Super-producţia Disney „Mă dau în vânt după cumpărături” („Confessions Of A Shopaholic”), o comedie romantică bazată pe cărţile „Confessions of a Shopaholic” („Mă dau în vânt după cumpărături„) şi „Shopaholic Takes Manhattan” („Goana după cumpărături la New York„) de Sophie Kinsella, are premiera vineri, 3 aprilie 2009, în cinematografele Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, Movieplex Plaza, Cityplex, Light Cinema, Cinema City Cluj, Cinema City Timisoara, Cinema City Iasi, Cinema City Bacau şi Lotus Oradea.

Rebecca Bloomwood (interpretată de Isla Fisher), proaspătă jurnalistă la un ziar financiar, se luptă atât cu dependenţa de shopping, cât şi cu teancul de facturi nemiloase. Unde mai pui că îi şi cade cu tronc Luke Brandon (interpretat de Hugh Dancy), colegul ei de redacţie – şi el dependent, dar… de muncă. Şi unde putea să înflorească o asemenea adicţie mai abitir decât în New York, una din capitalele modei, despre care Dancy spune: „Când filmezi pe străzile New York-ului e ca şi cum te-ai interna de bunăvoie la spitalul de nebuni!”

Realizatorii filmului ştiau că personajul principal din “Mă dau în vânt după cumpărături” trebuia să fie interpretat de o actriţă cu totul deosebită, cu mult talent şi spirit. Drept urmare, au apelat la Isla Fisher pentru acest rol. “Ea a furat inimile tuturor în ‘Wedding Crashers’ şi ‘Definitely, Maybe’” spune producătorul Jerry Bruckheimer. “Filmul ‘Mă dau în vânt după cumpărături’ stă efectiv pe umerii ei. Este extraordinar să vezi cât de bine se potrivesc spiritul, inteligenţa şi umorul ei în fiecare secvenţă.”

“M-am gândit că Isla ar fi perfectă pentru acest rol”, adaugă regizorul P.J. Hogan. “E un rol pentru care ne trebuia o actriţă extrem de plăcută, dar şi cu mult talent. Important este că Isla este o actriţă de comedie foarte talentată. E o specie rară: o femeie frumoasă care nu se teme să se prostească din belşug. Nu se teme de nimic – şi exact asta ne trebuia pentru personajul ei.”

Sophie Kinsella, autoarea cărţilor şi producător asociat al filmului, este de acord: “Isla e fantastică. E amuzantă, plină de căldură, atrăgătoare – e genul de fată care ţi-ai dori să fie prietena ta cea mai bună.”

Pe de altă parte, Isla Fisher era deja un mare fan al seriei de cărţi a lui Kinsella, cu mult timp înainte de a i se oferi să joace rolul Rebeccăi Bloomwood. “Am citit toate cărţile când lucram la Londra,” spune ea. “Oamenii consideră că asemenea cărţi sunt “literatură pentru femei”, dar eu aş spune că sunt “literatură spirituală”, fiindcă sunt foarte amuzante. Simt că s-a creat o legătură adevărată între mine şi această carte – şi consider că este un adevărat privilegiu că am primit acest rol. Rebecca e un personaj excelent. E adorabilă, optimistă, voioasă – o fată bună care face cumpărături sub impulsul de moment şi se îndrăgosteşte de tot soiul de obiecte sclipitoare. Ca un copil, îşi doreşte tot timpul să aibă ceva nou. E atât de caldă, de adorabilă şi de plină de defecte, încât se inspiră deja din conştiinţa colectivă a consumatorilor.” De asemenea, actriţa recunoaşte că înţelege perfect dragostea pentru cumpărături a personajului ei: “Eu sunt genul de tipă care adoră pantofii şi genţile. Am atât de mulţi pantofi… E ceva de speriat!”

Actriţa Isla Fisher a câştigat recent cronici excelente pentru rolul ei alături de Ryan Reynolds în comedia romantică “Definitely, Maybe”. În plus, a fost una dintre vocile din hitul de animaţie adaptat după povestea clasică a Dr. Seuss, “Horton Hears a Who”. Isla Fisher este cunoscută în special pentru rolul său apreciat de critică, fata pe care o place Vince Vaughn în filmul “Wedding Crashers.” Palmaresul ei din lumea filmului mai include “The Lookout,” scris şi regizat de Scott Frank; comedia “Hot Rod” cu Andy Samberg; “Wedding Daze” cu Jason Biggs; filmul lui David O. Russell, “I Heart Huckabees”, şi “Scooby-Doo.” A mai jucat în serialul TV “Pilot Season”, alături de actorii de comedie David Cross, Andy Dick şi Sarah Silverman. Născută în Oman, în Orientul Mijlociu, Fisher s-a mutat împreună cu familia în orăşelul Perth din vestul Australiei, când era mică. La 9 ani, Fisher apărea deja în reclame difuzate la televiziunea australiană. A devenit cunoscută pentru rolul lui Shannon Reed din cunoscuta teleserie “Home & Away”, care a fost o adevărată rampă de lansare şi pentru cariera actorilor Guy Pearce, Naomi Watts şi Heath Ledger. În timp ce lucra la “Home & Away”, a scris şi a publicat două romane best-seller pentru adolescenţi.

