9 ianuarie 2013

Hai să trăim toţi împreună

„Hai să trăim toţi împreună” („Et si on vivait tous ensemble?”) este o comedie nonconformistă despre un grup de amici septuagenari din Paris. Filmul are premiera în România pe 11 ianuarie 2013, la Cinema Studio, şi va rula, în prima săptămână, în cinematografele Hollywood Multiplex, Studio, Grand Cinema Digiplex – Băneasa și în cinematografele Cityplex din Constanța si Brașov, iar în cea de-a doua săptămână, la Cinema Elvira Popescu.

„Et si on vivait tous ensemble?” este regizat de Stéphane Robelin şi îi are în distribuţie pe Geraldine Chaplin, Jane Fonda, Daniel Brühl, Claude Rich, Pierre Richard şi Guy Bedos. Filmul a fost selectat în programul Piazza Grande, la cea de-a 64-a ediţie a festivalului internaţional de film de la Locarno.

Pe Annie, Jean, Claude, Albert şi Jeanne îi leagă o prietenie veche, de mai bine de 40 de ani. Acum, când memoria începe să dea rateuri, când tensiunea o mai ia la galop şi spectrul casei de bătrâni apare la orizont, cei cinci pensionari iau o decizie pe cât de curajoasă, pe atât de neaşteptată: aceea de a trăi împreună acasă, în loc de a se interna pe rând la un azil.

La început ideea pare nebunească, riscând să-i intrige pe cunoscuţi, iar lor să le stârnească amintiri comune mai vechi. Pe de altă parte, o aventură formidabilă e pe cale să înceapă: aceea a unei mici comunităţi de septuagenari, chiar şi în formula aceasta impară de cinci.

Actriţa americană Jane Fonda (75 de ani) pare cu vreo 25 de ani mai tânără decât personajul ei, dar vorbeşte franceza cu un accent impecabil. Asta poate şi datorită faptului că primul ei rol într-un film franţuzesc a fost prin 1972, în „Tout va bien” al lui Jean-Luc Godard. Personajul său precum şi cel al lui Geraldine Chaplin (68 de ani), prietena ei din film, sunt de departe cele mai puternice personalităţi din grupul de amici septuagenari care au de înfruntat neajunsurile unei vîrste înaintate.

Jane Fonda a mărturisit: “Personajul pe care îl joc exprimă exact sentimentele mele. Eu cred că persoanele în vârstă trebuie să-şi privească moartea în faţă, s-o pregătească, s-o planifice. Ca şi mine, Jeanne detestă oamenii care neagă apropierea de, poate, cel mai democratic dintre evenimente: moartea. Jeanne e înţeleaptă, senzuală şi sensibilă. Noi, în State, avem o expresie pentru situaţiile de genul acesta: Bucket List. O listă de dorinţe pe care să ni le mai îndeplinim înainte de marele salt. Spre exemplu, Bucket List-ul meu arată cam aşa: să fac o excursie de câteva zile din Machu Picchu până în Peru, să-mi organizez o scufundare liberă la Marea Barieră de Corali, să-mi găsesc un amant drăguţ, să învăţ să joc tenis şi să învăţ să dansez step. Tot aici figura până de curând dorinţa de a mai turna încă un film franţuzesc.”

Geraldine Chaplin a declarat cu ironie: “E foarte mult timp de când sunt ataşată de proiectul acestui film. Eu urăsc tot ce înseamnă bătrâneţea. Nimic din ideea de a fi bătrân nu mă atrage. Se obişnuieşte să se spună că devenim mai înţelepţi pe măsură ce înaintăm în vârstă… Nimic mai fals! Deşi, trebuie să recunosc că, graţie incredibilei cantităţi de riduri pe care le posed, am parte de o grămadă de roluri: numai anul trecut am fost chemată să joc în cinci filme!” Şi a adăugat: “Mi-a plăcut mult maniera frontală în care a abordat regizorul Stéphane Robelin problemele legate de vârstă. Este, într-adevăr, teribil ce diferenţă există între ceea ce simţim noi pe interior şi ceea ce a ajuns exteriorul, ambalajul nostru. Să joc în filmul său a fost pentru mine un moment extraordinar!”

Regizorul Stéphane Robelin a spus despre alegerea titlului: “Nu găseam niciun titlu pentru film. Mi s-a trimis o listă de propuneri. Apoi a apărut acesta: Et si on vivait tous ensemble. A fost singurul care mi-a plăcut. Are ceva utopic, ce sună a anii ‘70, ceva din acea idee de comunitate care pe-atunci îi aduna la un loc pe tineri. Mi s-a părut că ar fi frumos ca acea idee să poată azi să îi reunească şi pe cei mai puţin tineri. Iniţial l-am considerat un titlu provizoriu, însă în final el s-a impus!” Şi a mărturisit cu umor: “La festivalul de la Locarno, unde Et si on vivait tous ensemble a fost proiectat pentru prima dată în faţa a 8.000 de spectatori, am realizat că soacra mea se află chiar pe rândul din spate. M-a cuprins imediat panica şi era şi normal să fie aşa: tatăl ei mi-a inspirat întreg personajul lui Albert, unul dintre personajele din film! Din fericire, ea a primit bine filmul: a râs pe tot parcursul spectacolului.”