29 decembrie 2014

Viaţa începe vineri – în curs de apariţie în şapte ţări

Extrem de bine primit de critica literară, public şi presă, romanul „Viaţa începe vineri” de Ioana Pârvulescu a fost tradus, la scurt timp după apariţie, în limba suedeză şi a câştigat în 2013 Premiul Uniunii Europene pentru literatură. Bucurându-se de numeroase solicitări de publicare, bestsellerul va apărea curând în engleză, bulgară, maghiară, sârbă, croată, macedoneană şi albaneză, traduceri în alte limbi fiind în curs de contractare.

Personajele principale din „Viaţa începe vineri” sunt prinse în 2012 într-un nou roman, „Viitorul începe luni”.

Adriana Bittel a scris în recenzia din Formula As: „Viaţa începe vineri este în acelaşi timp un roman de epocă (acţiunea se petrece în ultimele zile din decembrie 1897), o anchetă poliţistă în jurul unei crime, o teleportare misterioasă şi o ingenioasă punere în abis. Plasat sub un motto din Unamuno – «Pentru că ceea ce vrei este viaţa aceea, şi asta, şi alta – le vrei pe toate» – acest pot-pourri romanesc nu se mulţumeşte să deschidă o fantă prin care să vedem că la teatru lumea de la 1897, ci ne absoarbe în ea pe măsură ce autoarea o reinventează.“

Iar Evelina Oprea l-a elogiat în Vatra: „Viaţa începe vineri este un roman irezistibil, de o tulburătoare frumuseţe, scris cu o dezinvoltură, cu o naturaleţe şi cu o spontaneitate care nu lasă să se ghicească exerciţiul cronicilor optimiste/pesimiste sau atentă cercetare eseistică a «intimităţii secolului 19» şi care par a-şi avea sursa doar în imaginaţia suplă a autoarei, în fantezia ei creatoare.“

Cunoscută scriitoare, eseistă şi traducătoare, profesor la Universitatea din Bucureşti, Ioana Pârvulescu este autoarea mai multor volume de eseuri şi romane, între care „Întoarcere în Bucureştiul interbelic” (2003), „În intimitatea secolului 19” (2005), „Viaţa începe vineri” (2009), „Cartea întrebărilor” (2010), „Viitorul începe luni” (2012) şi a mult aşteptatului roman „Inocenţii”, aflat în lucru. Preocuparea autoarei pentru Caragiale s-a concretizat în două eseuri: „În Ţara Miticilor. De 7 ori Caragiale” (2008) şi „Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale” (2011).

În toamna acestui an i-a apărut al doilea volum de poeme, „Cum continuă povestea”, o carte care a cerut să se nască, aşa cum se destăinuie autoarea: „Ca să scriu Cum continuă povestea m-am întrerupt din romanul Inocenţii. N-am avut de ales. Pentru mine, scrisul seamănă cu toate celelalte, n-ai de ales. Vine şi ţi se aşază singur la masă. Cred însă că de data aceasta e chiar ultima carte de poezie din viaţa mea…“