Actorul britanic Hugh Dancy a fost distribuit în rolul lui Luke Brandon – un redactor obsedat de muncă, la revista unde Rebecca primeşte un post de editor financiar. “Hugh Dancy este un tip cu care am mai lucrat şi înainte” spune producătorul filmului, Jerry Bruckheimer. “A jucat rolul lui Schmid, medicul din ‘Black Hawk Down,’ apoi a fost Galahad în ‘King Arthur’. Cred că e un tânăr actor minunat, extrem de chipeş şi absolut fermecător, care va ajunge o mare vedetă de film.”

P.J. Hogan, regizorul filmului, adaugă: “Hugh este gheaţa care se opune focului din Isla. Fiecare este exact ce îi trebuie celuilalt şi se potrivesc perfect. Hugh trebuia să fie exact cum era în cărţi – englez – şi are acel “ceva” pe care îl are şi Luke Brandon în cărţi. Luke o aduce pe Becky cu picioarele pe pământ, iar ea îl readuce la viaţă. Până să o cunoască, el se preocupa doar de carieră şi lăsa viaţa să treacă pe lângă el.”

Despre propriul său personaj, actorul Hugh Dancy comentează: “În aparenţă, Luke este diametral opus tuturor chestiilor care o atrag pe Becky. Nu îl interesează câtuşi de puţin hainele şi cumpărăturile, dar este îndrăgostit de lumea finanţelor, cu care ea clar are o problemă. Dar, ca în toate cuplurile care se potrivesc, aceste diferenţe iniţiale sfârşesc prin a fi exact elementele care îi fac să se atragă în final.”

“Hugh este atât de amuzant”, mărturiseşte actriţa Isla Fisher. “E un tip cu picioarele pe pământ, are acel bun-simţ tipic englezesc. E foarte spiritual, dar are un umor foarte sec şi inteligent. Cred că el i-a adus toate aceste calităţi lui Luke, iar relaţia dintre el şi Rebecca e foarte dulce.”

Palmaresul lui Hugh Dancy include “The Jane Austen Book Club,” cu Maria Bello şi Emily Blunt; “Evening” cu Claire Danes şi Toni Collette; şi drama independentă “Adam”, care a fost prezentată la Festivalul Sundance, în 2008. Absolvent al Colegiului St. Peter din Oxford, Dancy a primit primul său rol în serialul “Trial and Retribution II” pentru ITV, urmat la scurt timp de producţiile BBC – “Dangerfield” şi Carlton – “Kavanagh QC”. În 1998, Dancy a primit rolul titular din “David Copperfield” pentru producţia Hallmark şi TNT după romanul lui Charles Dickens. Palmaresul său mai include a doua serie din producţia de mare succes a Granada TV, “Cold Feet”, adaptarea BBC după “Madame Bovary”, “Young Blades”, o poveste inspirată de romanul lui Dumas “Cei trei muşchetari” şi “The Sleeping Dictionary” cu Bob Hoskins, Jessica Alba, Brenda Blethyn şi Emily Mortimer. În 2001, Dancy a jucat în filmul lui Jerry Bruckheimer “Black Hawk Down”, în regia lui Ridley Scott, avându-i în distribuţie pe Josh Hartnett, Ewan McGregor şi Orlando Bloom. A lucrat apoi la thriller-ul poliţist “Tempo”, alături de Melanie Griffith şi Rachel Leigh Cook, revenind pe micul ecran cu rolul titular în adaptarea BBC de mare succes după romanul lui George Elliot, “Daniel Deronda”. A urmat producţia Miramax “Ella Enchanted”, alături de Anne Hathaway. Dancy a mai apărut în filmul epic al lui Jerry Bruckheimer “King Arthur”, alături de Clive Owen şi Keira Knightley. Dancy a jucat rolul titular în filmul lui Michael Caton-Jones “Shooting Dogs” pentru BBC Films, urmat de rolul său premiat cu Emmy din proiectul comun al HBO şi Channel Four “Elizabeth I”, cu Helen Mirren şi Jeremy Irons în rolurile principale.

“Mă dau în vânt după cumpărături” se bucură, de asemenea, de o distribuţie secundară de mare forţă. Actorii distribuiţi în rolul lui Graham şi Jane Bloomwood, părinţii iubitori – chiar dacă uşor excentrici – ai lui Becky, sunt John Goodman şi Joan Cusack, doi dintre cei mai prolifici actori ai Americii. Spre deosebire de fiica lor, Graham şi Jane sunt destul de chibzuiţi cu banii – şi se mândresc cu asta. Cusack spune: “E foarte distractiv să faci cumpărături şi devii un consumator la greu, dar pasiunea se
transformă în altceva dacă ajunge să te domine, cum se întâmplă cu Becky.” Goodman acceptă că unele dintre defectele Rebeccăi se datorează personajului său: “Graham e un tip absolut obişnuit. Are o fiică minunată, care a moştenit şi ea puţin din nebunia părinţilor ei.”

