Piesa „Don Siempre” de Valeriu Butulescu a deschis Festivalul Naţional Actfest 2011
În zilele 15-16 aprilie 2011, gălăţenii au beneficiat de un adevărat maraton dramaturgic: nouăsprezece piese de teatru, toate prezentate în cadrul Festivalului Naţional Studenţesc de Teatru.
Au participat formaţiuni teatrale din cele mai importante centre universitare ale ţării: Bucureşti, Iaşi, Craiova, Ploieşti, Târgu Mureş, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu şi Galaţi.
S-au prezentat piese semnate de mari dramaturgi, precum Rolland Dubillard, Eugene Ionesco, Vasile Alecsandri, Matei Vişniec, William Shakespeare, Fernando Arrabal, Steve Gooch, Jaques Cocteau, John Kendrick, Moliere.
Festivalul a fost deschis cu piesa „Don Siempre” de Valeriu Butulescu, în interpretarea trupei de teatru a studenţilor din Galaţi, în regia Dianei Tănase.
Vorbind despre „Don Siempre” la conferinţa de presă premergătoare premierei, Diana Tănase a spus: „Piesa prezintă, într-un ritm energic, o critică plină de umor a cotidianului, efortul fiind în direcţia aducerii spectacolului într-o lume fantastică, eliberată de limite şi tabu-uri”.
Deşi nu a fost prezent la premieră, Valeriu Butulescu a făcut câteva referiri la piesă: „Don Siempre” este o „fantezie ocultă”, un text alchimic, dificil de decriptat pentru cei neiniţiaţi în aritmosofie şi geometrie magică. S-a vrut a fi un elogiu adus nebuniei creatoare, mereu triumfătoare în competiţia cu normalitatea ternă. Acţiunea e simplă: un pacient al unei clinici de psihiatrie se crede veşnic. Vorbeşte atât de convingător despre eternitatea sa, încât doctorii se lasă seduşi de părerile lui, înnebunind şi ei. Piesa este un strigăt împotriva resemnaţilor, care, în naivitatea lor, continuă să creadă că unu plus unu fac doi.”
Piesa a fost publicată integral, în urmă cu şase ani, în revista bucureşteană „Drama”, valoarea textului fiind subliniată de regretatul teatrolog Mircea Ghiţulescu. A mai fost montată de colective de tineri actori pe scenele din Botoşani şi Târgu Jiu.
5 voturi
Încarc...
„Don Siempre” a fost prima piesă de teatru pe care am lecturat-o şi, cu toată sinceritatea, recunosc că m-a încântat mai mult decât celelalte piese, poate datorită faptului că personajul principal (Don Siempre) este un alienat mintal aflat în stare de delir, care trăieşte într-o lume imaginară (mult mai frumoasă decât cea reală).
Mă bucur enorm de fiecare dată când văd că piesele autorului sunt apreciate şi ca atare puse în scenă. Îi doresc distinsului dramaturg mult succes în activitatea literară!