Q.E.D.
„Q.E.D.” (quod erat demonstrandum) este un film românesc distribuit de ICON Production ce are premiera vineri, 10 octombrie 2014, o peliculă în regia lui Andrei Gruzsniczki. Subiectul este desprins dintr-o perioadă care i se va părea spectatorului de azi ruptă din altă dimensiune – fie a amintirii (dacă a trăit acele vremuri), fie a absurdului (dacă e mai tânăr decât ele). Regizorul declara într-un interviu că filmul său nu este neapărat despre comunism, ci despre lipsa de libertate, despre graniţe, despre destrămarea unor familii şi despre încercarea disperată a acestora de a se reuni, un avertisment referitor la faptul că am putea trăi (dacă nu trăim deja) situaţii similare şi astăzi.
Subiectul se construieşte în jurul dramei unui matematician, Sorin Pârvu (interpretat de Sorin Leoveanu), care, în 1984, face o încercare temerară de a rupe rândurile şi de a căuta o cale să-şi publice (fără aprobare) o teorie revoluţionară într-o revistă din străinătate, intrând, astfel, în vizorul Securităţii. Povestea lui este completată de cea lui Ducu, personaj absent şi prieten apropiat care reuşise să scape din sistem, stabilindu-se în Franţa cu preţul părăsirii familiei – copilul şi soţia, Elena Buciuman (Ofelia Popii), care încearcă acum, aproape cu disperare, reîntregirea. Cel de-al treilea personaj esenţial, este ofiţerul de Securitate care primeşte cazul, Alexandru Voican (interpretat de un Florin Piersic Jr. aproape de nerecunoscut). Povestea este privită, pe rând, din perspectiva fiecăruia dintre aceste personaje, excelent interpretate.
Filmul este excelent realizat din punctul de vedere al reconstrucţiei epocii – scenografie, costume, atmosferă, alb-negru. A fost, cu adevărat, o incursiune fascinantă în timpuri amare, pe care le vrem definitiv apuse, dar care nu trebuie uitate. Am descoperit absolut toate clişeele care au supravieţuit în străfundurile fiinţei mele (încă fragedă pe atunci), frânturi vizuale (coada la PECO, cofetăria cu savarine), liniştea nefirească a străzilor, spaima aproape palpabilă, dar încorporată firesc vieţii oamenilor. Filmul are şi un fir detectivistic, dar nu atât de pronunţat precum s-ar vrea (cel puţin trailerul – tot foarte bine lucrat, de altfel – mi s-a părut a induce, oarecum, în eroare).
A fost o experienţă foarte plăcută, despre care ar fi multe de spus. Vă recomand să mergeţi să-l vedeţi şi veţi aprecia, ca şi mine, jocul excelent al unor actori precum Virgil Ogăşanu, Tora Vasilescu, Dorian Boguţă, George Alexandru, Lucian Ifrim şi foarte tânărul Marc Titieni; producător Velvet Moraru, imagine Vivi Drăgan Vasile, scenografie Cristian Niculescu, decoruri Andreea Popa, costume Svetlana Mihăilescu.
Articol şi fotografie de la vizionarea de presă de Iulia Muşat