Joan Cusack a fost nominalizată la două Premii Oscar, unul pentru interpretarea comică a unei secretare din Staten Island, în “Working Girl”, alături de Harrison Ford şi Melanie Griffith, şi cel de-al doilea pentru rolul miresei lui Kevin Kline din succesul de critică “In & Out”. A primit Premiul de Comedie Americană pentru “Cea mai bună actriţă într-un rol secundar”, pentru rolul din “Runaway Bride”, unde apare alături de Julia Roberts şi Richard Gere. De asemenea, a primit recent un Premiu Emmy pentru rolul ei din “Peep and the Big Wide World”. De curând, Cusack a apărut în “Kit Kittredge: An American Girl” pentru HBO Films. A mai jucat în filme precum “Friends with Money,” “Ice Princess,” “Raising Helen,” “School of Rock,” “Arlington Road,” “High Fidelity,” “Cradle Will Rock” şi “Where the Heart Is.”

John Goodman este un actor multipremiat, care a apărut recent în “Speed Racer”, “Evan Almighty” şi “Bee Movie”, care a fost nominalizat la Globul de Aur pentru “Cel mai bun film de animaţie”. Viitoarele sale proiecte de film includ: comedia romantică “Gigantic” şi dublajul de voce pentru filmele de animaţie “Bunyan and Babe” şi “The Princess and the Frog”. De asemenea, va reveni pe scenă pentru “A Christmas Carol” şi “Aşteptându-l pe Godot”. Goodman a câştigat un Glob de Aur pentru “Cel mai bun actor” şi şapte nominalizări la Emmy pentru rolul său din “Roseanne”. Şi-a “împrumutat” vocea mai multor filme de animaţie, între care “Monsters, Inc.”, “The Emperor’s New Groove,” “Tales of the Rat Fink” şi “The Jungle Book II”.

Efervescenta Krysten Ritter este o debutantă care s-a potrivit perfect pentru rolul lui Suze Cleath-Stuart, buna prietenă şi colegă de apartament a lui Becky, dar provenind dintr-o familie mai bogată. “Am citit primele două cărţi din serie şi mi s-au părut absolut captivante,” spune Ritter. “M-am îndrăgostit de personajele lui Sophie Kinsella. Suze este cea mai bună prietenă pe care ar putea spera cineva să o aibă. Ea şi Becky se potrivesc “mănuşă” – şi ca prietene, şi ca partenere de fărădelegi. Amândouă iubesc hainele şi cumpărăturile, dar cum Suze provine dintr-o familie cu bani, la început îi vine greu să înţeleagă problemele tot mai mari ale lui Becky.” Krysten Ritter a mai jucat în “What Happens in Vegas”.

John Lithgow a fost distribuit în rolul magnatului media Edgar West. Actorul spune că a fost atras de povestea de iubire din film. “Isla şi Hugh sunt versiunile mai tinere ale lui Irene Dunne şi Cary Grant, o trimitere înapoi către o epocă în care personaje minunate evoluau pe un fundal strălucitor,” spune Lithgow. “Mi-a plăcut faptul că, în poveste, Becky aduce viaţă, umor şi spirit unui subiect atât de cenuşiu precum lumea finanţelor, iar personajul meu descoperă treptat cine este această femeie.” John Lithgow este deţinător a patru Globuri de Aur şi cunoscut publicului din producţia TV “3rd Rock from the Sun”.

Kristin Scott Thomas joacă rolul unei franţuzoaice, editorul de modă Alette Naylor. Din fericire, actriţa a trăit ani de zile în Franţa. “Eu sunt bilingvă şi am făcut multe filme în franceză, deci mi-a fost foarte uşor să vorbesc cu accent franţuzesc,” spune ea. “Alette nu prea înţelege lumea adevărată, dar în principiu are intenţii bune.” Actriţa de origine britanică mai joacă în filmul de limbă franceză al lui Philippe Claudel “I’ve Loved You So Long”, pentru care a fost nominalizată la Globul de Aur şi Premiul BAFTA. De curând şi-a făcut şi debutul pe Broadway în “The Seagull”, câştigând Premiul Olivier pentru “Cea mai bună actriţă” în stagiunea când piesa s-a jucat la Royal Court Theatre din Londra. Va apărea în producţia lui Stephan Elliot “Easy Virtue”, inspirată de piesa lui Sir Noel Coward, în care Scott Thomas joacă alături de Jessica Biel, Ben Barnes şi Colin Firth. Scott Thomas a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru rolul din “The English Patient”, în care a jucat alături de Ralph Fiennes şi Juliette Binoche. A primit o distincţie din partea National Board of Review şi a fost nominalizată la Globul de Aur, Premiile BAFTA şi Screen Actors Guild Award.

