23 aprilie 2019

Pelerinul vrăjit

Editura Humanitas Fiction invită cititorii la Librăria Humanitas de la Cișmigiu miercuri, 24 aprilie 2019, ora 19:00, la lansarea romanului „Pelerinul vrăjit„, una dintre cele mai cunoscute opere ale scriitorului clasic rus Nikolai Leskov, recent apărut în colecția Raftul Denisei, tradus de Adriana Liciu, coordonată de Denisa Comănescu. Despre carte vorbesc Antoaneta Olteanu, Director al Departamentului de Filologie Rusă şi Slavă, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, Dan C. Mihăilescu, scriitor și critic literar, și Cristina Stănciulescu, jurnalistă. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu.

Sever Voinescu descrie romanul în prefața ce însoțește această ediție în limba română:

Un roman picaresc de mici dimensiuni, dar plin de forță, uimitor, deconcertant, de o bogăție inepuizabilă a poveștii, „Pelerinul vrăjit” îl aduce în prim-plan pe Ivan Severianîci Fliaghin, un protagonist neobișnuit și cu totul excepțional. Un personaj, cum ar spune americanii astăzi, larger than life, măreț în apariția sa (…) care știe tainele aproape magice ale îmblânzirii cailor, care știe ce se întâmplă dincolo, cu sufletele sinucigașilor, care a dus o viață fabuloasă, ratându-și, poate, chemarea monahală, dar împlinind din plin chemarea lumii largi, în care a fost doar un pelerin.

„Pelerinul vrăjit” este una dintre cele mai cunoscute scrieri ale lui Nikolai Leskov. Ideea acestui roman, publicat inițial în foileton în „Russkii Mir” din Sankt-Petersburg în 1873, a apărut în timpul unei călătorii a scriitorului pe lacul Ladoga și pe insula Valaam, locuită de călugări. Pe un vas care face curse pe lacul Ladoga între insula Koneveț și Valaam, oamenii se adună să stea de vorbă, ca să le treacă timpul mai ușor.

Curând intervine în conversație un personaj ciudat, cu păr cărunt inelat și veșmânt călugăresc. Și pornește a povesti lucruri atât de bizare, încât tovarășii săi de călătorie sunt din ce în ce mai curioși în legătură cu el. Apoi începe să le spună istoria vieții lui, care se dovedește mai neașteptată și mai plină de suspans decât orice și-ar fi putut imagina ei: omul, expert în îmblânzirea cailor, lucrase pentru diferiți aristocrați, trăise zece ani în deșert, prizonier la tătari, se îndrăgostise de o frumoasă țigancă, de al cărei destin tragic nu fusese străin, luptase în război, gata să moară pentru păcate reale sau numai de el închipuite, în cele din urmă îmbrăcase veșmântul de călugăr, urmând o menire străveche, dar aventurile nu s-au oprit aici… totul povestit pe un ton firesc, cu umor și asumat tragism deopotrivă.

Walter Benjamin spunea: