4 decembrie 2009

Profu’

La Humanitas Multemedia a apărut ca audiobook „Profu’” de Jean-Pierre Dopagne, traducere de Carmen Mocanu, în lectura lui Răzvan Vasilescu.

Profu’ are cea mai frumoasă meserie din lume. E ca pământul, face sămânţa să încolţească. Erou modern, el refuză să se dea bătut, visează să-i redea şcolii sufletul pierdut. Acest idealist, zdruncinat de violenţa din mediul liceal, comite o faptă ireparabilă, îşi împuşcă elevii din ultimul an de liceu. „Elevii sunt ca animalele, nu inteligenţa îi conduce, ci instinctul”. Autorul ne alterează amintirile zilelor de şcoală pentru a ne speria, pentru a ne face să râdem şi mai ales pentru a ne da de gândit. După cum anunţă „Le Figaro”, „intrăm direct în miezul problemelor ridicate de sistemul de educaţie contemporan: liceenii ignoranţi contra profesorilor disperaţi şi arbitrajul unui sistem ierarhic care nu-i vrea pe cei care fac valuri.”

Un scurt fragment:

Criticul de teatru Mihaela Michailov comentează: „Intri în clasă şi priveşti fix 30 de animăluţe. 30 de elevi care, de cele mai multe ori, se uită prin tine. Încerci să le predai, şi ei te întreabă ce maşină ai şi unde te duci în vacanţă. Asta e o meserie de tâmpiţi acum, nu? Dacă i-ai omorî? Dacă i-ai transforma în nişte resturi, aşa cum te transformă şi ei pe tine în fiecare zi?
Profu’ e o prescurtare printre multe alte scurtări: salarii derizorii, o existenţă care presupune un set trist de compromisuri, impresia că vorbeşti în gol etc. Monologul, pe care Răzvan Vasilescu îl interpretează extrem de natural, atent la fiecare sens al textului, la fiecare viraj al ficţiunii în realitate, e o pledoarie subtilă, fără nimic artificial, pentru teatru, pentru vasul iluziilor şi istoriilor pe care le dă în clocot.”

Cristina Modreanu, în Gândul din iunie 2006, scria: „Aceasta este drama Profului interpretat de Răzvan Vasilescu, un spectacol despre cum e să fii dascăl în lumea de azi, de la noi sau de aiurea, deşi autorul textului este belgianul Jean-Pierre Dopagne. Actorul ştie să sugereze neînsemnătatea apăsătoare a personajului său, spunând cuvintele cu voce joasă, aproape în fugă, de parcă ar face o recapitulare succintă. De fapt, chiar despre o recapitulare e vorba, aceea a vieţii de maculator pe care a dus-o înainte de ziua aceea începând cu care se simte cu adevărat viu. După ce a jucat spectacolul şi în câteva licee şi a observat reacţiile elevilor, actorul Răzvan Vasilescu e de părere că textul nu exagerează deloc, fiindcă faţa şcolii de azi, despre care mulţi dintre noi nu mai ştim nimic, e din ce în ce mai schimonosită de sălbăticirea societăţii, de care copiii sunt primii contaminaţi.”

Jean-Pierre Dopagne, unul dintre cei mai traduşi şi jucaţi dramaturgi belgieni, născut în 1952 la Namur în Belgia, a descoperit teatrul, în copilărie, ascultând teatrul radiofonic. A devenit cunoscut marelui public în 1994 cu „L’Enseigneur”, pentru care a primit premiul literar al Consiliului Comunităţii Franceze din Belgia şi care s-a jucat aproape peste tot în lume. De altfel, în fiecare stagiune, piesele lui Jean-Pierre Dopagne ţin afişele multor teatre din lume şi din România. În 2002, publică „Prof!”, varianta actualizată a piesei sale de debut.