Scrisoare de bun rămas
Poezie de George Ţărnea
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut
Asculta-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu pân-la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine-a pierdut şi cine-a câştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt…
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.
Marele George Ţărnea a adunat toate glasurile disperări într-un superb poem al despărţirii.
Extraordinar de frumoasă
şi duioasă poezia autorului.
Îmi place enorm lirica lui George Ţărnea,
şi de câte ori am ocazia,
recitesc cu mult drag şi melancolie poeziile acestuia.
Însă trebuie s-o felicit şi pe Luminiţa Şorega
pentru splendidul videoclip.