Jozef Pilsudski – cugetări şi aforisme
Printre cărțile prezentate la primul festival al aforiștilor români de pretutindeni, a fost lansat și volumul recent tipărit de editura ePublishers din Bucureşti, aparținând scriitorului Nicolae Mareș, invitat la evenimentul de la Tecuci. Cartea sa este intitulată „Jozef Pilsudski – cugetări și aforisme”.
La lansare, autorul a subliniat că mareșalul polonez a fost un mare prieten al României și al poporului român, iar culegerea vede lumina tiparului cu ocazia celei de-a 150-a aniversări de la nașterea celui care „a dat Poloniei, libertate, granițe, putere și respect” – cum bine a spus urmașul acestuia Ignacy Moscicki.
A fost amintită de Nicolae Mareș și aprecierea istoricului neamului, Nicolae Iorga, consemnată în 1935, în Neamul Românesc: „Mareșalul Pilsudski a fost unul dintre acei oameni cari, dând totul poporului lui, se ridică însă mai sus decât ce constitue esența osebită a unui neam și se integrează astfel în largul umanității”.
„Gândurile și cugetările marelui bărbat de stat polonez exprimă” – a subliniat Nicolae Mareș la lansarea volumului – „nu numai reflecții și idei de esență umană, ci și învățăminte de factură militară, dar multe din ele sunt extrem de actuale și azi: puterea fără libertate și echitate, împilare și tiranie înseamnă. Echitate și libertate fără putere înseamnă vorbărie goală și puerilitate; umilința și capul plecat doar subjugare a însemnat; să nu credeți în Occident – e parșivel”.
Nicolae Mareș a amintit, de asemenea și gândul Mareșalului că un șef de stat trebuie să aparțină numai poporului, cu alte cuvinte nu și partidelor. Patriot neîntrecut, Pilsudski a hotărât să coboare din tramvaiul socialist – partidul – pe care l-a și condus vreme de două decenii – exact la stația Libertatea în 1918, atunci când Polonia și-a recucerit independeța pentru care a luptat 123 de ani. A mai subliniat că nicăieri în lume, cu acest prilej aniversar, nu cunoaște ca o asemenea lucrare să fi apărut.
În intervenția sa, scriitorul și istoricul român a evocat relațiile de prietenie și solidaritate stabilite între Curtea Regală și mareșalul polonez, în carte – alături de aforisme – fiind înserată și cuvântarea rostită de Mareșal la recepția de la Sinaia, oferită de cuplul regal, la 16 septembrie 1922. În răspunsul la toastul Regelui Ferdinand Întregitorul, ctitorul celei de a II-a Polonii a spus:
Sunt fericit că mă aflu în marea și frumoasa Românie, unită și victorioasă, vecină a Poloniei și aliatul său în vecii vecilor, legată – printr-o graniță comună și printr-o soartă asemănătoare; sunt fericit că pot adresa omagiul meu Majestății Voastre, care cu un mare curaj și o hotărâre deplină ați condus poporul într-o perioadă hotărâtoare a istoriei sale, în anii fostului mare război; sunt totodată fericit că pot exprima un profund respect pentru Consoarta Majestății Voastre, cea care în clipe de descurajare generală a fost o sursă de bucurie și de speranță înaltă într-un viitor strălucit, după cum astăzi este un izvor de vrajă și strălucire pentru momente de triumf. Veriga care leagă Polonia și România rezidă în faptul că ambele noastre țări au ieșit din chinurile marelui război mondial, România unită, iar Polonia – din morți înviată, și că sunt o vie întruchipare a victoriei dreptății, victoria echității.
Din această similitudine a căilor noastre din trecutul nu îndepărtat, rezultă – ca o urmare logică – și calea comună din prezent, care n-am nici o îndoială, că în viitor aceasta va însemna o soară comună pentru ambele noastre popoare, unite atât în domeniile nevoilor și intereselor lor, cât și în adorarea identică a libertății, dreptății și păcii.
Nici în trecut, nici azi și nici în viitor n-a fost și nu va fi – să sperăm – nimic ce ar putea despărți ambele popoare vecine – polonez și român. Ne-am dori aproape să ne spunem că de la Marea Baltică la Marea Neagră este un singur popor cu două stindarde naționale. Ambele noastre țări doresc pacea, bazată pe dreptate, pacea în care legea să garanteze libertatea.
Subliniem faptul că florilegiul monografic alcătuit de scriitorul Nicolae Mareș a fost lansat și la Biblioteca Municipală din Tecuci, orașul din care – cu o sută de ani în urmă – a pornit bătălia de la Mărășești împotriva trupelor germane invadatoare, nu departe de clădirea respectivă aflându-se comandamentul suprem al armatei române.