Ştefan Iordache şi Constantin Brâncuşi
În primăvara anului 2007, la Teatrul Majestic a avut loc premiera dramei „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, spectacol realizat Teatrul Naţional Radiofonic în regia lui Mihai Lungeanu. Rolul Maestrului Constantin Brâncuşi a fost interpretat magistral de către Maestrul Ştefan Iordache. Spectacolul a plăcut în mod deosebit, fiind selectat de Institutul Cultural Român pentru Festivalul European de Artă Radiofonică de la Lisabona.
În discuţiile care au urmat acestui important eveniment cultural marele actor a fost invitat de autor să vină în judeţul Hunedoara, pentru a organiza câteva audiţii cu public. Deşi avea un program extrem de încărcat, regretatul Ştefan Iordache a promis că va veni la Petroşani, în toamna acestui an, când se împlinesc 70 de ani de la ridicarea Coloanei Infinitului. Dar Dumnezeu a hotărât altfel…
Dramaturgul Valeriu Butulescu, care l-a cunoscut bine şi a colaborat cu acest actor excepţional, îl evocă astfel, într-un emoţionant In memoriam:
Avea o voce inteligentă, demnă de un mare actor, cu un timbru dinamic, când autoritar, când tremurător, fremătând de înalte emoţii. Juca rolul unui Brâncuşi muribund, cu un dramatism autentic şi cutremurător. Îi plăcea şi repeta frecvent o replică aforism „În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţii noastre”. I-am spus, cu cel mai profund respect, că joacă perfect rolul unui om care moare. A zâmbit amar, replicând cu tâlc: „S-ar părea că e un rol care mi se potriveşte”. Am reţinut subtilitatea frazei, dar am crezut că e doar un mod spiritual de a ofta.
Un an mai târziu l-am simţit mai retras în el, mai trist. I-am vorbit despre intenţia noastră de a organiza spectacole audiţie, la Târgu Jiu, în august, şi la Petroşani în noiembrie, în memoria lui Brâncuşi. L-am invitat şi a promis că va veni, fără ezitare. Avea un adevărat cult pentru Brâncuşi.
Dar ceva se întâmplase. Nu mai era cel pe care îl ştiam. Îmi spunea că piesa merită mai mult, că ar trebui jucată la Teatrul Naţional… Dar că acest lucru nu va fi uşor. Apoi mă consola, afirmând că un spectacol radiofonic de calitate, odată intrat în Fonoteca de aur, este nemuritor, deci valorează mai mult decât o premieră la Naţional… Cu o uimitoare precizie continua să-şi amintească replici aforistice din rolul lui Brâncuşi: „Dacă moartea e somn, Doamne, lasă-ne măcar puterea de a visa.”
Părea frământat de tematica morţii. Să fi fost o premoniţie?
Pe 14 septembrie au venit îngerii să-l ia cu ei în Marele Teatru al Cerului. Parcă-l văd, spunând replica finală în rolul lui Brâncuşi: „Rămâneţi sănătoşi… Nu plângeţi, mă! Liniştiţi-vă! Nu plec departe… Doi paşi, pe nisipul eternităţii…”
3 voturi
Încarc...
Ne-a părăsit un Mare Actor! Dumnezeu să-l ierte!
Iar evocarea semnată de Butulescu este impresionantă.
E bine că mai avem oameni sensibili, cu respect faţă de valori.
La Bucureşti, pe 12 martie 2007 a avut loc premiera absolută a dramei „Infinitul Brâncuşi”, în regia lui Mihai Lungeanu. La sfârşitul audiţiei, interpretul marelui Brâncuşi, maestrul Ştefan Iordache a declarat:
„Mulţumesc în primul rând dramaturgului Valeriu Butulescu, apoi colectivului de actori de la Teatrul Naţional Radiofonic Bucureşti. Vreau să-l asigur pe autor că piesa sa în spectacolul radiofonic va avea o audienţă mult mai mare, decât dacă s-ar fi jucat pe orice scenă bucureşteană. Mi-a plăcut acest rol, acest Brâncuşi aforistic, scris cu atâta măiestrie. Am putut să mă identific perfect cu personajul, poate şi pentru faptul că şi eu sunt oltean…”