Tim Urban: În mintea unui procrastinator profesionist
Tim Urban ştie că procrastinarea nu are nicio noimă, dar nu a reuşit niciodată să se elibereze de obiceiul de a aştepta până în ultimul minut pentru a face diverse lucruri. În acest discurs hilar şi pătrunzător, Urban ne duce într-o călătorie cu trecere prin YouTube binges, căderi în vizuina iepurelui pe Wikipedia şi accese de uitat pe fereastră şi ne încurajează să ne gândim mai bine la tema procrastinării noastre, înainte să se scurgă timpul pe care îl avem disponibil.
N-am știut că această voluptate clasic studențească, evidențiată mai ales
prin sesiuni, perpetuabilă până spre vârste foarte nestudențești, poartă
un nume, iar acesta sună atât de savant!
Tare aș vrea să-l întâlnesc pe acest tânăr lector, ca să-l întreb cum se
numește, mai cool, obiceiul deja nărăvit al soției, de-a-mi ascunde
mereu lucrurile prin cele mai neașteptate black-box-uri ale casei (debara,
șifoniere, umerașe, cuierașe, mașini de spălat etc.)!
Învingerea procrastinației genuine, funciare, structurale – fără legătură cu lenea (care este în alt coș!) – mi-a conferit de fiecare dată o indescriptibilă admirație față de sinele meu: parcă mi-aș fi câștigat (încă) un aliat temerar, într-o luptă prea, aparent, inegală cu ambientul social