur și a primit o nominalizare la premiile Oscar, lucrând în compania Atlas Entertainment de mai bine de douăzeci de ani, unde colaborează cu fondatorul, Charles Roven.

Alături de Roven, Suckle a produs „Brigada sinucigașilor”, lansat în luna august a anului trecut. Pelicula a avut încasări de peste 745 de milioane de dolari la nivel mondial. Pelicula a adus pe marile ecrane echipa de super-ticăloși DC, în regia lui David Ayer; filmul depășind recordul pentru cele mai mari încasări în weekendul de lansare în luna august, generând 133 de milioane de dolari. Pelicula a câștigat un premiu Oscar la categoria „Cel mai bun machiaj/coafură”, iar coloana sa sonoră s-a vândut cel mai bine în 2016, obținând și cinci nominalizări la premiile Grammy. Filmul i-a avut în distribuție pe Will Smith, dublu nominalizat la premiile Oscar, Margot Robbie, Jared Leto, laureat al premiului Oscar, Viola Davis, laureată a premiului Oscar, Joel Kinnaman, Jai Courtney și Cara Delevingne.

Atlas Entertainment a produs și „Țeapă în stil american” în regia lui David O’Russell, care a avut încasări de peste 250 de milioane de dolari la nivel mondial. Pelicula a primit și zece nominalizări la premiile Oscar, inclusiv o nominalizare pentru Suckle și Roven. Din distribuție au făcut parte Christian Bale, Bradley Cooper, Amy Adams, Jeremy Renner și Jennifer Lawrence, producția fiind premiată cu trei Globuri de Aur, inclusiv la categoria „Cel mai bun film – comedie sau musical”, trei premii BAFTA, inclusiv la categoria „Cel mai bun scenariu original”, un premiu din partea Cercului Criticilor de Film de la New York la categoria „Cel mai bun film” și un premiu SAG pentru întreaga distribuție.

Suckle a fost implicat în producția unor pelicule parte a unor francize de calitate, precum popularul film „Scooby Doo”, care a avut peste 275 de milioane de dolari încasări în 2002, și sequel-ul „Scooby Doo: Monștri dezlănțuiți” în 2004. În prezent, el produce un film animat „Scooby-Doo”.

Suckle a produs și thrillerul plin de suspans „The International: Puterea banului”, thrillerul supranatural „Demonii printre noi” și „12 Monkeys”, serial difuzat de Syfy, bazat pe filmul produs de Atlas Entertainment, care explorează povestea incitantă a unui personaj care călătorește în timp și vine dintr-un viitor decimat, într-o misiune extrem de importantă, contra-cronometru. Serialul a primit finanțare și pentru un al patrulea sezon.

Absolvent al Universității din New York, Suckle și-a început cariera în industria divertismentului pe Broadway, la firma de management general Gatchell & Neufeld, lucrând la piesa lui Andrew Lloyd Webber, „Aspects of Love”, și la piesele premiate cu Tony, „Salată cu leuștean” și „City of Angels”. Suckle a trecut ulterior la industria muzicală și s-a alăturat firmei de relații publice Shore Fire Media, unde a lucrat alături de artiștii premiați cu Grammy Wynton Marsalis și Bruce Springsteen. Suckle s-a alăturat companiei Atlas în 1992.

Allan Heinberg (poveste/scenarist) debutează ca scenarist cu primul său film artistic, „Wonder Woman”.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Heinberg a contribuit, în calitate de scenarist și producător, la realizarea unor seriale precum „Pe cont propriu”, „Totul despre sex”, „Fetele Gilmore”, „Rebel în California”, „Anatomia lui Grey”, „Băieți frumoși” și „Scandal”. Recent, acesta a dezvoltat, scris și coordonat serialul ABC/Shondaland „The Catch!”, în care apar Mireille Enos și Peter Krause.