Leslie Bibb (cunoscută din “Iron Man” şi “Talladega Nights: The Legend of Ricky Bobby”) joacă în acest film rolul intrigantei Alicia Billington, şefa de personal a revistei lui Alette. “Îmi place să joc roluri negative,” recuoaşte actriţa. “Îmi place să joc rolul unor fete care nu sunt deosebit de drăguţe. Relaţia dintre Becky şi Alicia mi-a amintit de o rivalitate între surori, care am simţit că le-a aprofundat interacţiunea. De asemenea, am fost atrasă de distribuţia uluitoare a filmului şi de faptul că producătorul era Jerry Bruckheimer, regizorul era P.J. Hogan, urma să port costume create de uluitoarea Patricia Field – şi asta era în sine o idee foarte sexy.”

Robert Stanton (cunoscut din “Find Me Guilty” şi “The Quiet American”) recunoaşte că rolul directorului de banca Derek Smeath i se potriveşte chiar mai mult decât şi-au dat seama realizatorii filmului. “Singura slujbă pe care am avut-o, în afară de cea de actor, a fost de inspector pentru o asociaţie care acorda împrumuturi studenţilor,” spune el. “Eram genul de inspector care trebuie să îi găsească pe cei care şi-au încălcat condiţiile de primire a unui împrumut. Trebuia să stau la telefon şi să hărţuiesc oamenii – şi nu reuşeam să mă descurc prea bine. Mereu îmi vine să râd gândindu-mă că rolul lui Smeath din ‘Mă dau în vânt după cumpărături’ a fost şansa mea de a îndrepta lucrurile.”

Alte nume care apar în distribuţie sunt Fred Armisen (“Saturday Night Live”), Julie Hagerty (“Airplane!” şi “Lost in America”), Christine Ebersole (de două ori premiată cu Tony pentru “42nd Street” şi “Grey Gardens”), Clea Lewis (producţia TV “Ellen”) şi Wendie Malick (producţia TV “Just Shoot Me”).

Filmul este semnat de producătorul de blockbuster Jerry Bruckheimer (trilogia “Pirates of the Caribbean”, “National Treasure,” “National Treasure: Book of Secrets”), care ştie să spună minunat poveşti extraordinare pentru publicul din bezna sălilor de cinema sau pentru cei care le urmăresc de acasă, din sufragerie. Filme cu vedete celebre sau cu actori care abia îşi fac debutul. Aventuri sau comedii, tragedii sfâşietoare, istorii epice, poveşti romantice sau drame cumplite. Derulate într-un trecut mai îndepărtat sau mai recent, într-un viitor imaginar sau într-un prezent familiar. Oricare ar fi ingredientele lor, poveştile spuse de Jerry Bruckheimer sunt şi vor fi întotdeauna extraordinar de bine spuse. Filmele sale au câştigat venituri de peste 15 miliarde de dolari în întreaga lume. În sezonul 2005-2006, el a avut un număr record de 10 seriale TV la televiziune – o realizare fără rival în aproape 60 de ani de istorie a acestui domeniu. Filmele sale (dintre care 16 au depăşit încasări de 100 milioane de dolari în SUA) şi programele sale TV au fost răsplătite cu 41 nominalizări la Premiile Oscar, şase Premii Oscar, opt nominalizări la Premiile Grammy, cinci Premii Grammy, 23 nominalizări la Globul de Aur, patru Globuri de Aur, 77 nominalizări la Premiile Emmy, 17 Premii Emmy, 23 nominalizări la Premiile Publicului, 15 Premii ale Publicului, 12 nominalizări la Premiile BAFTA, două Premii BAFTA, numeroase Premii MTV, inclusiv “Premiul pentru cel mai bun film al deceniului”, pentru “Beverly Hills Cop”, şi 20 Premii Teen Choice.

Ca regizor al filmului “Mă dau în vânt după cumpărături”, Jerry Bruckheimer l-a ales pe australianul P.J. Hogan, stabilit în SUA. “Stilul lui P.J. are exact acea sensibilitate pe care ne-o doream pentru acest film,” remarcă producătorul. “Muriel’s Wedding” şi „My Best Friend’s Wedding” au fost două filme pe care le-am văzut cu mare plăcere. P.J. are un minunat simţ al umorului, cu o notă romantică absolut încântătoare.”

“Rebecca Bloomwood a fost un personaj cu care m-am identificat total”, spune Hogan. “Dacă cineva se dă în vânt după cumpărături, crede cu tărie în terapia de retail. Te simţi prost? Intri într-un magazin şi te înveseleşti instantaneu. Toată lumea poate să înţeleagă acest mecanism. Când suntem trişti, apelăm cu toţii la cumpărături ca modalitate de a ne înveseli, dar Rebecca pur şi simplu nu se poate opri. N-a dat niciodată peste un chilipir în faţa căruia să poată spune nu.”

