Joi, 29 mai 2008, ora 19:00, Ma-Yi Theatre Company din New York prezintă la Teatrul Odeon spectacolul „The Romance of Magno Rubio” de Lonnie Carter, după nuvela lui Carlos Bulosan, text filipinez de Ralph B. Pena. Personajele sunt interpretate de Arthur Acuña, Ramon de Ocampo, Jojo Gonzales, Orville Mendoza şi Paolo Montalban. Piesa se joacă în limba engleza, urmată de discuţii cu publicul, în prezenţa realizatorilor.

Reprezentaţia din 29 mai face parte din programul Teatrului Odeon – ARTE, de schimb teatral americano-român, care a debutat în mai 2006.

Spectacolul va fi de prezentat şi la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, unde va avea două reprezentaţii, pe 31 mai şi 1 iunie.

Variety a scris despre această piesă că „este o minunată fabulă despre optimism, speranţă şi bucurie”, iar New York Times o descrie ca fiind „una din cele mai bune piese ale stagiunii”. Chicago Sun Times o prezintă ca „o minunată piesa despre capacitatea profund umană de a spune poveşti”. La rândul său, Los Angeles Times a scris că „este o experienţă revelatoare pentru spectatori. Spiritul deschis al lui Magno are un efect energizant”.

„The Romance of Magno Rubio” este un spectacol despre dragoste şi vise, distins cu numeroase premii, adaptat după nuvela scriitorului filipinez Carlos Bulosan. Acţiunea piesei se desfăşoară în văile din centrul Californiei în anii ’30 şi prezintă povestea lui Magno, un muncitor filipinez imigrant aflat în căutarea iubirii.

În fiecare noapte înainte de a merge la culcare, Magno citeşte cu atenţie colecţia lui de reviste hollywoodiene, visând la o poveste de dragoste ca pe marele ecran. Într-una din aceste seri, el găseşte un anunţ matrimonial al lui Clarabelle, o femeie din Arkansas care caută un prieten cu care să corespondeze. Crezând că a găsit soluţia pentru a-şi îndeplini visul, el angajează un coleg de muncă pentru a-i scrie frumuseţii blonde. Muncind zi şi noapte, culegând sparanghel, pasiunea lui Magno pentru Clarabelle creşte cu fiecare scrisoare pe care o primeşte de la aceasta. Nu peste mult timp, Magno o va cere în căsătorie şi îi va trimite bani pentru ca femeia visurilor sale să vină în California şi să înceapă o viaţa nouă împreună. Dar, cum avea să-şi dea seama curând şi Magno, realitea şi visele nu se coincid întotdeauna.

Utilizarea versurilor în rimă din piesa lui Lonnie Carter îşi are originile în tradiţia literară filipineză, numită Balagtasan, o confruntare verbală spontană, în versuri. Această formă literară îşi ia numele de la Francisco Baltazar (1788-1862), cunoscut şi sub numele de Francisco Balagatas, unul dintre cei mai apreciaţi poeţi filipinezi.

Virgillio Almario, Artist Naţional al Insulelor Filipine pentru Literatură şi, în prezent, decanul Colegiului de Arte şi Litere de la Universitatea din Filipine, Diliman, a scris în “Artă şi politică în Balagtasan”: “Balagtasan-ul este o formă literară interesantă. Apărută în a doua jumătate a secolului XX, în vremea în care media electronice abia apăruseră în Filipine, Balagtasan este probabil ultima formă poetică într-adevăr apreciată de filipinezi. Ca formă literară, Balagtasan este în mod esenţial una tradiţională şi poate fi privită ca o etichetă nouă pusă pe o sticlă de vin vechi. În plus, conţine elemente care explică de ce tradiţionalul rămâne în continuare contemporan şi popular.
Din punct de vedere politic, Balagtasan este produsul personalităţii filipineze care reacţionează împotriva uitării de sine produsă de americanizare. Într-un studiu pe care l-am realizat în anii 1970 am numit această reacţie împotriva americanizării “Balagatasismo”. Această reacţie este în primul rând una naţionalistă şi conservatoare. Ca mişcare naţionalistă, Balagatasismo întruchipează idealurile Revoluţiei Filipineze împotriva Spaniei şi urmăreşte să afirme fără încetare independenţa faţă de ocupaţia americană. Dar aspectul său politizat îndeamnă Balagatasismo să adopte o platformă culturală foarte conservatoare. S-a preocupat în special de păstrarea moştenirii filipineze – vechile valori, folclorul, obiceiurile şi tradiţiile – ca o metodă de a întări valorile morale ale filipinezilor împotriva influenţelor moderne, dar corupte ale Americii.”

Beţele folosite în piesă se numesc Eskrima sau beţe Arnis. Deşi în piesă sunt folosite ca înlocuitori pentru unele ustensile agricole, în mod tradiţional ele erau utilizate ca arme în artele marţiale filipineze.

Compania de teatru Ma-Yi este cea mai activă companie de teatru asiatico-americană din Statele Unite. De la înfiinţarea sa în 1989, Ma-Yi şi-a propus să dezvolte, să producă şi să prezinte piese şi spectacole de teatru care explorează şi influenţează experienţa asiatico-americanilor. A reuşit să pună bazele unui spaţiu de de afirmare pentru artiştii asiatico-americani interesaţi de abordarea unor probleme relevante ale acestei lumi schimbătoare. Prin activităţile sale, compania de teatru a reuşit să construiască o punte de legătură între două popoare despărţite de distanţă şi prejudecăţi culturale. Ma-Yi se adresează nevoilor culturale şi artistice ale comunităţilor şi artiştilor asiatico-americani din zona New York-ului. La baza acestui program se află două producţii principale pe sezon: piese noi scrise de cei mai captivanţi şi inovativi dramaturgi; Writer`s Lab oferă o deschidere spre experimentarea şi descoperirea celor mai talentaţi autori de teatru de azi; programul New Works Development comandă şi dezvoltă noi lucrări ale dramaturgilor asiatico-americani; organizarea de turnee pentru a face cunoscute producţiile companiei peste tot în lume.

Cu toate că majoritatea iniţiativelor sunt asiatico-americane, Ma-Yi caută să stabilească legături şi cu grupuri de altă formaţie şi experienţă culturală. Compania crede că teatrul poate avea un rol foarte important în depăşirea barierelor culturale şi în sporirea înţelegerii şi aprecierii diversităţii culturale şi etnice în societatea contemporană.

De-a lungul celor 18 ani de când există, Ma-Yi şi artiştii săi au câştigat 9 Premii OBIE (echivalentul premiului Tony de pe Broadway), o nominalizare la Drama Desk şi două nominalizări Henry Hewes pentru Scenografie.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Teatru, Ştiri
1 comentariu »