Pentru universul benzilor desenate Marvel, Heinberg a creat și scris „Young Avengers” și sequel-ul său, „Avengers: The Children’s Crusade”, alături de cocreatorul/artistul Jim Cheung. Pentru universul benzilor desenate DC, el a coscris „JLA: Crisis of Conscience”, alături de Geoff Johns, Chris Batista fiind ilustrator, și a relansat „Wonder Woman” împreună cu ilustratorii Terry și Rachel Dodson.

Jason Fuchs (poveste) este scenarist, actor și producător. El și-a făcut debutul ca scenarist cu primul său film artistic, „Epoca de gheață 4: Continente în derivă”, peliculă extrem de populară care a doborât recordul anterior la categoria animația cu cele mai mari încasări. Fuchs a scris și scenariul pentru „Pan: Aventuri în Țara de Nicăieri” (2015), în regia lui Joe Wright.

Printre filmele la care lucrează acum se numără și thrillerul supranatural „Break My Heart 1000 Times”, în care vor apărea Bella Thorne și Dermot Mulroney. Tot el va fi și producătorul peliculei.

Născut la New York, Fuchs s-a apucat de actorie de la vârsta de șapte ani. El a putut fi urmărit în serialul „Noile aventuri ale lui Flipper” (1996), „Mafia!” (1998), pentru care a primit o nominalizare la premiile Young Artist, și „Filiera evreiască”, peliculă inclusă în programul Festivalului de Film de la Sundance, în 2010. Cel mai recent, Fuchs a putut fi văzut în „La La Land”, film regizat de Damien Chazelle și premiat la Globurile de Aur și la galele Oscar.

El a mai apărut ca invitat și într-o serie de alte proiecte de televiziune. Cea de-a doua nominalizare la premiile Young Artist a primit-o pentru apariția dintr-un episod din „Lege și ordine: Brigada specială”, în 2003.

Pe scenele de teatru, Fuchs a apărut în numeroase musicaluri pe Broadway și nu numai. Printre acestea se numără și „Abe Lincoln in Illinois”, la Vivian Beaumont, „Un colind de Crăciun”, la Madison Square Garden, „Sea of Tranquility”, cu compania de teatru Atlantic, și „Gorilla Man”, la P.S. 122. Cel mai notabil rol al său a fost cel din piesa „Speech & Debate”, de Stephen Karam, cu compania de teatru Roundabout.

Stephen Jones (producător executiv) a contribuit cel mai recent, ca producător executiv, la realizarea peliculei de acțiune „Zeii Egiptului”, în regia lui Alex Proyas, din distribuție făcând parte Gerard Butler și Geoffrey Rush.

Anterior, el a fost unul din producătorii executivi ai filmelor „300: Ascensiunea unui imperiu” și „Gravity: Misiune în spațiu”, peliculă regizată de Alfonso Cuarón și premiată la diferite gale, avându-i în distribuție pe Sandra Bullock și George Clooney. Pelicula a avut încasări de peste 700 de milioane de dolari la nivel mondial. Printre numeroasele distincții se numără și zece nominalizări la premiile Oscar, inclusiv la categoria „Cel mai bun film”.

Jones a mai fost (co)producător executiv al peliculelor „Nu-ți fie frică de întuneric”, „Numere fatale”, „Insula din vis”, „Aurul nebunilor, „Superman Revine” și „Urmașul Măștii”. El a mai fost coproducător/directorul echipei de filmare în cadrul proiectului „Peter Pan”.

În plus, Jones a mai contribuit la realizarea unor blockbuster-e precum „Războiul stelelor: Atacul clonelor” și „Star Wars: Episodul III – Răzbunarea Sith”, ambele regizate de George Lucas. În calitate de director al echipei de filmare, el a mai contribuit la realizarea unor filme precum „Vasul Fantomă”, „Scooby-Doo”, „Planeta Roșie” și „Quigley în Australia”.

Geoff Johns (producător executiv) este unul dintre cei mai prolifici și populari scriitori de benzi desenate contemporani, fiind totodată și director de creație al DC Entertainments (DCE).