P.J. Hogan şi-a făcut debutul ca regizor de film cu “Muriel’s Wedding” în 1994; tot el a scris şi scenariul acestui film. Când “Muriel’s Wedding” a fost vizionat în premieră la Festivalul de Film de la Cannes – Săptămânile Regizorilor, în 1994, a fost primit cu ovaţii călduroase. A dominat ceremonia de decernare a Premiilor Institutului Australian de Film, cu 11 nominalizări, între care şi “Cea mai bună regie”. A câştigat Premiile AFI pentru “Cel mai bun film”, “Cea mai bună actriţă”, “Cea mai bună actriţă într-un rol secundar” şi “Cel mai bun sound”. În 1996, Hogan a repurtat un nou succes cu “My Best Friend’s Wedding”, avându-i în rolurile principale pe Julia Roberts, Cameron Diaz şi Rupert Everett. Filmul a fost comedia cu cele mai mari încasări din toate timpurile, la momentul respectiv. Următorul proiect al lui Hogan a fost “Unconditional Love”, film pentru care a fost co-scenarist şi regizor, în 2001. În 2004 a regizat versiunea de film pentru “Peter Pan”.

Producătorii executivi ai filmului “Mă dau în vânt după cumpărături” sunt Mike Stenson, Chad Oman şi Ron Bozman. Pat Sandston, Melissa Reid şi Sophie Kinsella sunt producători asociaţi. Printre talentele din spatele camerelor de filmat se numără directorul de imagine Jo Willems (“30 Days of Night”) şi apreciatul designer de producţie nominalizat la Oscar Kristi Zea (“The Departed”, “The Silence of the Lambs”). Filmul este montat de William Goldenberg (nominalizat la Oscar pentru “Seabiscuit” şi “The Insider”). Compozitorul coloanei sonore a filmului este James Newton Howard (“My Best Friend’s Wedding”, “Michael Clayton” şi “King Kong”), de opt ori nominalizat la Premiul Oscar.

Scenariul e scris de Tracey Jackson, Tim Firth şi Kayla Alpert şi se bazează pe cărţile “Confessions of a Shopaholic” şi “Shopaholic Takes Manhattan” de Sophie Kinsella. Cartea “Confessions of a Shopaholic”, şi cele patru care i-au urmat (“Shopaholic Takes Manhattan”, “Shopaholic Ties the Knot,” “Shopaholic and Sister” şi “Shopaholic and Baby”) au devenit deja un fenomen de anvergură internaţională, care şi-a asigurat un număr mare de cititori pasionaţi şi devotaţi. Fiecare carte a ajuns pe lista de best-seller-uri în SUA şi Marea Britanie: la un moment dat, trei dintre cărţile lui Kinsella se aflau în lista Top Ten publicată de The Washington Post. Succesul seriei a atras atenţia producătorului Jerry Bruckheimer. “Compania noastră caută în permanenţă idei proaspete”, spune Bruckheimer. “Sophie ne-a ajutat mult pe parcursul realizării acestui film, asigurându-se că trecerea Rebeccăi Bloomwood spre marele ecran va rămâne fidelă miezului şi temei romanelor.”

Producătorul executiv Chad Oman îşi aminteşte: “Când am citit prima dată romanul, după vreo 10 pagini mi-am dat deja seama că voiam să facem acest film. De la bun început mi s-a părut o carte foarte inteligentă, spirituală, fermecătoare şi cu mare încărcătură emoţională.”

“Dacă vă uitaţi la criza datoriilor, care se derulează acum în SUA, când toată lumea are cărţi de credit, toată lumea poate să o înţeleagă pe Rebecca Bloomwood”, adaugă producătorul executiv Mike Stenson.

Sophie Kinsella a lansat-o pe Rebecca Bloomwood acum opt ani. De atunci, peste 15 milioane de cititori din 35 ţări – între care SUA şi Marea Britanie, dar şi multe ţări din Europa de Est şi de Vest, Scandinavia, Turcia, Japonia, China, Coreea, Indonezia, Thailanda şi Vietnam — au ajuns să se îndrăgostească de personajul ei fermecător, neajutorat şi etern optimist, care se dă în vânt după cumpărături.

Pentru versiunea cinematografică a cărţilor, atât decorul, cât şi naţionalitatea Rebeccăi au emigrat spre vest, în America. “În mintea mea şi în cărţi, desigur, ea va rămâne pentru totdeauna englezoaică,” spune autoarea. “Dar am cunoscut o mulţime de Becky Bloomwood în toată lumea şi de toate naţionalităţile. Ceea ce contează pentru mine cel mai mult este faptul că, în film, avem inima, nebuniile şi umorul ei. Filmul foloseşte elemente din primele două cărţi ale seriei, iar a doua chiar se derulează la New York. Multe dintre scenele mele preferate apar în film şi a fost extraordinar să urmăresc cum au fost filmate. Povestea lui Becky este o adevărată parabolă a vremurilor noastre, căci ea încearcă să îşi reducă cheltuielile, să lase deoparte cărţile de credit şi să îşi schimbe viaţa.”

