7 iulie 2020

Platforma discuțiilor literare

O serie de conferințe online, susținute de scriitori, critici literari și editori, a fost lansată de Direcția Centrul Cărții, din cadrul Institutului Cultural Român, pe canalul YouTube, sub genericul „Platforma discuțiilor literare”.

În prelegerea „Lista canonică a literaturii române„, criticul literar Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, explică ce înseamnă „selecția culturală”, cea pe care o fac, de regulă, criticii literari, profesioniștii, care are ca rezultat evidențierea operelor valoroase, și care este diferită de „selecția naturală”, pe care o fac cititorii, alegând cărți fără a aplica filtrul estetic.

Manolescu, subliniind importanța prezentării textelor literare valoroase în școli, spune:

Începem să vorbim despre literatură adevărată după selecția culturală – acesta este canonul.

Dacă în România un prim canon literar a fost cel junimist (canonul lui Maiorescu, un „ordonator“ al literaturii române), cel de-al doilea, datorat criticii interbelice (canonul Călinescu-Lovinescu), bazat pe criteriul estetic, rămâne în foarte mare măsură valabil și astăzi.

Nicolae Manolescu menționează că în anii ’60 canonul a fost redescoperit, fiindcă „numai prin estetic ne puteam opune literaturii comandate de partid”, după ce, în anii ’50, canonul fusese „fabricat de către cenzură”. Amintind de teoria călinesciană potrivit căreia contribuția diferitelor etnii la literatura română este diferită, Manolescu consideră că „dacă există un specific național în literatură el este făcut în istorie și nu e dat de la natură; nu cred că e bine să amestecăm natura și cultura”, subliniind că „naționalul este o trăsătură, nu o calitate”.

Tot în cadrul proiectului „Platforma discuțiilor literare”, inițiat de Centrul Cărții, au fost prezentate – până acum – prelegeri susținute de Angelo Mitchievici, Sorin Lavric, Ioan Moldovan, Gabriel Chifu, Mihók Tamás și Vasile Spiridon.

În prelegerea „Tendințe culturale europene” Angelo Mitchievici vorbește despre granițele artificiale trasate în Europa de regimurile politice, despre curiozitatea europeanului – homo europaeus – de a cunoaște alteritatea și despre literatura est-europeană ca formă a libertății, pornind de la afirmația lui Mircea Cărtărescu „Europa are forma creierului meu”.

Pornind de la ideile gânditorului britanic Roger Scruton (1947-2020), scriitorul Sorin Lavric expune în „Tendințe culturale europene” principiile și ideile fundamentale ce dau contur gândirii conservatoare. Combătând vehement ideile progresiste – printre care se numără „promisiunea egalitaristă”, ce duce, în viziunea conservatorilor, la deconstrucția tiparelor valorice, sau „combaterea discriminării cu orice preț”, ce are ca efect dispariția meritocrației – conservatorismul subliniază importanța rădăcinilor individului: „Înaintașii ne-au dat o cultură de care nu avem voie să ne batem joc”.

În „Biografia cărților noastre” scriitorul Ioan Moldovan se întreabă: ce anume e prim plan și ce e plan secund în poezia unui autor?

Mai departe acesta afirmă:

Lăsând la o parte datele sale psiho-somatice, moștenirea biologică și greu definibilele talent și har, este importantă și experiența culturală a poetului, ceea ce l-a plăsmuit culturalmente, spiritual.

Influențele contează, autorii cărora poetul le-a plătit tribut au și ei o contribuție semnificativă.

În „Biografia cărților noastre” scriitorul Gabriel Chifu vorbește despre cele două teritorii în care există auctorial – poezia și proza.

Pornind de la teoria filosofului Anton Dumitriu (1905-1992), potrivit căruia există „culturi eleate” (ale Orientului) și „culturi heracleitice” (ale Occidentului), Gabriel Chifu prezintă manifestul său pentru ceea ce el numește poezia heracleitică, din care se revendică și versurile sale – „poezie deschisă, de sinteză, a însumării tolerante”, poezia permanentei deveniri, „căreia totul îi este îngăduit”. Vorbind despre proză, autorul expune câteva însemnări privind intențiile sale în romanul „În drum spre Ikaria”.

Scriitorul avertizează:

Îți poți rupe gâtul – auctorial vorbind – la fiecare pas.

Mihók Tamás, redactor la Cartea Românească, editură care a împlinit recent 100 de ani, afirmă:

Cel mai mult a suferit literatura română în această criză.

În prelegerea „Scriitori și editori„, acesta vorbește despre planul editorial și strategii alternative în pandemie, divulgând câteva dintre cărțile aflate în pregătire, printre care integrala poetică Ion Barbu, în colecția „Cartea Românească 100”.

În prelegerea „Valori literare românești de astăzi” scriitorul Vasile Spiridon spune:

Alături de multe alte țări, suntem victimele „rasismului” practicat de marile culturi.

Propunerea sa este „să nu fim complexați de presiunile globalizante” și să păstrăm „specificitatea creativă națională”. De asemenea, scriitorul vorbește despre rolul revistelor literare, criticând lipsa obiectivității, întâlnită adesea în redacții, ce are ca efect „relaxarea axiologică” sau „molozul amatoristic”, și analizează rolul instanței critice actuale, amintind de existența unei crize de autoritate a criticii literare.

În cadrul aceluiași proiect urmează să susțină prelegeri Daniel Cristea-Enache, Nicolae Prelipceanu, Cristian Pătrășconiu, Cornel Ungureanu, Ioan Holban, Lucian Vasiliu, Vasile George Dâncu, Răzvan Voncu.