În calitate de președinte și director de creație, Johns are drept sarcină concentrarea tuturor eforturilor creative în încercarea de a integra complet bogatul portofoliu de personaje și povești provenind din diferite mărci emblematice precum DC Comics (Batman, Superman, Wonder Woman, Justice League), Vertigo (Sandman, Fables) și MAD în orice mijloc mass-media.

De când a preluat acest post, în parteneriat cu diferite departamente ale Warner Bros., el a coordonat multe dintre cele mai mari succese multimedia ale editorului de benzi desenate, inclusiv jocuri video blockbuster precum seria „Batman: Arkham”, dezvoltarea unor noi proiecte de televiziune: „Legends of Tomorrow”, „Arcașul”, „Gotham”, „Supergirl”, „The Flash”, „iZombie” și „Lucifer”, cât și a unor filme foarte populare precum „Man of Steel: Eroul” și „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, peliculă ce a doborât multiple recorduri la încasări și al cărei producător executiv a fost.

În calitate de scriitor premiat și faimos în întreaga lume, Johns s-a ocupat de multe dintre cele mai populare povești din industria benzilor desenate, în care apar Superman, Green Lantern, The Flash, Teen Titans și Justice League. În plus, el este autorul următoarelor romane grafice bestseller în New York Times: „Green Lantern: Rage of the Red Lanterns”, „Green Lantern: Sinestro Corps War”, „Superman: Brainiac”, „Blackest Night” și „Batman: Earth One”.

Pe lângă benzi desenate, Johns a scris materiale transmise prin alte mijloace media, inclusiv aclamatul episod „Legion” din serialul „Smallville” și al patrulea sezon din „Robot Chicken”. Recent, el s-a ocupat de mai multe episoade foarte bine primite din serialele „Arcașul” și „The Flash”, cum ar fi „Muse of Fire” („Arcașul”), „Dead to Writes” („Arcașul”) și „Going Rogue” („The Flash”).

Johns și-a început cariera scriind pentru Stars and S.T.R.I.P.E. și creând-o pe Stargirl pentru DC Comics. El a primit un premiu din partea Fan Wizard la categoria „Cel mai popular talent” în 2002 și a fost desemnat „Scriitorul anului” în 2005, 2006, 2007 și 2008, dar și „Scriitorul anului CBG” (Comic Buyers Guide) din 2003 până în 2005 și în 2007 și 2008. Johns a primit și premiul pentru „Cea mai bună serie de benzi desenate” din partea CBG pentru Justice Society of America, din 2001 până în 2005.

El s-a născut în Detroit și a studiat artele mediatice, scenaristica, producția de film și filmologia la Universitatea de Stat din Michigan. După ce s-a mutat în Los Angeles, a lucrat ca stagiar și ulterior ca asistent pentru regizorul Richard Donner, care a realizat „Superman”, „Armă mortală 4” și „Teoria conspirației”.

Jon Berg (producător executiv) este copreședintele departamentelor de producție și creație din cadrul Warner Bros. Pictures, coordonând astfel echipa responsabilă cu dezvoltarea proiectelor, bugetul și toate filmele din universul DC, în tandem cu Geoff Johns, directorul de creație DCE.

De când s-a alăturat Warner Bros. în 2009, el a coordonat o serie de filme importante, printre care franciza „Sherlock Holmes,” blockbuster-ul „Cavalerul negru: Legenda renaște”, care a avut încasări globale de un miliard de dolari, „Argo”, laureat al premiului Oscar la categoria „Cel mai bun film”, și „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”. În prezent, Berg supervizează „Justice League”, „Aquaman”, al cărui producător executiv este, și o serie de alte filme din universul DC.

Înainte de a-și asuma rolul de la Warner Bros., el a produs „Elful” și „Starship Dave”, fiind și unul din producătorii executivi ai peliculei „Contratimp”, prin intermediul companiei sale de producție Guy Walks Into a Bar.