După ce s-a luat decizia ca decorul filmului să se mute în Statele Unite, a devenit clar că povestea personajului Rebecca Bloomwood, ahtiată după cumpărături, nu se putea derulat decât într-un singur loc. “Oraşul New York este el însuşi un personaj, un simbol al tuturor oraşelor şi o capitală mondială a modei,” spune producătorul Jerry Bruckheimer. “Schimbarea locaţiei de la Londra la New York nu a fost o provocare prea mare, fiindcă ambele oraşe au acelaşi gen de stil şi simţ al modei – plus haos, trafic aglomerat şi mult umor.”

Regizorul P.J. Hogan adaugă: “Toată nebunia stă în magazine. În a doua carte din serie, Becky Bloomwood ajunge în Manhattan şi constată că a intrat în paradisul absolut al cumpărăturilor. Şi unde ai putea pune o asemenea persoană, care se dă în vânt după cumpărături, dacă nu în Paradisul Cumpărăturilor?!”

Filmările elaborate, care au început la temperaturi polare, de -10 şi s-au încheiat la +32 grade Celsius, au reprezentat o provocare considerabilă, căci filmările s-au derulat pe străzile şi în magazinele unuia dintre cele mai aglomerate şi mai haotice oraşe din lume. “Când filmezi pe străzile New York-ului e ca şi cum te-ai interna de bunăvoie la spitalul de nebuni”, spune Hugh Dancy. “Lucrezi fix în mijlocul unui oraş extrem de aglomerat şi de ocupat. Ai parte de înghesuială şi haos total, dar tocmai asta e ideea. De asta faci aşa ceva. Fiindcă secvenţele din New York sunt foarte importante pentru jocul actorilor şi adaugă mult la stilul filmului.”

Echipa care a realizat filmul a apelat la Kristi Zea ca designer de producţie. “Kristi este cel mai bun designer de producţie din New York,” spune Bruckheimer. “Ea înţelege oraşul şi acest gen de “oală care fierbe la foc mare”, textura de care are nevoie. Având în echipa noastră simţul ei pentru design şi modă, am avut decoruri minunate – şi pentru birourile revistelor Successful Saving sau Alette, şi pentru reconstituirea unor magazine celebre, cu vitrinele lor cu tot.”

Zea adaugă: “De la bun început mi-am dat seama că filmul are un potenţial vizual imens. E plăcut să te mişti prin lumea modei, între trenduri şi stiluri. Cum eu am pregătire în domeniul costumelor, mi-am dat seama că acest film va fi unul dintre cele care ar putea să lase totul la voia întâmplării sau să lanseze propriile mode. Filmul parcurge întregul spectru, de la o extremitate la cealaltă, în materie de opinii şi zone economice. Avem super-moda de pe Madison Avenue, Fifth Avenue, Meatpacking District, Tribeca, SoHo şi Lower East Side, dar îi avem şi pe părinţii lui Becky, care trăiesc într-o lume plăcută din clasa de mijloc. Mi-a plăcut să găsesc elemente simbolice pentru New York şi să mă laud cu ele, dar şi noi modalităţi de a prezenta New York-ul.”

În afară de New York, filmările s-au derulat în Miami şi Connecticut. Odiseea “Shopaholic” şi-a început cu prima săptămână de filmări în Connecticut, unde Zea şi echipa ei au creat o multitudine de locaţii – inclusiv prima zi de filmare, din birourile aflate într-o clădire cu aspect oarecare. S-a produs aici o coincidenţă care a uluit-o pe scriitoarea Sophie Kinsella. “Ţinând cont de ceea ce am învăţat de curând, şi anume că secvenţele sunt filmate într-o ordine aleatorie, întâmplarea a făcut ca prima scenă pe care am filmat-o să fie şi prima scenă pe care am scris-o eu cu Rebecca Bloomwood, pentru prima carte. Mi s-a părut un moment absolut paranormal !”