Wesley Coller (producător executiv) este producător în cadrul companiei Cruel and Unusual Films Incorporated, unde colaborează cu Zack Snyder și Deborah Snyder pentru a crea filme distractive și inovatoare. În prezent, se află în etapa de post-producție a mult așteptatei pelicule „Justice League”, la care contribuie în calitate de producător executiv. Filmul se va lansa în luna noiembrie a acestui an.

Recent, Coller a fost unul din producătorii executivi ai peliculei „Batman vs. Superman: Zorii dreptății”, regizată de Zack Snyder, care a avut încasări de peste 870 de milioane de dolari în întreaga lume. Anterior, el a fost coproducător al popularului „Man of Steel: Eroul”, dar și al aclamatei adaptări „Cei ce veghează”, ambele regizate de Zack Snyder. Coller a mai contribuit ca producător executiv la realizarea filmului de acțiune și fantezie „Sucker Punch: Evadare din realitate” și ca producător asociat la realizarea primului film animat regizat de Snyder, „Legende din regatul bufnițelor”. Tot ca producător asociat, el a contribuit la realizarea popularului „300: Eroii de la Termopile”, care a avut un record de încasări în weekendul de lansare (martie 2007), obținând în total peste 450 de milioane de dolari la nivel mondial.

În prezent, el este implicat în etapa de dezvoltare a unei game variate de proiecte sub egida Cruel & Unusual, care include nume precum „The Last Photograph” și „Army of the Dead”.

Înainte de a-și începe cariera, Coller a absolvit studiile la Eastern Michigan University în 1999, obținând o diplomă în Arte, specializarea principală Telecomunicații și Film, iar cea secundară – Design grafic.

Rebecca Steel Roven (producător executiv) este vicepreședinta departamentului de producție din cadrul Atlas Entertainment, una din cele mai respectate companii de producție de la Hollywood. Fiica lui Charles Roven și a legendarei Dawn Steel, Roven a făcut parte din familia Atlas cu mult timp înainte de a se alătura oficial companiei, după ce a absolvit studiile la Universitatea din Chicago. Ea a fost producător asociat al primului film artistic produs de Atlas Independent, „Revenge for Jolly!”. Pelicula a avut premiera la Tribeca în aprilie 2012. Recent, Roven a contribuit în calitate de coproducătoare la realizarea filmul „Warcraft. Începutul”, bazat pe populara serie de jocuri video. Adaptarea a avut încasări totale de 433 de milioane de dolari.

Ea a debutat în industrie fiind asistentă a cameramenului peliculei „Frații Grimm”, în regia lui Terry Gilliam, pe când avea doar 16 ani. Ulterior, a devenit asistentă de producție în cadrul filmelor „Live!” (2007) și „Cavalerul negru”. Aceste proiecte în care s-a implicat de timpuriu i-au permis lui Roven să acumuleze o experiență impresionantă atât în domeniul tehnic, cât și cel de afaceri, experiență care s-a dovedit a fi o bază excelentă pe care să-și clădească întreaga carieră.

Roven și-a început cariera la Atlas în calitate de asistent secund al lui Charles Roven, producător și cofondator. Ea și-a continuat traiectoria, urcând treptele ierarhice până la postul din prezent, timp în care a contribuit la realizarea unor filme precum „Anotimpul Vrăjitoarei”, „Cavalerul negru: Legenda renaște” și „Man of Steel: Eroul”.

Matthew Jensen (director de imagine) și-a început traseul în domeniul cinematografiei filmând seriale extrem de apreciate, atât de critici, cât și de fani, precum „Celula teroristă” (serie nominalizată la Globurile de Aur, difuzată de Showtime), „True Blood” (serie dramă despre vampiri nominalizată la premiile Emmy, difuzată de HBO) și „Urzeala tronurilor” (serie de fantezie premiată de două ori la galele Emmy). Cadrarea sa unică și modul în care reușește să surprindă esența scenelor l-au ajutat să contureze un șablon vizual individual pentru aceste seriale inovatoare.

Succesul său în domeniul televiziunii se ia la întrecere doar cu succesul său în domeniul filmelor artistice. În 2012, el a turnat thrillerul SF „Cronici”.

Printre celelalte proiecte pe care le-a realizat se numără și „Fantastic 4” și „Murdărie”, peliculă nominalizată la premiile BAFTA, avându-l în distribuție pe James McAvoy. Fiind unul dintre cei mai talentați și deosebiți directori de imagine din zilele noastre, Jensen este un povestitor vizual adevărat, care imprimă emoție și intimitate chiar și celor mai grandioase proiecte.

Aline Bonetto (scenografă) este cunoscută mai ales pentru colaborarea cu Jean-Pierre Jeunet, pe lista de filme realizate împreună numărându-se și titluri precum „Amélie”, „O logodnă foarte lungă” și „Micmacs”. Contribuția adusă primelor două filme a fost premiată cu câte un premiu Cesar la categoria „Cea mai bună scenografie”, dar și nominalizări la premiile Oscar. Ea a câștigat premiul BAFTA la categoria „Cea mai bună scenografie” și un premiu ADG la aceeași categorie pentru „Amélie”, dar și un premiu la galele Filmului European, pentru „O logodnă foarte lungă”.

Recent, Bonetto s-a ocupat de scenografia filmelor „Pan: Aventuri în Țara de Nicăieri”, în regia lui Joe Wright; „Yves Saint Laurent”, biografie regizată de Jalil Lespert, care i-a adus scenografei o nominalizare la premiile Cesar, și „Aventurile lui T.S. Spivet”, în regia lui Jeunet. De asemenea, ea s-a ocupat de decorul unor pelicule precum „Adevărul despre Charlie”, în regia lui Jonathan Demme; „Școala lui Madeline”, în regia lui Daisy von Scherler Mayer; „Orașul copiilor pierduți” și „Delicatessen”, ambele în regia lui Marc Caro și Jeunet.

Bonetto s-a ocupat și de scenografia a mai bine de 70 de reclame pentru clienți preum Chanel No 5, Chanel Coco Mademoiselle, Versace, Etro, L’Oreal, EDF, Ford și Peugeot, colaborând cu regizori precum Joe Wright, Jean-Pierre Jeunet, Mario Testino și Emir Kusturica.

Martin Walsh (editor de imagine) a câștigat un premiu Oscar și un premiu Eddie pentru contribuția adusă popularei adaptări a musicalului de pe Broadway „Chicago”, regizată de Rob Marshall și avându-i în distribuție pe Renée Zellweger, Catherine Zeta-Jones și Richard Gere.

Printre cele mai recente proiecte la care a contribuit se numără și „Eddie Vulturul”, „Tear Me Apart”, „Cenușăreasa” și „Jack Ryan: Agentul din umbră”, ambele regizate de Kenneth Branagh, „Furia titanilor”, în regia lui Jonathan Liebsman, și „Acces aleator”.

În 2010, Walsh a editat imaginea filmelor „Prințul Persiei: Nisipurile timpului”, regizat de Mike Newell și produs de Jerry Bruckheimer, și „Înfruntarea titanilor”, în regia lui Louis Leterrier. El a colaborat, de asemenea, cu regizorul Iain Softley (de trei ori), pentru filmele „Inimă de cerneală”, în care apar Brendan Fraser și Helen Mirren, „Virus distrugător”, primul film artistic important în care a jucat Angelina Jolie, și „Beatles – tinerețe zbuciumată”, o biografie a trupei Beatles. În plus, Walsh a colaborat de trei ori și cu regizorul Peter Chelsom: „Puternicii”, „Comici triști” și „Ascultă-mi cântecul”.