Decorul interior pentru apartamentul unde locuiesc Becky şi Suze este plăcut, vioi şi plin de culoare. În film este situat în cartierul foarte şic NoLita (North of Little Italy – în nordul Micii Italii), în sudul Manhattan-ului, dar filmările au fost realizate într-un studio din Norwalk. Zea spune: “Pentru mine, era esenţial ca interiorul apartamentului să fie mic, ca să corespundă în mod realist clădirii de 100 de ani pe care am găsit-o pe Strada Mott din Manhattan, ca exterior. Suze stă în dormitor, iar Rebecca – în sufragerie. Practic, stau una în capul celeilalte. Cele două femei au stiluri foarte deosebite, dar ideea era să luăm toate aceste diferenţe şi să ne facem puţin de cap cu culori, materiale frumoase, oglinzi-mozaic şi sticle multicolore – un mediu plăcut.”
În următoarele câteva luni, producţia a intrat în mai multe locaţii istorice din New York City, între care biserica St. James, St. Anthony of Padua, elegantul Grand Salon din hotelul Jumeirah Essex House, în Central Park South, impunătoarea clădire unde cândva funcţiona Emigrant Industrial Savings Bank din districtul Wall Street, Hearst Tower al Lordului Norman Foster şi exteriorul Centrului Rockefeller. O secvenţă nocturnă cu Rebecca şi Luke a fost filmată pe o terasă din Rockefeller Center, la orizont profilându-se catedrala St. Patrick şi (poate chiar mai importantă pentru Rebecca Bloomwood) clădirea la fel de impunătoare ca o catedrală a magazinului Saks Fifth Avenue, chiar peste drum.

Directorului de imagine Jo Willems i-a revenit menirea să ia unul dintre cele mai filmate oraşe de pe glob şi să îl privească acum cu alţi ochi. “Obiectivul nostru era ca fetele, hainele şi oraşul să arate cât mai grozav,” spune Willems. “Nu e un film dur, în tonuri sumbre, ci un film plăcut, amuzant şi optimist. Stilul lui este dictat de poveste şi de personajul principal, iar eu am încercat să îl “ridic” cât am putut. Multe filme din zilele noastre sunt desaturate, dar noi am încercat să saturăm cadrul cu cât mai multe culori.”

Echipa realizatorilor ştia că un film precum “Mă dau în vânt după cumpărături” avea nevoie de costume extraordinare. Aici a intrat în scenă Patricia Field, nominalizată la Oscar şi de patru ori câştigătoare a Premiului Designerilor de Costume. “Patricia este unul dintre cei mai mari designeri de costume,” spune producătorul Jerry Bruckheimer. “Întotdeauna a fost înaintea celorlalţi, a găsit noi designeri şi a îmbrăcat personajele în variante unice, interesante, pline de culoare şi stil.” Field lucrează în branşă de mai bine de 40 de ani, căci în 1966 şi-a deschis primul boutique. Ea a semnat stilul remarcabil din serialul HBO “Sex and the City” (dar şi din filmul de mare succes cu acelaşi titlu, lansat în 2008) şi “The Devil Wears Prada.”

“Povestea din “Mă dau în vânt după cumpărături” m-a atras de la bun început,” spune Field. “Mi s-a părut un proiect amuzant, pozitiv şi plăcut – genul meu preferat de film. Eu sunt stilist, continuă Field, deşi în lumea designerilor de costume ăsta e un soi de cuvânt murdar. Creez articole de modă ca pe nişte opere de artă – şi fac asta prin colaje. Amestec piese noi şi vechi, stiluri elegante cu blugi, fac tot soiul de combinaţii. Lumea design-ului de costume în sensul ortodox al cuvântului se referă la crearea unor ţinute plecând de la zero. Dar eu cred că, dacă faci ceva în stil contemporan, ieşi în dezavantaj dacă încerci să creezi nişte ţinute, când ai la dispoziţie lumea designerilor. Filmul nostru este despre o tânără care se dă în vânt după cumpărături – şi asta face toată ziua.”

Field spune că şi-a găsit sursa de inspiraţie în distribuţia plină de culoare a filmului. “Întotdeauna mă inspir de la actori şi de la ce aduce fiecare dintre ei personajului său. Lucrez cu actorul pentru a scoate la lumină ce îşi doreşte el să obţină de la personajul respectiv. Desigur, am şi eu ideile mele şi le discut cu ei, dar, în final, actorul este cel care apare în faţa camerei de filmat. Consider că Isla e foarte plăcută, atrăgătoare, are o anumită scânteiere în priviri. E micuţă şi dulce, dar are un stil sexy, ca o pisică de Cheshire, care m-a făcut să o îmbrac într-un anumit fel în film.”

Isla Fisher s-a bucurat la fel de mult de procesul de creare a costumelor ca şi Field. “A fost extrem de plăcut să o creez pe Rebecca Bloomwood împreună cu Patricia Field,” spune Fisher. “E un stilist uimitor, cu o viziune unică. Am vrut ca Becky să aibă un stil aventuros şi eclectic, dar şi de tipul “o fată oarecare”, pe care să îl poată înţelege toată lumea. A fost un echilibru amuzant între imaginea ei tânără, proaspătă şi colorată, dar şi stilul de modă de înaltă ţinută.” “Becky este mult mai aventuroasă în materie de stil faţă de mine – şi mult mai conştientă de imaginea ei,” continuă Fisher. “Eu mă îmbrac mai degrabă în blugi şi tricouri.”

“Becky e o fată fericită,” spune Field. “Deşi are probleme cu cheltuieli şi datorii mari, fundamental este o persoană pozitivă. Isla e foarte animată, amuzantă, sexy, drăguţă şi tânără – deci am trăit situaţia ideală. În plus, ştiam că Jerry Bruckheimer vrea să folosească multă culoare în film, ceea ce mie îmi convine, pentru că iubesc culorile. Iată deci ce calităţi reflectă costumele pentru Isla, în rolul lui Becky.”

Culmea ironiei este că, deşi povestea se derulează în New York, Field a găsit mai multe idei pentru costumele Islei în timpul unei călătorii de afaceri la Tokyo, înainte de începerea filmărilor. “La Tokyo am făcut cumpărăturile pentru Isla, spune Field. Statura ei mignonă este perfectă pentru gama de măsuri din Japonia, iar moda pentru tineri de acolo este extrem de animată şi plină de culoare. Am avut deci ocazia să o îmbrac pe Isla în haine pe care nu le-am mai văzut până acum. Influenţa se reflectă în faptul că ea poartă haine concepute de japonezi, dar în combinaţie cu alte stiluri. Astfel, reflectă acel specific atât de evident pe scena modei din Tokyo.”

Reflectând tehnica ei de “colaj”, Field a îmbrăcat-o pe Fisher în combinaţii avangardiste şi adesea uluitoare, cu haine şi accesorii de la unii dintre cei mai celebri designeri din lume, între care Balenciaga, Marc Jacobs, Christian Louboutin, Zac Posen, Miu Miu, Salvatore Ferragamo, Prada, Todd Oldham, Gucci, Christian Dior şi Alexander McQueen.

Şi celelalte personaje s-au bucurat de atenţia totală a Patriciei Field – inclusiv colega de apartament a Rebeccăi, Suze (Krysten Ritter). “În film, Suze încearcă să îi mai tempereze lui Becky avântul pentru cumpărături, deci ar fi fost uşor să o concep ca pe un personaj destul de plat şi simplu,” spune Field. “Dar am ales ideea unei Suze care să fie genul Williamsburg — cartierul de pe celălalt mal al râului, din Brooklyn, care a atras o întreagă colonie de tineri. Este o zonă tânără, artistică, cu note boeme şi de rock. Am îmbrăcat-o pe Krysten într-o combinaţie de culori şi nuanţe neutre – foarte eclectic — în timp ce la Becky totul este numai culoare, culoare şi iar culoare.”

După ce a îmbrăcat redactori de modă din producţiile “The Devil Wears Prada” şi “Sex and the City,” Field era decisă să le ofere lui Kristin Scott Thomas şi personajului ei, Alette Naylor, un stil personal în materie de modă. “O femeie precum Alette este numărul unu – a ajuns în poziţia ei actuală după mai mulţi ani şi şi-a creat un stil propriu. Costumele lui Kristin ţin foarte mult cont de modă. Într-o secvenţă, poartă o rochie foarte elegantă, neutră, cu un colier superb, făcut din mărgele de lemn, create manual – un accesoriu unicat. Am încercat să arătăm că Alette are opţiuni la 360 de grade pentru ceea ce îşi doreşte şi ceea ce poate să poarte.”

În rolul Aliciei Billington, Leslie Bibb este exact opusul personajului Rebecca, interpretat de Isla Fisher. Field a ales mult negru, în combinaţie cu nuanţe neutre, “un soi de stil Cruella DeVille,” spune designer-ul de costume. Bibb a constatat că garderoba se potriveşte perfect cu personajul ei. “Alicia este o persoană controlată şi motivată, care nu lasă nimic la voia întâmplării. Lucrează din greu şi totul este atent calculat şi ales, în special hainele. M-am îmbrăcat cu costumele Aliciei şi am simţit imediat că am intrat în pielea personajului. Există o anumită atitudine care ţi se induce automat când porţi tocuri de 9-12 cm.”

Şi bărbaţii s-au bucurat de atenţia lui Field, deşi lipsa de interes pe care Luke Brandon, personajul interpretat de Hugh Dancy, o afişează pentru hainele sale i-a lansat o provocare interesantă designerului de costume. “E mult mai uşor să îmbraci un personaj splendid din cap până în picioare, decât să obţii stilul “nu-mi pasă”,” spune Field. “În prima parte a filmului, Luke simte că există pe lume lucruri mai importante pentru el. Apoi, desigur, pe parcursul relaţiei sale cu Rebecca, se mai schimbă puţin, dar totul trebuia prezentat într-un stil credibil.”

Pentru personajele mai proletare, soţii Graham şi Jane Bloomwood, interpretaţi de John Goodman şi Joan Cusack, Field a găsit un stil vestimentar foarte interesant. “M-am dus la probă cu ideea că voi fi uşor excentrică,” spune Cusack. “Patricia a fost genială, pentru că această excentricitate a devenit atrăgătoare şi demnă, demonstrând cum ştie ea să transforme hainele într-o adevărată artă.”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Cărţi, Umor, Video, Ştiri
Comenteaza! »