Totodată, acesta a mai contribuit la realizarea peliculelor „V de la Vendetta”, regizat de James McTeigue și produs de surorile Wachowski; „Separate Lies”, în regia lui Julian Fellowes; „Echipa Thunderbirds”; „Iris”, în regia lui Richard Eyre; „Pe urmele lui Sinatra”; „Jurnalul lui Bridget Jones”; „Mansfield Park”; „Hilary și Jackie”; „Bun venit în Woop Woop”; „Pentru Roseanna” și „Dragoste furată”.

Lindy Hemming (designer de costume) a câștigat un premiu Oscar în 2000 pentru costumele create în „Topsy-Turvy”, film regizat de Mike Leigh. Ea a mai colaborat cu Leigh și pentru peliculele „Meantime”, „Dezgolit”, „Viața e plăcută” și „Speranțe deșarte”.

Hemming a lucrat și cu Christopher Nolan pentru blockbuster-ele „Batman – Începuturi”, „Cavalerul negru” și „Cavalerul negru: Legenda renaște”, cel de-al doilea film din trilogie aducându-i un premiu din partea CDGA, dar și nominalizări la premiile BAFTA și Gold Derby.

Tot ea s-a ocupat de costumele din numeroase filme din seria James Bond, începând cu „Agentul 007 contra GoldenEye” (1995), regizat de Martin Campbell, și continuând cu „007 și Imperiul Zilei de Mâine”, în regia lui Roger Spottiswoode, „Lumea nu e de ajuns”, în regia lui Michael Apted, „Să nu mori azi”, în regia lui Lee Tamahori, și „Casino Royale”, în regia lui Campbell. Pentru garderoba din „Patru nunți și o înmormântare”, în regia lui Mike Newell, Hemming a primit o nominalizare la premiile BAFTA.

Ea a mai creat costumele pentru filmele „Înfruntarea titanilor”; „Scăpat de sub control”, în regia lui Campbell; „Lara Croft: Tomb Raider” și sequel-ul său, „Lara Croft Tom Raider: Leagănul Vieții”; „Harry Potter și Camera Secretelor”, în regia lui Chris Columbus; „Omul care a plâns”, în regia lui Sally Potter; „Tranșeea”, în care apare Daniel Craig; „Vânătorul de vedete” și „Vinovat e valetul”, ambele în regia lui Mark Herman; „Prețul morții”, regizat de Johnny Depp, care are și rolul principal în film; „Sânge și vin”, în regia lui Bob Rafelson; „Comici triști” și „Ascultă-mi cântecul”, ambele regizate de Peter Chelsom; „Waterland”, în regia lui Stephen Gyllenhaal; „The Krays”, în regia lui Peter Medak; „Queen of Heart”, în regia lui Jon Amiel; „Frumoasa mea spălătorie”, în regia lui Stephen Frears; „Wetherby”, în regia lui David Hare; „Laughterhouse”, în regia lui Richard Eyre; „Comfort and Joy”, în regia lui Bill Forsyth; „Paddington” și „Paddington 2”, care va fi lansat anul acesta.

Hemming a fost nominalizată la un premiu BAFTA TV pentru contribuția adusă filmului de televiziune „Porterhouse Blue”. Cel mai recent, ea s-a ocupat de costumele din scurtmetrajul italian „The Good Italian III: The Magic of Naples.” De asemenea, Hemming s-a ocupat de costumele din „Running Late”, „Dancing Queen” și „All Things Bright and Beautiful”.

Înainte de a se ocupa de designul de costume pentru micile și marile ecrane, Hemming a lucrat în acest domeniu, dar pentru piese de teatru, timp de 17 ani. Ea a colaborat cu Royal Shakespeare Company și Teatrul Național din Marea Britanie, ocupându-se și de costumele pentru piese jucate la teatrul West End, din Londra. Hemming a fost nominalizată în 1983 la premiile Tony la categoria „Cel mai bun design de costume” pentru piesa „Totul e bine când se termină cu bine”.

Rupert Gregson-Williams (compozitor) s-a născut în Anglia și a studiat la St. John’s College Choir School, Cambridge. Compozitorul premiat la diferite gale lucrează din studiourile sale de la Londra și Los Angeles.

Compozitor incredibil de versatil, Gregson-Williams a creat coloane sonore pentru o varietate de filme artistice, printre care și „Hotel Rwanda”, producție premiată la galele Oscar, care i-a adus un premiu la categoria „Cel mai bun compozitor” la galele Filmului European; animațiile „Peste tufiș” și „Bee Movie: povestea unei albine”, film regizat de Jerry Seinfeld, care i-a adus o nominalizare la premiile Annie pentru coloana sonoră, și „Love + Hate”, peliculă independentă pentru care a primit premiul Reims International Composer.

Cel mai recent, el a compus coloanele sonore pentru „Fără armă în linia întâi”, aclamata dramă de război regizată de Mel Gibson în care joacă Andrew Garfield și care a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, și „Legenda lui Tarzan”, popularul film regizat de David Yates în care apar Alexander Skarsgård și Margot Robbie. Printre viitoarele sale proiecte se numără și „Terminal”, scris și regizat de Vaughn Stein, din distribuție făcând parte Margot Robbie.

În ceea ce privește proiectele de televiziune, Gregson-Williams s-a ocupat de coloana sonoră a serialului Netflix „The Crown”, creat de Peter Morgan. El a compus și muzica pentru diferite alte proiecte, printre care serialul HBO „Vicepreședinta”, premiat la galele Emmy, serialul AMC „Prizonierul cifrelor” și serialul Sky Vision „Agatha Raisin”. Gregson-Williams a primit o nominalizare la premiile Emmy pentru coloana sonoră din filmul de televiziune „Jack și vrejul de fasole” (2002).

Gregson-Williams are o colaborare de lungă durată cu Adam Sandler, pentru care a compus numeroase coloane sonore în ultimii zece ani. Astfel, printre filmele la care au lucrat împreună se numără și „Click – Zapând prin viață”, „Povești de adormit copiii”, „Oameni mari și fără minte”, „Nevastă de împrumut”, „Categoria grea în acțiune”, „The Ridiculous 6”, „The Do Over” și recent lansatul „Sandy Wexler”, peliculă regizată de Steven Brill în care apar Sandler și Kevin James.

De asemenea, compozitorul a contribuit la realizarea unor filme precum „Poveste de iarnă”, în regia lui Akiva Goldsman; „Omu’ de la Zoo”, în care apare Kevin James; „Mireasa e iubita mea!”, în care joacă PatricK Dempsey, și „Tunete în pantaloni”, în care apare Stephen Fry.

Gregson-Williams a mai lucrat și cu Ben Folds, Mark Knopfler, Hans Zimmer, Hadag Nahash, Lebo M., Junior Mambazo și Moya Brennan.

Wonder Woman

Mai multe imagini »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Se încarcă...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole pe subiecte similare

  • Buona Sera
  • Videoclipul cântecului interpretat de Diana Gloster ...
  • Can You Decide
  • Videoclipul cântecului interpretat de Jon Kenzie ...
  • American Oxygen
  • Videoclipul cântecului interpretat de Rihanna ...
  • So Many Angels
  • Eveline Hall într-o interpretare acustică ...
  • Down by the Water
  • Amy Macdonald într-o interpretare acustică ...
  • Shrug
  • Christina Grimmie într-o interpretare acustică ...
  • Jolene
  • Pentatonix alături de Dolly Parton (la 70 de ani) ...
  • Diana Dumitrescu debutează în lungmetraj
  • Cunoscuta actriţă de televiziune Diana Dumitrescu se pregătește pentru marele său debut cinematografic din 19...
  • Super ofertă la vise
  • Loredana a declarat: "Cântecul este înregistrat alături de câştigătorii concursului Oraşul cântă cu noi, organizat...
  • Make You Miss Me
  • Sam Hunt într-o interpretare acustică ...


Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook